“Care din dansuri vă este preferabil?
Şi de ce?“
Blondina
cu ochi verzi din Vaslui “numeşte dansul ei preferat: valsul regele
dansurilor şi ne mărturiseşte că nimic nu e mai plăcut decât atunci când se
simte legănată de acordurile unui vals.”
Brunetele
cu ochi de foc, loco: “Fiind
nişte pasionate valsatoare, găsim că cel mai preferabil dintre toate dansurile
e valsul, căci nu eşti mai fericită decât când, cu un bun valsator, te legeni
în plăcuta melodie a valsului răpitor. Noi credem că o perfectă dansatoare sau
dansator nu poate prefera alt dans decât valsul, valsul şi iar valsul.”
Dolman
din Medgidia: “drăguţa
horă, fiindcă este un adevărat dans românesc, apoi sentimentul naţional se
simte de la primul pas si acord al instrumentului. Mai este şi liniştit,
neobositor şi un bun prieten al sănătăţei. Nu te simţi în urma acestui dans
nici cu junghiuri, nici cu ameţeli, bătăi de inimă şi apoi nu te încălzeşte aşa
rău ca după serie o obositoare de vals. A dansa nu înseamnă, după mine, decât
pur şi simplu ruina sănătăţii, însă o persoană pasionată după dans nu simte
răul făcut precum nici pasionatul fumător nu simte otrava ce în mari cantităţi
o introduce în corpul său.”
Doi
ochi căprii, Caracal “se pronunţă pentru vals, căci “numai el
prilejuieşte ocazia de a fi mai aproape de persoana iubită, care să te facă să
simţi o senzaţie nespus de plăcută.”
Două
surioare brune, Mizil adoră
valsul căci:
“Ce frumos este valsul, valsul răpitor !
El ne urcă pân’la ceruri, pe scări de amor.”
Marchizul
Chamery, loco: se
declară şi d-sa partizan al valsului. “Cea mai mare plăcere ce o simt în viaţa
mea este când cu o perfectă dansatoare mă simt legănat de fermecătoarea armonie
a unui vals sublim ! Nimic nu e mai dulce decât valsul, valsul şi iar valsul Cu
valsul pe buze vom muri.”
“Pe care dintre poeţii români
îl citiţi mai cu plăcere ?”
Gig.
Heruvim, Brăila: “Pe
Alecsandri, căci el a ştiut să zugrăvească calitaţile românului, a contribuit
la împuţinarea defectelor. Pe el, căci numai el a înţeles murmurul pârâiaşelor,
cântecul păsărelelor, frumuseţea naturei. Pe Eminescu, căci el a cântat mai frumos
pe coardele iubirei, el a înţeles tainele ei.”
D-şoara Mygnona,
Focşani: Aduce omagii lui
Eminescu pe care îl numeşte << stea divină ce aruncă’n ţara lui
lumină >>.
D.
Craumois d’Aurenzio, Galaţi îşi
exprimă părerea în versuri:
Lui Vlahuţă
“Cu o măiestrie ne’ntrecută,
Frânturi de vorbe tu închegi
Şi cânţi în versuri
cristaline
Poema visurilor
pribegi. (…)”
Două Romaşcance: “Oricine simte româneşte poate aprecia în timpul generaţiei noastre pe
mult adoratul şi gingaşul poet transilvănean Octavian Goga care a fost apreciat
acum de curând până şi de Academia Română, dându-i cel mai
mare premiu pentru versurile lui.”
D-şoara Vanilia
de la Putna: “…fiecare poezie
îşi are farmecul ei şi fiecare poet meritul lui. În prima linie citesc cu drag
poeziile şi tot ce scrie scumpa noastra poetă Carmen Sylva, căci tot ceea ce a
scris a scris cu multă simţire şi de un lirism înduioşător.
Al doilea citesc cu
aceiaşi plăcere pe Vlahuţă, ale cărui poezii Din prag, Dormi în pace şi altele,
având subiecte luate din viaţa zilnică, grăiesc cu putere sufletului nostru; de
asemenea mă mişcă poeziile lui Eminescu şi Alecsandri. Pe a doua linie vin
tinerii noştrii poeţi ale căror poezii au farmecul lor.
Concluzia e: Orişice poet îşi
are meritul şi talentul său, orişice poezie farmecul ei!”
Claudius din
Călăraşi se declară pentru
Eminescu, fiindcă:”…el a suspinat toate tânguielile sufletului, el a rourat cu
lacrimile sale visurile de dragoste ale tinereţii noastre; el a dat glas
blestemului întregului neam românesc în contra neadevărului civilizaţiunii
noastre. Peste aceste credinţe ale noastre, el a întins << straiele de
purpură şi aur >> ale poeziei sale, el a învăluit şoaptele inimei generaţiunei
noastre cu splendoarea unei forme întinerite de dansul, în care a turnat
<< limba veche şi înţeleaptă a cronicarilor >>”
Floare albastră,
Tg. Lespezi stă în cumpănă între
Eminescu, Alecsandri și Vlahuță: “Eminescu sublim… Alecsandri admirabil… Vlahuță
blând, dulce… frumos. Ori de câteori citesc ceva de el, mă face să rămâi într’o
reverie blândă, nesfârșit de dulce… și pare c’aș vrea ca bucata ce citesc să nu
se mai sfârșească. Deci cui dau preferință? Când toți trei îmi sunt dragi și
numai momentele predispoziției sufletești decid atracția către unul sau altul?”
D-șoara N.L. însă
citește cu o nesfârșită plăcere pe Alexandru Macedonski,
<< marele poet al Nopților>>.
Mocăncuța, Medgidia
gustă mai cu drag operele lui Coșbuc, iar
acum citește cu pasiune poeziile lui Octavian Goga.
D-șoara Laura
Popilian, Drăgușeni: “Sunt sigură că
multe din drăgălașele cititoare ale revistei d-v. preferă a citi mai mult
versurile nemuritorilor poeți Eminescu, Alecsandri, Coșbuc, Vlahuță etc. prea
puține însă își vor reaminti de poeții Neculai Beldiceanu și Traian Demetrescu. Cu toate aceste,
versurile lor sunt sublime, plânsul lor pentru proletari ne înalță sufletul la
o melancolie divină, iar stilul lor dulce și limpede ca lacrima ne face a le
îndrăgi versurile, citindu-le cât de mult, în tocmai ca melodia unui preafrumos
cântec, pe care, oricât de mult am asculta-o, tot nu ne săturăm de ea
niciodată. Iată de ce prefer a citi mai mult duioasele poezii ale acestor doi
poeți.”
Sursa:
articolele apărute în rubrica “Anchetele
revistei Moda noua ilustrată” apărute în perioada ianuarie – martie 1907 –
răsfoite în Biblioteca Digitală a Bucureștilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu