Ravisanta și șarmanta Miţa Biciclista

Mița Biciclista, frumoasa “demimondenă” de la începutul secolului trecut, a fost cu adevărat una dintre vedetele lumii bucureștene. Viața extravagantă și luxoasă pe care o ducea – avea o trăsură elegantă, conducea propriul ei automobil, mânca numai la Athénée Palace – au făcut ca prezența Miței să fie una cu adevărat aparte. 

 

Frumusețea Mariei Mihăescu - faimoasa Mița Biciclista - nu a trecut nicidecum neobservată. Bărbați celebri ai vremii precum Nicolae Grigorescu, Octavian Goga sau Regele Ferdinand au suspinat după grațiile frumoasei duduițe. Se pare că Regele Ferdinand a mers chiar mai departe și că i-a dăruit “adorabilei demimondene” o casă în Piața Amzei. Tocmai de aceea, în epocă, Mița Biciclista era cunoscută și drept "Mița Cotroceanca”, poreclă primită datorită presupusei sale legături cu Regele Ferdinand și a bârfelor care circulau la Curtea Regală din Cotroceni. Se zvonea chiar că Regele Manuel al Portugaliei ar fi cerut-o de soție și că Mița Biciclista l-ar fi refuzat. 

Maria Mihăescu și celebra ei bicicletă (stânga)
Regele Manuel al II-lea al Portugaliei (dreapta)

 

Mița și sinuciderea milionar belgian

Mița a făcut furori încă de la început. O știre publicată de “Gazeta Transilvaniei”, în numărul din 23 iunie 1900, consemna: “Un tânăr, al cărui nume nu voesce să-l spue nimeni, s’a sinucis la otelul Continental, trăgându-și un glonț de revolver. Acest tânăr este fiul unui milionar din Belgia. În timpul din urmă avea relații cu Mița biciclista, cu care a cheltuit o sumă însemnată de bani și pentru că Mița l’a înșelat cu altul, belgianul s’a sinucis.”

 

Mița admirată în străinătate

 

Frumusețea Mariei Mihăescu nu a fost admirată doar în România. Jurnalele din Franța consemnau, la rândul lor, prezența admirabilei Mme. Mitza de Mihaesco în tribuna oficială de la Nisa, cu ocazia “La Première bataille de Fleurs” ("L'Evénement" - numărul din 23 februarie 1903 și "Le Figaro" - numărul din 9 martie 1905), când își făcea apariția într-unul dintre hotelurile în vogă din Franța (Hôtel de Serbie – sosire anunțată în revista "Gil Blas" – numărul din 14 iulie 1903) sau la diferite evenimente automobilistice ("L'Auto-vélo" – numărul din 27 februarie 1906).

Revista umoristică "Furnica” nu putea să rămână insensibilă în fața acestui subiect senzațional. Ca urmare:

Majestatea Sa Regală Mița I a Portugaliei

(revista “Furnica” - numărul din 20 mai 1910 - articol semnat “Prințul Ghytză”) 

"Unul din directorii noștri a primit următoarea picantă și sensațională telegramă din Paris: Faimoasa noastră Mița Biciclista se răsfață între regi. La Londra a fost în mai multe rânduri văzuta cu un rege: cel mai tânăr din cei cari au fost. Am luat drumul spre Paris.

Reporter fidel:

Mulțumim amicului anonim de la Paris care s’a grăbit să ne depeşeze această veste, menită să umple de mândrie sufletele tuturor bunilor români. Da, domnule Iorga, da domnule Cuza, să fim mândri de succesul repurtat de gentila noastră compatrioată în străinătate, în vremurile acestea când diplomația și guvernul României nu se prea disting prin isbânzi. Mezalianța Regelui Portugaliei (căci el a fost regele cel mai tânăr care-a azistat la înmormântarea lui Eduard la Londra) trebuie să ne încânte că s’a comis cu o româncă d’ale noastre, cu șarmanta Miţa Biciclista. Această mezalianță, sau mai bine zis această Miţalianţă, capătă o importanță și mai mare când te gândești la împrejurările în cari Mița noastră a cucerit Portugalia. În adevăr, Regele Emanoel se afla la o înmormântare, când de obicei inima întristată a omului rămâne rece la ademenirile sexului frumos, iar pe de altă parte acest rege se știe că e în ajun a se însura cu o ducesă din familia domnitoare a Engliterii. Totuși Miţa l-a dat gata pe suveranul portughez în doi timpi și trei mișcări!

Să strigăm deci: Trăiască M.S.R. Miţa I!

Ce-i dreptul, însă, suntem datori să recunoaștem că meritul acestui fericit eveniment revine în bună parte și regelui Portugaliei care, cu toate că aflându-se la o înmormântare și în ajunul unei căsătorii, s’a apucat de amor și de chef cu cea mai nostimă reprezentantă a sexului tandru din România la Londra. Aceasta dovedește cât adevăr e în cunoscutul refren din opereta franțuzească:

Les Portugais

Sont toujours gais!"

Miţa Biciclista – ministru

(revista “Furnica” -  numărul din 6 martie 1908)

"Scrisoarea de răspuns la o presupusă propunere a Primului ministru Tache Ionescu de a fi “numită ravisanta și șarmanta Mița Biciclista” la Departamentul lucrărilor publice: Mulțumesc foarte mult iubitului meu Tăkiță pentru onoarea ce-mi face rezervându-mi un loc la ministerul său. Dar, obosită fiind de marea muncă depusă în cursul anilor în viața publică, m’am hotărât să mă retrag în viața privată, mai ales că am făcut oarecari economii ce îmi permit a trăi la adăpost de frământările publice. Și apoi partizanii politici ai lui Tăkiţă sunt toți niște “poseur de lapins” și nu voiesc a mă expune chiulurilor lor. Las locul uneia mai tinerică ce n’a gustat încă decepțiile publice. În adevăr, începând cu șeful lor, toți au tras chiulul, ba partidului liberal, ba celui conservator, ba celui junimist. Dar mai ales șeful nu prezintă garanții, deoarece a trecut “în inspecție” prin toate partidele, și de unde știi că mâine nu îi vine gust să tragă chiulul propriului său partid făcând vreo nouă “combinație”. Deci țiu la reputația mea publică stabilită și refuz portofoliul oferit. Primește, d-le Director considerația mea. 

