Aventurile rochiei-pantalon

Pe la începutul secolului trecut, Bucureștiul deja era apreciat ca fiind capitala eleganței din Estul Europei. Un eveniment de senzație precum apariția primelor rochii pantaloni nu putea trece așadar neobservată în lumea mondenă.  

 

 

Rochiile-pantalon în Bucureștiul de altă dată

Constantin Bacalbașa surprindea momentul în volumul memorialistic "Bucureștii de altă dată" (vol. 4, 1911-1914): „Un croitor parizian a pus la modă rochia-pantalon, iar agenții săi în București, ca și în alte orașe ale țărei, au îmbrăcat femei-manechinuri pe care le-au însărcinat să circule pe stradele principale. Era reclamă. Dar publicul bucureștean – ca pretutindeni de altfel – n-a voit să admită moda cea nouă, iar bietele manechinuri au fost fugărite pe străzi și, dacă erau ajunse, erau maltratate, iar pantalonii sfâșiați.

Îmi amintesc de o scenă destul de comică petrecută pe Piața Teatrului. O femeie destul de tânără și frumușică apare într-un superb costum; pantalonul ținea locul rochiei. Deodată o mișcare se face în public și huiduielile izbucnesc. Femeea trece parcă  n-ar fi fost vorba de ea! Însă valurile mulțimei încep să spumege. Derbedei se adună repede la auzul huiduielilor și femeea este înconjurată. Văzând pericolul, manechinul iuțește pasul, dar câțiva trecători mai aprinși și mai indignați împotriva noului costum, se reped asupra ei. Aproape să fie sfâșiată. Cu mare greutate intră într-un gang unde, ajutată de câțiva domni, dispare.”

Revista "Furnica" despre rochiile pantalon

 

Revista "Furnica" nu putea să rămână nici ea insensibilă la polemica iscată în societate de această încercare  de a fi impusă o "modă senzațională". Redactorul "Tararascon" consemna cu umor evenimentul în numărul din 10 martie 1911: „Domnii Cască-gura, Pierde-vară și alții ca ei, s’au dedat la manifestațiuni ostile împotriva a două femei cari se plimbau pe stradă îmbrăcate cu ultima noutate a modei: așa numitele rochii-pantaloni. O cocoană la București a fost huiduită și n’a scăpat să fie linșată de mulțime decât fugind cu o birjă, ajutată de un domn amabil și civilizat. O altă cuconiță, la Galați, a căzut și mai serios victimă a furiei poporului care i-a sfâșiat veșmintele de pe ea.

Caricatură din revista "Furnica" - 17 martie 1911

”Același "Tarascon" sesiza și care era de fapt adevărata miză a "problemei": „În gestul grosolan al domnului Cască-gura de azi care manifestează împotriva rochiilor-pantaloni, eu văd în definitiv instinctul de conservare al sexului tare ce-și apără privilegiile care au început sa-i fie așa de aprig disputate de sexul celălalt. (...) Și atunci, vai de cei ca domnul Cască-gura! Atunci se va dovedi că, din punct de vedere al inteligenței și rațiunei, mulți bărbați ar merita să fie îmbrăcați cu rochii, ba încă cu malancoave!”

 

"Dacă femeile au început să maimuțească
pe bărbați, adică noi de ce nu ne-am izmeni?"
desen de A. Murnu - "Furnica" (17 martie 1911)

Nu la fel de îngăduitoare este însă Leny, redactor al rubricii "Cronica modei", publicată în revista "Moda nouă ilustrată" (numărul din 1 martie 1911): „Pentru că toată lumea se ocupă de foi-pantalon sau de foile crețe jos la tiv, cu atât mai mult eu, nu-i așa? Dar va asigur că nu o pot aprecia. Moda are multe capricii ce e drept, dar acest fel de fustă e un capriciu cu totul deosebit și chiar ridicul. Se zice că moda e în legătură cu starea socială și că ea traduce aspirațiunile femeilor și pare a fii un adevăr că fusta-pantalon vrea să dovedească o încercare a femeilor la trecerea masculinizărei. Da, dar admirați contradicția și ilogismul! Pe când această rochie ne dă aparența unei moderne amazoane lăsată larg și strânse jos, ea are două expresii cari se opun una față de alta.”

Mița Biciclista - un fan al rochiilor-pantalon

Maria Mihăescu (alias Mița Biciclista) – un personaj celebru al epocii - era bineînțeles un fan al rochiei-pantalon: „Când apărea pe Calea Victoriei, aristocrații de la Capșa, burghezii de la Oteteleșanu și boemii de la Kubler abandonau politica și șvarțul ca să admire superbul exemplar ciclist. Bicicleta cu ghidon de argint era a unei suple și elegante fiice a Evei, cu zulufi negri, cu pantaloni de catifea mov strânși pe picior, cu bluza corai din care fluturau mâneci înflorate, cu ghete înalte și cu o caschetă de mătase albă, înfășurată în voal alb, din care răsăreau încrucișate două ace mari a la Madame Butterfly”. (Alexandru Predescu  -  „Vremuri vechi bucureștene”)

Maria Mihăescu - alias "Mița Biciclista"

Moda rochiilor-pantalon nu "a aprins" în România anului 1911. Primul pas fusese însă făcut. Peste aproape două decenii, prin anul 1927, aflăm din ziarul „Viitorul” că o femeie ar fi fost reținută în București pentru că a fost surprinsă mergând pe stradă îmbrăcată în pantaloni, fapt încă nepermis chiar și în acea epocă târzie, deoarece pantalonii erau „îngăduiți femeilor doar la călătorie și exerciții de manej”. Curajoasa doamnă a scăpat doar cu o amendă pentru... atentat la pudoarea publică.

Pantalonii pentru femei sunt acceptați definitiv abia în anii ’50, astăzi pantalonul fiind la fel de util și de purtat ca și o pereche de ciorapi. Marile și micile case de modă se întrec în fiecare sezon în a oferi modele și croieli care încântă prin originalitate și care încearcă de asemenea să evidențieze feminitatea.