Ciocoii vechi şi noi

Nu romanul cu subtitlul “Ce naște din pisică șoareci mănâncă” publicat de Nicolae Filimon este tema acestui articol. În colajul de știri interbelice care urmează este vorba despre ciocoii corupți din alte vremuri, despre ilegalități, despre comisioane și despre "micile" lor afaceri imobiliare. Pentru că mi se pare o nedrept să vorbim zilnic despre ciocoii sau baronii de azi și să îi uităm cu desăvârșire pe cei de ieri. Nu merită acest afront al uitării. Ei sunt strămoșii ciocoilor de azi și numele lor merită să pătrundă în spațiul nostru modern. Îmi exprim și o mare dezamăgire: nici măcar sintagma de “ciocoi” nu e o găselniță a zilelor noastre. Măcar în “titulatura” dată corupților de azi să avem parte de un dram de inspirație, nu credeți?  

 

 

Vă invit să citiți în continuare, dacă aveți timp și chef, câteva referiri la “mici ilegalități” publicate de ziarul "Telegrapful". Mărturisesc că nu am avut foarte mult de căutat prin arhiva digitală. Am răsfoit doar câteva numere apărute în luna iunie 1888. Suficient ca să am de unde alege:

Partea “călugărească” a lui Pache

“După împărțeala firească a locurilor virane ale primăriei capitalei între membrii comisiunei interimare, d. Pache Protopopescu, evlaviosul zugrav al mutrei sale pe biserici și cuviosul moștenitor al călugărilor, s’a pus pe muncă într’un mod mai larg și mai lucrativ pentru generația următoare a Protopopeștilor. Primul pas spre casa primăriei s’a făcut cu ocasiunea unui gheșeft cât se poate de scandalos. Președintele comisiunei interimare a crezut de cuviință să reguleze definitiv conflictul ce ființa între o societate de construcții și primărie. Gheșeftul acesta aduce bun câștig președintelui comisiunei, care este cel mai de frunte acționar a societăței de construcțiuni (...).”

Corupția pe prima pagină a Telegraph-ului 

O să vă povestesc pe scurt despre ce era vorba: pentru bazinele de filtrare ale apei care se construiau la Joița, societatea de construcții trebuia să “pună în operă” cantitatea de 35.000 metri cubi de nisip și pietriș spălat. Pentru lucrare s-a livrat bineînțeles o cantitate cu mult mai mica decât cea contractată și… plătită de primărie. Pe deasupra s-au folosit atât nisip cât și pietriș nespălat.  Prejudiciul calculat de reporter: 150.000 de lei:

 

“- Ce parte din această sumă se va filtra în buzunarul evlaviosului Pachi? Un lucru e sigur, Paki își va lua partea călugărească!“ – se întreba și își răspundea la fel de retoric - reporterul la finalul articolului. ("Telegraphul" din 11 iunie 1888)

Întrebări pentru ciocoii de la Eforia spitalelor

“Este adevărat că clădirea Băilor Eforiei de pe Bulevard, era fixat după deviz să coste un milion și două sute de mii de lei și când colo s’a cheltuit pentru ea suma de două milioane trei sute de mii? Este adevărat că Clădirea Spitalului Colțea se consideră construita foarte rău și că în loc de ciment s’a întrebuințat o compoziție de var, lut și nisip? (...) Este adevărat că la Eforie registrele pentru păstrarea garanțiilor arendașilor moșiilor Eforiei se țin foarte neregulat și că în caz că s’ar face o revizuire s’ar descoperii multe neregularități?“ ("Telegraphul" din 11 iunie 1888).

Ciocoii vechi de la Bacău

O operațiune financiară nenorocită

"Guvernul junimist a sfeclit’o rău cu împrumutul de 100.000.000 lei ce a făcut prin intermediul d-lui Carp la Berlin. Se știe acum că acest împrumut a acordat bancherilor germani beneficiul de 4 la sută, adică enorma sumă de 2.000.000 în aur. (notă: împrumutul anterior făcut de România fusese negociat cu o dobândă de 1 %). Aceste cifre arată limpede că operațiunea făcuta de d. P. Carp la Berlin este nenorocită și că d-sa făcând treaba lui Bleichroder și Hauseman, făcând poate treaba sa proprie, n’a făcut deloc treaba noastră, a românilor”. ("Telegraphul" din 28 iunie 1888).

Tot despre ciocoii de ieri

Pache și afacerile imobiliare

“Din porunca acestui urât hipocrit care nu crede nici în Dumnezeu nici în Dracu’ și crede numai în moștenirile călugărești, comisiunea interimară a capitalei, fără să aștepte să se tranșeze diferendul iscat între societatea Dacia-România pentru daune causate fabricei de pâine Colentina, a concedat (notă: a concesionat) terenul străinilor Stadt și Zendler pe termen de 15 ani. Se zice că Pachi Protopopescu în calitate de advocat al acestor antreprenori străini, a pus în buzunar rotungioara sumă de 10.000 lei. Puind această sumă în buzunar, Pachi zise:

- Creșteți și înmulțiți-vă acum și pururea și’n veci-vecilor, amin.

Evlavios mai e și sf. Pachi, dar vai de noi păcătoșii contribuabili ai capitalei.” ("Telegraphul" din 12 iunie 1888).

Despre infamiile ciocoilor

E suficient atât deocamdată, nu-i așa? Ca să nu credeți că sunt cazuri singulare, am adăugat și alte câteva titluri de articole care se referă la “ciocoii de ieri“ culese tot din numerele din luna iunie 1888 ale ziarului "Telegraphul". O să închei, în tonul epocii, cu vorbele lui  Conu’ Leonida:

“BRAVOS NAȚIUNE! HALAL SĂ-ȚI FIE...”

Surse: numere din luna iunie 1888 ale ziarului “Telegraphul” - disponibile în colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor.