De ieri și de azi: Și totuși vin colindători…

Recomandări:

Și totuși vin colindători…

E ziua marii sărbători a Crăciunului. Ca și în alte timpuri, vestitori plini de bucurie, copii zgribuliți de frig, vin pe la ușile noastre să ne vestească Nașterea MântuitoruluiChiar dacă, acum mai bine de un secol, “un bătrân moldovean” spunea în revista “Foaia Populară” – numărul special de Crăciun din 26 decembrie 1899:
 
Din an în an datinele, obiceurile, credințele noastre, lăsate din bătrâni, își pierd tot mai mult din consistența lor, așa că, cel mult peste două generații nici nu se va mai pomeni de serbările, cunoscute sub numele de Colinzile Crăciunulul și ale Anului nou dacă tot astfel vor merge lucrurile. Astăzi chiar, în ajunul acestor două sărbători, doar prin mahalale și prin sate se mai păstrează obiceiul străbun de a umbla cu colinda. În orașe, și mai cu seamă prin străzile principale, nici nu se mai știe de acest obicei. Bogătașii închid porțile și nu lasă copiii cari vin cu colinda. Cât despre Irozi, Nunta țărănească, Steaua, nici  nu se pomenește ca să se mai arate prin străzile din centru (...). E dureros de tot, ca aceste obiceiuri să dispară, și încă într-un mod atât de trist.

Colindători în 1928

A trecut mai mult un secol de la apariția articolului “Distrugerea datinelor noastre” din care am citat. Două războaie mondiale și 50 de ani de comunism au trecut peste noi. Și totuși colindele și obiceiurile de Crăciun nu au dispărut încă. Ele s-au transformat, s-au laicizat, au devenit comerciale uneori comercializat - dar nu au dispărut. Și nu s-a pierdut nici parfumul lor, mereu proaspăt. Ele trebuie doar duse mai departe. 
 
Tocmai de aceea am cules pentru voi câteva colinde publicate de revista “Realitatea Ilustrată” în numărul din 25 decembrie 1927. Colinde care se mai aud și astăzi – chiar dacă versurile lor sunt ușor schimbate…

DUMNEZEU ȘI SF. PETRU

Coborât-a, coborât,
Flori dalbe,
Domnul sfânt pe-acest pământ
Dumnezeu și sfântul Petru,
Dumnezeu
Și soțul său
De cu zori și până'n seară
Pe-o scară dalbă de ceară,
La mijlocul satului
La casa bogatului.
- Gata-i cina om bogat?
- Gata, gata pentru noi,
Nu pentru calici, ca voi.
Dumnezeu cu soțul său
Se luară și plecară
La capătul satului
La casa săracului.
- Bună seara om sărac
Gata-i cina de cinat?
- Gata-i gata, puținea,
Poftim Doamne lângă ea.
Dumnezeu și sfântul Petru
Se luară și plecară
Și așa îl d'întrebară:
- Uite Petre'n stânga mea,
Spune-mi mie ce-i vedea?
- Văd casa bogatului
Chiar sub talpa iadului
În cuțite
Ascuțite …
- Uite Petre'n dreapta mea,
Spune-mi mie ce-i vedea?
- Ce văzui mă bucurai:
Văd casa săracului
În mijlocul raiului
Stând cu mesele întinse
Cu făcliile aprinse.
... Se luară și sburară
Sus la cer se ridicară.

Colinde vechi

COLINDUL VITELOR

După dealul cel mai mare
                     Ler Doamne, Ler
Este-un iezer și-un pârău
Și se scaldă Dumnezău.
Tot se scaldă și se'ntreabă:
- Ce-i mai bun pe-acest pământ?
- Nu-i mai bun ca calul bun
Că te duce și te-aduce.
Iar se scaldă și se'ntreabă:
- Ce-i mai bun pe-acest pământ?
- Nu-i mai bun ca boul bun,
Că răstoarnă brazda neagră
Și revarsă pâinea albă.
- Ce-i mai bun ca oaia bună?
Că ea vara te hrănește
Și iarna te încălzește.
- Nu-i mai bun ca stupul plin,
Și ceară de lumânare.
- Ce-i mai bun ca sănătatea
Că ea le'ntrece pe toate,
                      Ler Doamne, Ler.


Colinda veche

NOI UMBLĂM ȘI COLINDĂM

Noi umblăm și colindăm
Măruț, mărgăritar
Pe la uși de mari boieri
Dar boierii nu-s acasă
Că-s în codri la vânat.
Ei vânară cât vânară
Zi de iarnă până'n seară
Și nimic nu împușcară
Numa'un pui de căprioară.
Întins-au pușca să-l împuște
Și săgeata să-l săgete.
Hohaho, nu mă'mpușca
Măruț mărgăritar
Că eu nu-s cine gândești,
Eu-s lonu Sântionu,
Nănașul lui Dumnezeu
Și cumătru lui Sân Petru.
Ori ne dați, ori nu ne dați
O bucată de cârnaț,
Ori ne spuneți că n'aveți,
Nu ne țineți sub păreți,
Ca e anul prea sărac
S'a gătat făina’n sac.

Marut margaritar

CE VEDERE MINUNATĂ

Ce vedere minunată,
Lângă Vicleem s'arată.
Cerul strălucia.
Îngerul venia
Pe rază curată.

Păstorilor din câmpie
Se vestește bucurie
Că'ntru'un mic locaș
Din acel oraș
E sfânta Mărie.

În coliba păstorească
Vrut-a Domnul să se nască
Fiul Său cel sfânt
Nouă pe pământ
Să ne mântuiască.

Păstorii cum auziră
Spre locașul sfânt porniră
Unde au aflat
Pruncul minunat
Și îl preamăriră.

E Isus Păstorul Mare
Turmă ca el nimeni n'are,
Noi îl lăudăm
Și ne închinăm
Cu credință tare.

Colind vechi

 PE LUNCILE VIILOR

Pe luncile viilor
       Lilion, și-al nostru Domn
Multe ploi că au plouat
Și luncile le-au spălat
Mândre flori au răsărit.
Dar la flori cine culege?
Mărioara, fată dalbă
Ca să-și facă o cunună
Și s'o poarte sănătoasă,
Sănătoasă și voioasă.
- Să-mi trăiți, să-mi văcuiți
Și ca pomii să'nfloriti
Și ca ei să'mbătrâniți.
Să fii gazda veseloasă
La astă colindă-a noastră,
Să trăiască stăpânii,
Să-și însoare flăcăii,
Să trăiască gazdele
Să-și mărite fetele.

Colinde de Craciun


6 comentarii :

  1. "Ca și în alte timpuri, vestitori plini de bucurie, copii zgribuliți de frig, vor veni pe la ușile noastre să ne vestească Nașterea Mântuitorului."

    Iar noi sperăm ca noul an să fie un pas apăsat pe calea Lui !

    RăspundețiȘtergere
  2. Colindele sunt un balsam al sufletului. Fericita sunt cand le aud si când le cânt! De trei zile incoacace imi colind prietenii prin unde satelitare, sau telefonice.

    RăspundețiȘtergere
  3. Rămâne colinda, semnificația poate supraviețuiește și ea.

    RăspundețiȘtergere
  4. Colindele fac parte din noi ca natie,deci, nimeni gandeasca ca vor disparea .

    RăspundețiȘtergere