România la primul Campionat Mondial de Fotbal – Montevideo 1930

Pentru că este în desfășurare Campionatului Mondial de Fotbal, nu puteam să nu caut în presa interbelică informații despre prezența “echipei de foot-ball” a României la primul Campionat Mondial de Fotbal, competiție organizată la Montevideo (Uruguay) în perioada 13 - 30 iulie 1930. Am găsit două articole dedicate acestui eveniment sportiv, semnate O. Kendler și publicate în numerele din 24 iulie, respectiv din 14 august 1930, ale săptămânalului “Realitatea Ilustrată”. 

Drumul spre Montevideo

Nu o să vă plictisesc foarte mult cu "introducerea”. Vreau doar să subliniez faptul că deplasarea la evenimentul organizat în anul 1930 pe continentul sud-american a reprezentat o adevărată problemă: echipa României a făcut mai întâi o lungă deplasare cu trenul ("la clasa a II-a"), călătoria fiind continuată cu vaporul Contaverde până în Uruguay. Traversarea Oceanului Atlantic a durat 14 zile. Cu același vapor, alături de jucătorii din echipa României, au călătorit și jucătorii celorlalte echipe naționale europene participante: Franța, Iugoslavia și Belgia. Este demn de menționat faptul că echipa României de fotbal – considerată outsider -  a obținut o victorie nesperată în primul meci jucat în Uruguay, cel cu reprezentativa statului Peru. Ca urmare a acestei performanțe, la întoarcerea în țară, membrii delegației române au fost întâmpinați la gară de o mare de oameni. Dar să citim interesantele relatări “la cald” ale reporterului interbelic O. Kendler:

Reprezentativa României care a obținut primul succes  la Montevideo 

 Notat cu X Steainer căruia i s-a fracturat piciorul în  cursul jocului

("Realitatea ilustrată" - numărul din 24 iulie 1930" )

“Mai marii football-ului mondial, întruniți anul trecut la Paris, în congres, s’au sezizat de platonia în care se sbate soccerul. Imitând competiția de tennis a Cupei Davis, au înființat primul campionat de football al lumei. Dacă însă la tennis deplasarea câtorva rachete, adesea pentru feciori de oameni avuți, nu prezintă greutăți, în foot-ball situația are alt aspect. Pe lângă echipa de unsprezece jucători, mai merg și rezerve și o legiune interminabilă de oficiali dornici de o petrecere amuzantă. În plus, competiția de tennis s’a făcut pe zone, în timp ce concursul de football întrunește laolaltă, într’un singur oraș, toate națiunile care participă.

Înlăturând piedicile insurmontabile, România, alături de alte trei țări europene, a primit să plece la Montevideo, sediul campionatului pe 1930. În lipsă de concurenți, într’o epocă în care dintre toți europenii numai țara noastră își dăduse adeziunea, uruguayenii, organizatorii turneului, ne-au propus condiții seducătoare. Din echipă fac parte jucătorii cari au câștigat cu 8—1, la București, împotriva Greciei. Este cea mai bună formație pe care poate alinia România. Noi am făcut, în trecut, tot în acest loc, rezerve în privința deplasării. Față însă de selecționarea unui unsprezece care nu e bazat pe alegeri și combinațiuni oculte, ci exponent real al valorii noastre, am făcut amendă onorabilă. Ajunsă la Montevideo, echipa românească a fost obiectul unei atențiuni deosebite. Tragerea la sorți nu ne-a fost favorabilă. România a căzut în seria a III-a, alături de Peru și Uruguay, campioana olimpică pe 1924 și 1928. Match-urile au fost fixate pentru Luni 14 și Marți 22 Iulie. 

Surpriza: România - Peru 3-1

De bună seamă, că România a fost considerată cantitate neglijabilă. Peruvienii, s’au prezentat pe teren siguri de victorie, ironici, cu zâmbetul sarcastic al superiorității indiscutabile față de „balcanicii” cari nu-și legitimau existența pe teren decât din dorința de-a face o plimbare cu vaporul. Desfășurarea ostilităților a răsturnat calculele. După ce conducea la pauză cu 1-0, România și-a adjudecat match-ul cu 3-1, și ia prima victorie din seria din care face parte. Au marcat Covaci, Deșu și Stanciu. Adversarii s’au impus printr’un exces de brutalitate, fracturând chiar piciorul unui jucător român.” (“Realitatea ilustrată” – numărul din 24 iulie 1930)

“Ultima săptămână a fost bogată în evenimente, ce au suscitat interesul întregului univers sportiv. Pe primul plan a stat campionatul mondial de foot-ball de la Montevideo, care s’a terminat cu victoria Uruguayului. Între cele patrusprezece țări participante au fost numai patru națiuni europene, între care și România. Țara noastră a făcut o impresie bună. A reușit, în primul match, frumoasa performanță de-a învinge pe Peru cu 3—1, victorie ce a concentrat un moment atenția lumii soccerului asupra echipei românești, făcând să fie așteptat cu nerăbdare matchul său împotriva uruguayenilor, mai ales că aceștia de abia învinseseră pe peruvieni cu 1—0.

