1 Aprilie (păcăleli, farse şi caricaturi de altădată)

Ziua Păcălelilor are o istorie mult mai îndelungată decât am putea fi tentați să credem. Una dintre ipotezele cu privire la originea zilei păcălelilor este legată tocmai de Noe, care se pare că și-a trimis porumbelul să caute în mod greșit uscat după ce apele au început să se retragă pe 1 Aprilie. Ziua de 1 Aprilie a fost consacrată ca zi a păcălelilor mai întâi în Europa, mai apoi a fost “exportată” peste ocean și după aceea pe întreg mapamondul. 

 

 

Despre păcăleli la începutul secolului XX

 

Referiri la istoria acestei zile am găsit și în câteva periodice vechi românești. Vă dau ca exemplu un articol amuzant, semnat "Enache" și publicat în numărul din 3 aprilie 1896 al ziarului "Epoca":

“De Duminică și până astăzi, locuitorii țărei noastre cărora le mai arde de râs și de glume și-au petrecut mai întâi vremea combinând ceva păcăleli pentru amici, rude, cunoștințe, și apoi istorisind cu mare haz rezultatul glumelor lor mai mult sau mai puțin sărate. La 1 Aprilie, trebuie să păcălești pe cineva, așa e obiceiul. Dar de unde o fi venind acest obicei?

1 Aprilie la graniță
- Ce'nsemnează asta, Ianoș?
- No, dacă voi Valachii luați la noi Carpații, io păcălesc
 la tine: io faci la Ungaria un nou frontieră cu chernați!

Savanții care își cheltuiesc tinerețele și bătrânețele spre a descoperi origina causei primei măsele stricate la Moș Adam, și-au dat neapărat toate silințele spre a afla și pe autorul invențiunei păcălelilor de 1 Aprilie. Unii dintr'ânșii pun în joc pe Isus Christos, alții pe regele Franciei Carol al IX-lea. La 1564, i-a venit poftă acestui suveran să nu mai înceapă Anul Nou la 1 Aprilie, ci la 1 Ianuarie; în definitiv, o poftă ca toate poftele și foarte inofensivă. Îndată ce Carol al IX-lea a operat această revoluție în calendar, darurile de Anul Nou care se făceau la 1 Aprilie, au început să se facă la 1 Ianuarie, iar la 1 Aprilie toți acei care așteptau câte un cadou de la mama soacră sau de la tata nașu, au rămas păcăliți. Alții însă pretind că obiceiul păcălelii la 1 Aprilie este o ceremonie bisericească de prost gust din evul mediu, făcută în amintirea primelor patimi ale fiului Domnului, Isus Christos, care în luna Aprilie a fost luat în deriziune și trimis de la un judecător la altul, de la Ana la Caiafa, de la Irod la Pilat și viceversa, supus fiind astfel unei păcăleli îndelungate.

O păcăleală tragică:
- Mamițico, hai mai repede c'am văzut
un om străin în odaia servitoarei noatre...
- Bărbatu-meu!...
- Întâi Aprilie, mamițico!!...

Originea ca originea - interesant rămâne pentru acel care respectă aceste obiceiuri să dea dovadă de pricepere şi să combine cu dibăcie ceva păcăleli nostime. O imaginație care se respectă puțin nu se mai mulțumește astăzi să trimeată prin poștă invitații la prânz în glumă sau circulare imprimate către mai mulți prieteni spre a asista la o nuntă… care nu se face. Odinioară asemenea păcăleli aveau multă trecere, precum aveau trecere și farsele între funcționari, scrise pe hârtie ministerială cu pecetea și numărul din registru, prin care se anunța păcălitului o înaintare neprevăzută sau o destituire și mai puțin prevăzută. S'a deșteptat lumea, s'a deschis de tot și victima în perspectivă îți taie tot gustul zicându'ți: ‹‹Nu se prinde nene de mine. Azi e 1 Aprilie.›› Asemenea, păcăleala cu ‹‹Nu știi dragă cine te caută afară cu un grop (colet!?) de la poștă!›› nu mai are trecere nici măcar în Fundătura Spitalului sau în Câmpul lui Grant.

O avansare de 1 Aprilie:
- Alo! Tu ești bărbate? Îți vorbesc de la minister,
din cabinetul d-lui șef al tău care a vrut să mă
 informeze  personal că avansarea ta e sigură!

Răposatul întru fericire pentru Dobrogea, Licinsky, a adus mari servicii de 1 Aprilie unor ziare. Ani îndelungați presa a putut să'și păcălească cititorii la 1 Aprilie anunțându-le prinderea acestui bandit celebru. Zic la 1 Aprilie, pentru că e bine știut de toată lumea că ziarele serioase mai ales cele care nu sunt în mâna liberalilor, n'au obiceiul să taie gogoși publicului decât o dată pe an, a doua zi după încheierea lui Martie, când se pune în aplicare noul buget al Statului. Încolo, nici o dată, ferească Dumnezeu!

Dovadă “l'Indépendance Roumaine”, care pentru 1 Aprilie a anunțat cititorilor săi că Duminică va pune în vânzare un supliment extraordinar conținând fotografiile și semnăturile celebrităților române de ambe-sexe. Pe ziua de Duminică, amatorii, de dimineață până noaptea la 12, dau năvală la chioșcuri cerând vânzătorilor faimosul număr cu portrete și primesc drept răspuns: ‹‹Astăzi n'a ieșit, domnule!››. Tocmai târziu au băgat de seamă nenorociții că era o farsă de 1 Aprilie… cu anticipație însă, făcută  la 31 Martie.

Spre a termina acest articol, trebuie să adaug că sunt în omenire bărbați cari au luat pe seama lor monopolul de victimă a păcălelilor. Pentru aceștia e 1 Aprilie tot anul. Dacă nu mă credeți, întrebați și pe nevestele lor. Dar… asta e treaba duhovnicului!”.

O să închei azi cu o poezioară cu aceiași temă semnată Phoebus și publicată în numărul din 5 aprilie 1898 al săptămânalului ‹‹Foaia Populară››:

ÎNTÂI APRIL

Se'ntorcea acasă vesel

Și de sine mulțumit:

Câți prieteni întâlnise

El pe toți i-a păcălit.

Și mergând pe drum, într'una

Tot în gându-i plănuia

Ce să facă, ce să zică,

Ca s'o-nșele și pe ea?

* * *

Strânși în brațe îi găsise!...

A rămas încremenit.

‹‹Ah! Te-oi omorî femeie

Cu netrebnicu-ți iubit!››

Însă Ea, râzând, îi zise:

‹‹Ce te superi?... Ești copil!

Ți-am jucat și eu o festă

Azi e doar Întâi April.››

Citește și: Originea păcălelilor de 1 Aprilie