Secretele cosmetice ale femeilor aztece

Preocuparea femeilor de a-și pune în valoarea frumusețea și farmecul nu este una caracteristică societății moderne. Se știe că produse cosmetice se foloseau în Egiptul antic încă de acum 3 - 4000 de ani. Dacă mai crede cineva ca în zilele noastre se pot descoperii tratamente cosmetice naturiste noi – pot să vă spun cu certitudine că se înșală. Uleiul de măsline, ceara epilatoare, nisipul fin folosit pentru exfoliere, mierea de albine sau extractele din plante – ca să enumăr doar câteva dintre ingrediente - sunt folosite de milenii de către femei pentru "a-și retușa frumusețea".

 

Despre tratamentele cosmetice utilizate de  femeile din Roma, Atena sau din Egiptul antic s-au scris multe. Mai puțin sunt cunoscute însă metodele prin care “doamnele aztece”  știau să își accentueze farmecele. Tocmai de aceea mi-a atras atenția articolul “Rețete pentru îngrijirea frumuseții la femeile aztece de acum 700 de ani”, publicat în numărul din 26 iunie 1935 al revistei “Realitatea ilustrată”. Mi s-a părut interesant așa că o să vi-l propun și vouă:

“Studii  recente făcute asupra vechilor picturi aztece găsite în Mexic, ne aduc interesante revelații asupra modului în care doamnele aztece înțelegeau să-și accentueze farmecele. Se știe că femeile acestei vechi civilizații, care cu trei sute de ani înainte de descoperirea Americii de către Columb se aflau într'o stare de culminantă înflorire, întrebuințau pudra, rouge-ul, creionul de buze, vopselele de păr și alte cosmetice.

Femeie fardată după  moda aztecă cu figura
 vopsită în două culori

 

Interesant în special de notat este faptul că frumusețile aztece își vopseau adesea fețele în două culori aplicând, spre exemplu, roșu pe toată partea superioară a obrazului și negru pe cea inferioară, sau roșu sus și galben jos. Vopseaua era întrebuințată în genere pe tot trupul dar fața avea parte de o atenție specială. Culoarea favorită era o cremă galbenă numită axin la care se mai adăogau și alte substanțe spre a-i varia nuanța. Iar pudra pe care obicinuiau (să o folosească) mai mult era de un ocru și roșcat.

 

Vopsirea feței implica o adevărată artă deoarece culoarea de bază era accentuată cu sublinieri de vermilion, cu albastru sau cu verde. Aztecele ultraelegante își vopseau dinții în roșu și buzele în albastru. La unele partea superioară a feței era vopsită în galben, partea de jos în albastru iar gura era înroșită cu carmin. Fardarea fetei nu putea fi făcută decât de către experți."

Patru sclavi îmbracă o doamnă aztecă

 

"Într'una din stampele noastre vedeți o doamnă aztecă pregătindu-se pentru o recepție. E de observat că cei cari o ajută să se îmbrace nu sunt femei. Odată îmbăiată și masată cu uleiuri parfumate de către sclavele sale, doamna se întindea pe o sofa și în vreme ce femeile îi cântau acompaniindu-se cu niște mici tamburine, veneau servii cu veșmintele și o îmbrăcau.

 

Fardul era aplicat cu atâta îngrijire încât se inventase pentru această operație un vocabular special în care un singur cuvânt servea la indicarea unui complicat  procedeu. Îngrijirea frumuseței femeiești era de domeniul practicilor religioase și zeița Xochiquetzal, patroana dragostei și a frumuseței primea confesiunile amorurilor nefericite și făgăduia succese viitoare.

Elementul de capitală importanță în îngrijirea frumuseței era oglinda pe care aztecii o făceau dintr'o pirită lustruită, și era perfectă.

 

Femeile vechilor Mexicani făceau băi de aburi și masseuse pricepute le frecau corpul cu ierburi ce aveau darul să le învioreze pielea. Femeile aztece par a fi fost nudiste și invitau adesea pe tinerii care le plăceau să se scalde cu ele în bazine mari în care intrau complet nude. Nu e exclus să fi existat și pe atunci predicatori care criticau aceste excese ale tinerei generații.

Aztecele par a fi cunoscut binefacerile săpunului. Unul dintre secretele frumuseței lor era întrebuințare a unei buruieni numită etzapanxiutl care avea o sămânță amară și dădea o admirabilă loțiune emolientă. Făceau de asemeni uz de parfumuri a căror preparare pare a fi atins culmea perfecției. Frumoasele aztece își întrețineau dinții mestecând tzictli, baza chewing-gum-ului de astăzi.

 

Zeiță aztecă îmbrăcată... la modă

 

Părul, nu rămânea niciodată la culoarea lui naturală. O vopsea extrasă dintr'un rar mineral transforma părul negru într'un strălucitor albastru-închis, iar celui castaniu îi dau un luciu cald. Pieptănăturile lor arborau bucle, ondulațiuni și chiar cârlionții pe care i-am văzut pe vremea Directoratului. Multe dintre femeile aztece purtau părul scurt tăiat dar mai multe erau acelea care-și  lăsau cosițele să le ajungă până la talie.

Cu toate ciudățeniile mai sus descrise, femeile aztece par a fi fost fermecătoare, așa reiese cel puțin din scrierile spaniolilor. Însuși marele cuceritor Hernan Cortez s'a îndrăgostit nebunește de fecioară aztecă Malinche. Trebuie să observăm însă că atunci când a văzut-o, fața nu-i era vopsită nici în galben și nici în albastru și nu purta decât un vesmânt extrem de simplu, de sclavă. Ea cunoștea totuși vechile secrete aztece pentru înviorarea și înfrumusețarea epidermei cu ajutorul săpunurilor și a ierburilor parfumate. “

Sursa: articolul “Rețete pentru îngrijirea frumuseții la femeile aztece de acum 700 de ani” - publicat în numărul din 26 iunie 1935 al revistei “Realitatea ilustrată” - disponibilă în colecția digitală a Bibliotecii Centrale Universitare “Lucian Blaga” din Cluj Napoca