Matchul s’a terminat cu victoria Uruguayului (4—0). Faptul este ușor explicabil. Românii au intrat în arenă oarecum intimidați. Jucau pentru prima oară în fața unei  masse de o sută de mii de spectatori, exuberanți și gălăgioși, cari toți erau de partea concetățenilor lor. Și uruguayenii au profitat și au marcat patru goluri chiar la începutul jocului. Până la repriză jucătorii noștri s’au acomodat mediului. În repriza a doua au revenit, au dominat, dar de ambele părți nu s’a mai marcat nimic. Dintre celelalte țări europene Franța și Belgia s’au comportat slab. Jugoslavia însă a făcut figura cea mai frumoasă: a ajuns până în semifinală, unde era cât pe aci să învingă pe Uruguay, dacă un arbitru brazilian, revoltător de parțial, nu li s’ar fi pus în cale.

Stadionul din Montevideo în timpul mach-ului România-Uruguay
(revista "Boabe de grâu" - numărul din martie 1931)

Finala Campionatului Mondial de Fotbal – Montevideo 1930

Finala a pus în față pe vechii rivali Uruguay și Argentina. Se știe că la ultima olympiadă tot aceste două țări au ajuns în finală, și că supremația dintre ele s’a tranșat atunci după două matchuri, Uruguay reușind să învingă în a doua întâlnire, cu un punct diferență. După o luptă aprigă, în care argentinienii au condus la repriză cu 2—1, uruguayenii au refăcut terenul și au învins cu 4—2. Felul în oare a decurs lupta, arată în totul caracteristicile celor două echipe. Argentinienii posedă o tactică și mai ales o technică uimitoare; sunt adevărați artiști ai balonului rotund, cu care jonglează magistral. Uruguayenii impresionează prin jocul lor eroic, ce merge până la sacrificiu. 

 

Telegramele sosite arată că în repriza a doua Uruguay a jucat cu energia disperării, spre a smulge victoria. La match au asistat peste o sută de mii de persoane (arena nu poate cuprinde mai mulți). În ziua întâlnirii toată activitatea a încetat, parlamentul suspendând ședința, pentru ca deputații să poată asista la match. Din Buenos-Ayres, trenurile, avioanele și automobilele au adus o mulțime de spectatori. Dacă la Montevideo rezultatul matchului a produs un entuziasm extraordinar, la Buenos Ayres în schimb s’au produs dezordini de stradă. O mare mulțime a atacat consulatul uruguayan și poliția nu a putut-o împrăștia decât cu mare greutate. Un grup de femei (tot femeile!) din colonia uruguayană au avut proasta inspirație să parcurgă stradele cu un steag uruguayan cântând imnuri patriotice. Argentinienii le-au atacat, aruncând cu pietre în ele.

Deși competițiunea a avut succes sportiv, dar mai ales material, nu se poate spune că a fost adevărata expresie a footbalului mondial. Nu au participat cele mai tari țări în football, care-ar fi dat de sigur cu totul alt aspect campionatului de la Montevideo. Anglia se complace în exclusivismul ei insular. Țările centrale (Austria, Ungaria și Cehoslovacia) s’au declarat contra acestui campionat, iar Italia și Spania n’au voit să participe decât dacă li se depune înainte spezele, la o bancă. Organizatorii au refuzat și cele două țări nu s’au deplasat. Se pare c’au avut toată dreptate. După știrile pe care le-am primit, organizatorii uruguayeni, cu tot succesul material, au refuzat să plătească României suma contractată, așa încât expediția română nu numai că nu se întoarce cu câteva sute de mii de lei economii, după cum plănuia, ci se pare că va avea nevoie de bani din ţară, ca să poată ajunge pe coastele Mării Negre. Așa cum se prezintă chestiunea ar putea, da naștere la un conflict... diplomatic. În orice caz Uruguay nu va mai putea organiza nicicând campionate internaționale.” (“Realitatea ilustrată” – numărul din 14 august 1930)

Lotul României la Campionatul Mondial de Fotbal din anul 1930

Samuel Zauber (portar); Ion Lăpușneanu (portar); Ștefan Barbu; Rudolf Burger; Iosif Czako; Adalbert Deșu; Alfred Eisenbeisser; Nicolae Kovacs; Ladislau Raffinsky; Corneliu Robe; Constantin Stanciu; Adalbert Steiner; Ilie Subășeanu; Emerich Vogl; Rudolf Wetzer.

Surse: articolele semnate O. Kendler - publicate în numerele din 24 iulie și 14 august 1930 ale revistei “Realitatea Ilustrată” - răsfoite din colecția digitală a Bibliotecii Centrale Universitare "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca