Cu umor despre impozite, fisc şi corupţie

Merg mai departe în încercarea de a „radiografia” societatea interbelică prin intermediul unor „instantanee” surprinse de reporterii acelor vremi. Astăzi este vremea pentru a vă povesti câte ceva despre fisc, despre impozite și despre corupția politicienilor și a funcționarilor de ieri. De ce fac asta? Pentru că multă lume idealizează societatea și moralitatea partidele politice din perioada interbelică. E adevărat că în acea perioada s-a realizat „europenizarea României". Dar la fel de adevărat este că metehnele și tarele acelei lumi au fost transmise României de azi, din generație în generație. 

 

 

Un singur lucru am pierdut se pare pe drum – din păcate - umorul. Astăzi lupta politică în presă nu se mai duce „croșetând” vorbele cu stil și cu umor. Se dă cu barda de cele mai multe ori. Măcar, dacă tot vorbim despre aceleași „pete negre” ale societății românești, să o facem cu umor, ce ziceți?

O invenție fiscală

„Ultima invenție fiscală: văzând că lucrurile pe care le sechestrează perceptorii nu le mai cumpără nimeni, pentru că nu mai sunt bani, igenioșii agenți ai fiscului au inventat altă metodă: sechestrează copii. Astfel o recentă telegramă vestește că perceptorul din comuna Brătuleni din județul Lăpușna a ridicat din casa unui sătean un copilaș de opt ani, pe care l'a încredințat unei femei cu dispoziția ca, sub nici un motiv să nu fie restituit părinților până ce aceștia nu vor fi... achitat fiscului, datoria. Invenția fiind destul de practică, perceptorul a fost telegrafic decorat, iar ministerul de finanțe a dispus ca pe lângă fiecare perceptură să se înființeze câte o crescătorie de copii cu scopul de a reține la „popreală", odraslele părinților rău platnici. Vecinul meu, care se găsește în veșnică ceartă cu agenții fiscului, auzind de brevetul de la Brătuleni, a făcut cerere ministerului solicitând să fie considerat copil și în consecință „sechestrat" de perceptor. Cere să fie dat în grija vreunei doamne sau domnișoare și să nu fie restituit familiei decât după ce și-o plăti datoriile.” (16 septembrie 1931)

Funcționarele și moda

„S-a revenit asupra măsurii care interzicea accesul în ministere a funcționarelor sulemenite, pudrate sau vopsite. Aceasta în urma protestului formulat de morari și de industriașii de vopseluri. A rămas doar chestiunea veșmintelor de mătase pe care o vor rezolva experții tehnici ce urmează să fie numiți de miniștrii respectivi”. (14 mai 1931)

 

Controale la lăptăria municipiului București

„Domnul colonel Vizante a întrebat de la tribuna Camerei pe d. Ministru de Interne dacă știe că lăptăria municipiului București furnizează lapte cu... viermi. Ministrul a răspuns prompt și lapidar :

- Voi lua măsuri și contra viermilor din lapte și contra celorlalți viermi de la lăptăria municipiului".

Niciodată un deputat care întreabă un ministru n’a putut primi o satisfacție mai mare. Totuși d. Vizante nu s'a arătat destul de mulțumit. Probabil că inimosul deputat cerea ceva și mai grav: închiderea lăptăriei și transformarea ei... în isvor de apă. Sub acest raport, poate fi liniștit - și așa bem în loc de lapte, destulă apă.” (15 iulie 1931)

Fraude la Casa muncii

„Ceferiștii, uimiți de fraudele descoperite la Casa muncii, au cerut ministrului de resort schimbarea numelui pentru a i se zice Casa jafurilor. Directorul Casei  s'ar fi indignat de o asemenea cerere întrucât hoțiile nu însumează decât câteva zeci de milioane. În același timp a ordonat să se facă un grafic comparativ cu alte hoții și fraude pentru a se vedea că ceea ce s'a petrecut la Casa muncii nu e decât un bob de nisip pe întinsul.... mării.”  (12 martie 1931).

Prime pentru perceptori

„Se introduc primele... de încurajare pentru perceptori. Și fără prime agenții fiscului dădeau probe de un zel care adeseori depășea orice imaginație. Ce va fi cu acești oameni când vor ști că de pe urma toboșarului sosesc și ceva... adaosuri de leafă: „gheena focului din centrul pământului”. De frica îngrozitorului concert al toboșarilor, ministrul finanțelor a anunțat că... pleacă în concediu. Rămânem în schimb, noi contribuabilii sărăciei generale să admirăm ori să ascultăm sinistrul concert... Odată cu primele de încurajare, ministerul instituie un concurs pentru angajare de noi agenți. Proba unică a acestui concurs este următoarea: cine poate să stoarcă dintr'o piatra o.. picătură de apă, este imediat angajat...” (15 iulie 1931)

Un contribuabil prea elegant

„La o comisie de apel fiscal, acum câteva zile, judecătorii au fost surprinși de ținuta unui contribuabil care se jeluia de ți se rupea inima. Cetățeanul era îmbrăcat în jachetă, cu ghete de lac, elegant ca un ginere. Membrii comisiei discutau în șoaptă :

- la te uita ce elegant e și totuși se plânge!

Reprezentantul Camerei de comerț S., bănuind despre ce este vorba, întrebă pe contribuabil :

- Vă duceți la vreo nuntă?

- Nu.

-  La vreun botez sau ceremonie?

-  Nu.

- Atunci pentru ce v'ați gătit așa, de dimineață?

