Jocuri cu ouă de Paşti

Am inclus în articolele precedente informații interesante despre originea obiceiului înroșitului ouălor şi despre câteva vechi obiceiuri din mai multe țări europene legate de ouăle de Paști. Astăzi o să vă descriu câteva jocuri cu ouă de Paști, ajutat fiind de studiile marelui folclorist Artur Gorovei, autor al lucrării “Ouăle de Paști – studiu de folklor”, publicată în anul 1937 la editura Academiei Române:

Jocuri cu ouă de Paști la Bautzen

În Teiuș, în a doua zi de Paști, copiii se jucau ‹‹de-a scăruța››: un copil lăsa un ou înroșit să se rostogolească pe o “scăruță” făcută din două tulpini de porumb (numiți și tulei sau jipi). Oul era lăsat să se rostogolească până se oprea undeva, de la sine (de obicei se juca pe un mic delușor). Următorul jucător  își “lansa” și el oul în același mod. Dacă oul lui îl lovea pe al primului jucător, acest al doilea copil câștiga amândouă ouăle. Dacă nu, următorii concurenți își rostogoleau pe rând ouăle roșii pe scăruță iar când unul dintre ei reușea să atingă un ou din cele “lansate” anterior câștiga toate ouăle rostogolite până atunci.

Joc cu ouă de Paști în Saxonia

Se pare că acest joc a fost împrumutat de la sași. Un joc asemănător era practicat în Saxonia, în orașul Bautzen, pe o colină la poalele căreia curge râul Spree: “sus pe colină se așează tineri, femei și bărbați, cu panerașe pline cu ouă de Paști și de-a lungul colinei, până în malul apei, se înșiruiesc copiii, băieți și fete, fiecare având câte un săcușor. Cei de sus aruncă ouăle răscoapte pe colină, care se rostogolesc la vale, și ei le prind, și veseli își încarcă săcușoarele. Uneori ouăle ajung până în apa Spree, de unde le pescuiesc”. 

 

O altă variantă a acestor jocuri de Paști era practicată în Suedia: “în Halland se ține între picioare o scândură de-a lungul căreia se rulează o monedă spre ouăle așezate la capătul scândurii. Dacă moneda atinge un ou, cel care a aruncat-o ia oul”.

Joc cu ouă de Paști în Suedia

Jocuri asemănătoare erau tradiționale și în Franța, unde se numeau “roulẻe”. O variantă aparte se juca în La Channy, capitala cantonului Aisne: “altă dată, în ziua de Jeudi gras era obiceiul numit Jeudi-Jaudian. Fetițele treceau pe stradă cu panerașe în mână și cereau ouă pe la porțile caselor. Cu recolta făcută, se stabilea în piața orașului un plan înclinat în pământ, pe care școlărițele rulau pe rând câte un ou. Aceea căreia oul nu i se spărgea, era proclamată Regina jocului Jaudian  și era plimbată pe străzi cu un sceptru în mână”.

În Belgia, în provincia Brabant era tradițional jocul Course aux oeufs: tinerii plecau dis de dimineață cu coșuri în mână și se opreau pe la case să ceară ouă - ‹‹psaucathe››. Se pare că pe drum se mai opreau și prin crâșme, așa că de multe ori ajungeau la locul în care era organizat jocul “pe două cărări”. Jocul propriu zis avea loc pe o alee care ducea la o capelă veche din Sart-Messir. Aici, 50 de ouă fierte erau așezate la distanță de 1 metru unul de altul pe cele două laturi ale aleii. “O fată și un flăcău, aleși de căpetenia tinerimii, trebuiau să adune ouăle acestea, unul câte unul, întorcându-se de fiecare dată la un paner așezat la distanța de 5 metri de primul ou. Această manevră dura multa vreme, în râsetele și încurajările asistenței. Cel care câștiga era sărbătorit: muzica în frunte cu toba, îl conducea la localul unde se mâncau ouăle, chefuind și dansând”.

Joc cu ouă de Paști în Rusia

Amuzantă era și “cursa ouălor” organizată în Loos, cantonul Haubourdin din Franța și care era o adaptare a jocului “de-a baba oarba”: un om cu ochii legați și cu un baston în mână, trebuia să ajungă la un loc în care ceilalți jucători așezau în iarbă ouă colorate. Aici, îndrumat de indicațiile spectatorilor, trebuia să sfarme cu bastonul ouăle colorate, pe nevăzute. Când în fața jucătorului apărea un obstacol, trebuia să i se strige casse-cou.

Jocuri amuzante, jocuri uitate astăzi. Dar mai ales jocuri care adunau comunitățile în zilele de sărbătoare. Astăzi uităm din ce în ce mai multe dintre obiceiurile de altă dată și pierdem, din păcate, tot mai mult din farmecul sărbătorilor de altă dată.