Semnat: Mița călăreața, ex-biciclistă

P.S. Mi-am schimbat numele de când nu mai fac sportul mașinei ci pe al curselor de cai ce sunt mai rentabile.”

Din „Distracțiile" Conului Costică

(revista "Furnica" - numărul din 2 august 1908 - desen de F. Șirato)

“Ziarul ‹‹Epoca›› a publicat un articol dovedind că prin stăruințele d-nei Marie Mihăescu, zisă și Mița Biciclista, pe lângă d. Disescu, ministerul de instrucție a cumpărat un automobil de care nu avea nevoie și cu un preț mult mai mare de cât adevărata lui valoare.”

- Bonjur, madam Popescul

- A-ha... Bine că te'ntâlnii: nu ți-e rușine, om bătrân...

- Da' de ce?

- Păi nu te-a prins cu Mița'n sac?

Mița dezmințea, bineînțeles acuzațiile:

“Până acum partidul conservator-democrat suferise felurite învinuiri: de sentimentalism însă nu-l acuzase nimeni... Nu se putea ca partidul tuturor afacerilor să nu aducă și politica de fuste alături de cea de pantaloni. Mița Biciclista e stăpână pe situație. Părerile d-sale politice sunt aduse în discuția Camerei și a consiliului de miniștri. Mița dă și comunicate. Publicăm scrisoarea pe care a trimis-o unui redactor al ziarului „Adevărul", care are corespondență cu orice oameni și cu orice femei:

     „Domnul meu!

     Sunt și mirată și supărată că în articolul de azi mi văd câte-va cuvinte, care ași fl preferit să nu apară ca din parte-mi mai cu seamă că eu n’am spus și nu voi a spune nimic acelor calomniatori care caută să facă politică și s'ajungă prin ori ce mijloace la putere, deci după cum v'am spus nu voi a le face această cinste cât despre acel domn independent voi ști eu singură să-l pui la locul lui, nu am nevoie de apărarea nimănuia.

     Cu salutările mele

     M. Mihăescu

„Facla" se miră că d. Disescu, om fin, s’a putut atașa de o asemenea ortografie. Vezi că stilul este omul și nu ortografia; ori, stilul Miței este foarte energic și demn....” (ziarul “Mișcarea” – numărul din 22 decembrie 1919)

 

Miţa Biciclista - prințesa Michăescu și pălăriile

(revista “Furnica” - numărul din 14 iulie 1911)

“Dezmințire la o știre apărută în ziarele din Viena: Ziarele din Viena au publicat senzaționala știre că: ‹‹Prințesa Michăescu din România a cumpărat o pălărie cu respectabila sumă de 4.800 de coroane.›› Ziarele vieneze comit o mică greșeală. Anume nu există în România nici o Prințesă Mihăescu. Există însă celebra și șarmanta Mița Biciclista.”

Cronică (Mița Biciclista și operele de binefacere)

(revista “Furnica” – numărul din 28 iunie 1907 – semnat Nae Saltimbacu)

“Deunăzi S.P.A. (Societatea pentru protecția animalelor) în unire cu Societatea pentru cultura femeilor române au organizat mari serbări populare în parcul expoziției de la Filaret. S.P.A, a instalat o berărie în care chelnerii erau înlocuiți cu protejații ei; S.C.F.R. s'a ocupat cu restul. Între alte ‹‹distracții››, am avut o mare reprezentație pe scena teatrului Cazino, unde Mița Biciclista, cunoscuta noastră demimondenă internațională, a dansat Kake Walke cu d. Cerchez. - ‹‹Un succes fou, ma chere››. Și noi ne am bucurat cu o dată (une fois n'est pas coutume), că odată în viața ei Mița Biciclista a consimțit să-și puie, gratis, picioarele în serviciul unei opere de binefacere patronată de Alteța Sa Principesa Maria. 

 

Felicitările noastre d-lui Alecu Davila, directorul Teatrului Național, autorul sus-zisei împerecheri și al Povestei Neamului Românesc, actualmente foarte ocupat cu compunerea unui nou basm: Povestea Neamului Ciocoiesc. Cum rămâne însă cu cei 300 de lei pe care Mița Biciclista i-a dăruit tot în scop de binefacere - Voyons, mon cher... - să primești bani de la o femeie... C’est curată pescărie! Și pentru ca să isprăvesc, o ultimă și indiscretă întrebare adresată d-lui Cerchez:

- Gemenii de astă iarnă tot în colaborare cu Miţa Biciclista i-ați făcut?”

                              Citește și: Cu umor despre Mița Biciclista

Miţa și impozitul pe venit

(revista "Furnica" - numărul din 2 august 1908 – semnat Jorj Delamizil)

"Reforma’ți? Vax și Belavista!...

Căci te desfid să încasezi

Impozit și să controlezi

Pe coana Mița Biciclista.

Venitul ei nimeni nu’l știe,

Nu’l știe nici chiar ea, parol

Sunt nopți când nu câștigă’un pol,

Și nopți cînd trece peste mie.

Spre-a-i face just evaluarea,

Dac’aș fi eu ministru, aș

Numi un specialist slujbaș

Care să-i ție lumânarea!"