Omul privi cu un aer de dojană, apoi răspunse :

- Pentru că ăsta e costumul meu de nuntă... ultimul pe care-l mai am.” (16 septembrie 1931)

 

Pregătiri de toamnă

„Pregătiri de toamnă: perceptorii și-au cumpărat uriașe case de fier pentru încasarea impozitelor; bucătăresele butoaie și borcane pentru murături iar cucoanele dulapuri pentru... garderoba de toamnă. Principalul lucru însă lipsește: banii.” (9 septembrie 1931 )

Examenul unui deputat

„Un deputat a dat examen de liceu la un gimnaziu. Ziarele protestează. Se vorbește de cadrul legal al acestui examen dat în familie. Ziarele greșesc, pentru că oricare ar fi fondul ilegalității, faptul este îmbucurător... Deputații erau, de regulă acuzați că... greșesc la numărătoarea voturilor. Aceasta provenea din cauza că unii probabil, fără cunoștințele cursului secundar, erau cam slabi la aritmetica. Așa se explică pentru ce uneori, în contabilitatea voturilor, 2+2 făceau șase. În orice caz, pentru a armoniza legalitatea cu nevoia de a învăța aritmetica, un proiect de lege ar putea scuti pe parlamentari de toate îngrădirile prevăzute în celelalte legi ale învățământului nostru. Simplu și practic.” (26 februarie 1931).

Al. Cappone de România

„Al. Cappone este originar din România. Cel puțin așa ne vestește o telegramă care vrea să clarifice "obârșia acestui rege al gangsterilor americani". Contrabandist de o îndrăsneală fără pereche, bogat peste măsura, idolatrizat de o armată întreagă de contrabandiști și apași, Cappone nu visează alta decât să se întoarcă la Oradea Mare, orașul natal și să organizeze așa cum știe el contrabandele de mătase și de alcool. Un prieten însă i-a comunicat vestea tristă că n'ar mai avea ce căuta la noi, deoarece „gangsterii" noștri au ajuns la o perfecțiune cu mult mai mare decât își  închipuie și că, printre ei, regele contrabandiștilor americani "n'ar fi decât un simplu... ucenic”. Al. Cappone, intrigat și ofensat de o asemenea veste, a hotărât să se răsbune pe ”colegii" din România care-i uzurpă celebritatea.” (12 martie 1931)

Fraude cu spirtul negru

„La Timișoara s'au descoperit fraude cu spirtul negru care depășesc rotunda sumă de 140 milioane. Spirtul -  alb sau negru - dă naștere la contrabande, fie în regimul sec al americanilor, fie în regimul  prea... umed al europenilor. Deosebirea e că americanii produc gangsteri-miliardari de o îndrăsneală fără pereche, iar noi simpli contrabandiști, care  totuși pot fura nesupărați de nimeni sute de milioane... În schimb toți pornesc de la aceeași origine; ba unii se înfrățesc printr'o ciudată comunitate de simțăminte și de procedee!”  (19 martie 1931).

Primăria Capitalei și zgomotul

„Primăria Capitalei a hotărât să înfrâneze orgia sgomotelor care neurasteniza biata populație a Capitalei. O recentă ordonanță stabilește că orgia sgomotelor trebuie să înceteze după miezul nopții... Până atunci cetățenii sunt datori să asculte, cu timpanele sfâșiate, concursul de clacsoane disperate, întrecerea de audiții pârâitoare de radio, în case, pe case, sub case, pe străzi pretutindeni unde poate fi un pic de liniște; țipetele revoluționare ale țigănușilor, cântecele bețivilor și toate câte alcătuiesc simfonia infernului marii metropole. Într-un regim de... democrație integrală este și greu să răpești cuiva dreptul de a-ți strivi urechile. Cineva a propus ca chestiunea să fie reglementată pe cale de lege. Dar parlamentarii nu pot sesiza îndeajuns nevoia liniștei pentru că chiar ședințele parlamentului sunt adeseori destul de sgomotoase şi de stridente.” (15 iulie 1931)

Barbaria unui polițist

„Un polițai din Alba Iulia, ca să constrângă pe un deținut la declarații mincinoase, i-a poruncit să-și sape singur groapa, apoi a simulat o execuție, în zorii zilei. Barbaria polițaiului a stârnit indignare în toată țara; dar polițaiul a justificat această stranie năzbâtie prin noile metode ale poliției... moderne pe care pretinde că le studiază și le aplică...” (14 mai 1931)

Legea cametei 

„Legea cametei preocupă Parlamentul. Liga care a dus lupta pentru o asemenea lege pare mulțumită: este dobânda muncii ce a depus.... Dar nu știe toată lumea ce-i aia camătă.

Un copil, citind mereu în ziare despre camătă și cămătari, a întrebat într'o zi pe tatăl său:

- Tată ce-i ăla cămătar?

- Unul care-ți ia cămașa....

La prânz copilul ieși înaintea  tatălui și în nevinovăția-i, dând din palme, spuse:

- Știi tată că, îndată după plecarea ta, a venit la noi un cămătar...

- Cum? Unde?

- Să vezi: A venit un domn suspect. Eu m'am ascuns în dulap. El a intrat în dormitor. Apoi m'am uitat prin gaura cheii și l-am văzut cum îi dădea cămașa jos mamei...” (29 ianuarie 1931)

 

Sursa: știri publicate în revista "Ilustrațiunea Română" - la rubrica „Cronica săptămânii" - în numere din anul 1931 - citite din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor