De ce nu a zburat Blériot la Bucureşti
Paragrafe:
Louis Blériot a fost primul aviator care a reușit, în anul 1909, să traverseze în zbor Canalul Mânecii cu un aparat mai greu decât aerul. Tot în anul 1909, în luna octombrie, Luis Blériot a ajuns, împreună cu avionul său, la București. Aici urma să facă o demonstrație de zbor cu celebrul său aparat la Hipodromul Băneasa.
“Celebrul și unicul aviator pe acele timpuri, sosise cu trenul, iar vulturul lui de metal, frumos ambalat, a fost adus și el, îmbarcat pe un vagon de marfă. Marele inventator, urma să se ridice deasupra hipodromului și să plutească vreun ceas în văzduh, cam atât cât i-a trebuit să treacă peste canalul Mânecii”.
 |
|
Louis Blériot fotografiat cu avionul cu care a făcut primul său zbor peste Canalul Mânecii în anul 1909 |
Interesul românilor pentru acest eveniment a fost imens. Iată cum evoca acest moment Alex. F. Mihail – 27 de ani mai târziu – într-un articol publicat de săptămânalul “Realitatea Ilustrată”:
LOUIS BLÉRIOT LA BUCUREȘTI
“Însuflețirea a fost mare, nu numai la București, dar în întreaga Românie. În ziua de marți 13 Octombrie, trenurile cari mergeau spre București erau tixite, 99 la sută dintre călători venind pentru Blériot. A doua zi de dimineață a început procesiunea spre șosea. Fiecare dorea să ocupe un loc cât mai bun în tribune sau pe alee. Tramvaiele cu cai nu mai pridideau. Ele se opreau pe atunci la Bufet, și de acolo lumea o lua pe jos.
Ne mai încăpând în interiorul vagoanelor, mulți se atârnau pe afară, sau stăteau în picioare pe scândurile lungi în formă de treaptă, așezate pe de-o parte și alta de-a-lungul tramvaielor deschise. Multe asemenea scânduri-trepte, s'au rupt sub povara cea grea. Au fost și unele accidente. Totuși nimeni n'a protestat. Unica țintă a tuturor era să ajungă cât mai repede la peluză. În afară de mii și zeci de mii de pietoni, treceau fel de fel de vehicule: „muscalii cu cauciuc", la modă pe atunci, automobile, taximetre, brecuri militare și particulare, camioane și căruțe amenajate pentru pasageri: precum și celebrele tramcare, de duioasă memorie, ale lui Toma Blându. Aleile rezervate pentru pietoni, prezentau un aspect din cele mai pitorești, după cum și-aduc foarte bine aminte bucureștenii mai bătrâni.
Era o împestrițare de culori, un amestec ciudat de pălării de vară și de toamnă, de umbreluțe și de boauri, de rochii „la modă", de căciuli și de șepci de liceeni. O revărsare de lume nemaivăzută la București, un adevărat exod, care se îndruma grăbit spre „câmpul de experiență” . La peluză, în dosul cordoanelor militare, lumea care sosise mai de dimineață, se odihnea și își lua acum prânzul, din proviziile aduse de acasă, în așteptarea năstrușnicului eveniment. La ora unu și jumătate, locurile erau toate ocupate, totuși lumea continua să curgă în valuri. În ultimul moment au mai sosit trei trenuri în gara Mogoșoaia. O nouă forfoteală. Se apropia ora două, când se fixase sborul. Publicul era evident emoționat. Bucureștenii nu mai văzuseră până atunci sburând un avion. Doar în basme se pomenea de minuni asemănătoare. Ora 2 și multă lume era cu lacrămile în ochi, în preajma momentului solemn.”
DAR UNDE-I BLERIOT?
“- Dar unde-i Bleriot? - întrebarea aceasta, pusă de cineva, în apropiere de hangarul improvizat sub care fusese adăpostită pasărea măiastră, plutea acum peste marea de capete.
- Unde-i Bleriot ? - se'ntrebau toți.
Automobilul reginei Elisabeta își făcuse intrarea în curtea tribunelor, urmat de trăsurile Curții, în cari se aflau principesa Bibescu și doamnele de onoare. Peste câteva clipe, sosi și familia princiară: principele Ferdinand și fiul său, principele Carol, însoțiți fiind de principesele Maria, Elisabeta și Mărioara. Tânărul prinț Carol, purta cu eleganță, pentru prima dată în public, uniforma de sublocotenent de vânători. În marea mulțime și prin tribune, se aflau toți miniștrii de pe vremuri, precum și atâtea alte personalități ilustre din lumea românească. Era un entuziasm ce nu mai cunoștea margini, din partea întregei mulțimi. O manifestație simbolică. Se aducea omagiul sărbătoresc geniului bun, ce urma să apropie nu numai țările, dar chiar și continentele, înfrățind între ele popoarele de pe glob. Aceasta era pe atunci părerea optimistă a publicului despre rolul aviației.”
UN INCIDENT
“Totuși a fost o desamăgire. În ziua de 14 Octombrie 1909, Bleriot n'a putut sbura la București. "Experiența“ a trebuit să fie amânată.
- A plesnit motorul!... S'a rupt elicea !!... Totul se va repara... Cam acestea erau explicațiile, ce s'au dat publicului nedumerit.
Ce era de făcut? Zecile de mii de oameni au trebuit să se resemneze, reîntorcându-se în oraș fără să fi văzut minunea. Tramvaiele au gemut iar, fiind luate cu asalt de mulțime. Și pe când caii se opinteau din greu, ici și colo se mai prăbușea câte-o scândură-treaptă, cu public cu tot. O problemă serioasă a fost încartiruirea publicului sosit din provincie pentru o singură zi și care rămânea acum trei zile. Și totuși lumea a fost cuminte și a avut răbdare. Toți au înțeles că era un caz de „forță majoră", față de care trebuiau să aibă îngăduință.”
DEZAMĂGIRE
Dezamăgirea publicul a fost la fel de mare ca și entuziasmul care îi adusese la Hipodromul Băneasa. Iată câteva consemnări ale momentului, preluate din presa anului 1909:
“Miercuri 14 octombrie, zeci de mii de oameni din București și din alte orașe depărtate ale provinciei, veniți cu cheltuială mare pe Hypodromul Băneasa ca să vadă pe Blériot sburând, au fost vestiți în ultimul moment că un accident suferit de motorul aeroplanului face cu neputință ascensiunea, care se amână peste o săptămâna, nu se știe în ce anume zi. Ei bine, anunțarea asta făcuta cu voce bâlbâindă de către un tânăr membru al “Automobil-Clubului” n’a fost întâmpinată decât cu foarte puține și slabe fluierături și de mici și neînsemnate neorânduieli. Covârșitoarea majoritate a imensului public a păstrat o liniște și o ordine desăvârșită.” (“Furnica” – 22 octombrie 1909).
 |
|
- Măi Bleriot, dă'te jos că o să plouă! |
Tot redactorii revistei “Furnica”, în stilul lor inconfundabil:
“Mii de inși la Hypodrom,
Să vadă sburând un om
Precum sboară rândunica;
Dar nu au văzut nimica,
Căci în ultimul moment,
S’a scuzat aviatorul
(Regretabil accident)
Că i s’a stricat motorul.”
“De cincisprezece zile s'a vorbit enorm de mult la noi în țară despre aviațiune, despre aeroplane, despre cucerirea aerului. Foarte bună atenție a câtorva de a ne da spectacolul plin de noutate al unui om care sboară, nu s'a putut realiza din pricina unui accident nenorocit, cum se vor mai întâmpla multe până ce aceste aparate de sburat își vor afla forma lor definitivă, până peste câțiva ani deci când nu se vor mai aduna câte 100.000 de oameni să aștepte un spectacol care e nevoit să se amâne. Surpriza urâta ce s'a dat bucureștenilor și multor veniți din toată țara, săptămâna aceasta, prin accidentul care a împiedicat pe îndrăznețul om-sburător Blériot să arate ce însemnează curajul mai întâi de toate și apoi să arate ce poate face cu mașina cu care a care a trecut Canalul-Mânecei.” (“Universul Literar” – 19 octombrie 1909).
DE CE NU A ZBURAT BLERIOT
Adevărata cauză pentru care demostrația aeriană pe care legendarul Bleriot trebuia să o facă la București este dezvăluita abia în anul 1936 de către redactorul “Realității Ilustrate” – Alex. F. Mihail:
“După 27 de ani, am găsit la muzeul Institutului medico-legal, aripa frântă din elicea avionului lui Blériot. O aruncase aviatorul pe câmp, iar prof. dr. Neculae Minovici, venit pe teren cu brecul cu patru cai înaintași al „Salvării", avusese grijă s'o ridice și s'o păstreze. Dar ce s'a întâmplat atunci? A fost într'adevăr un accident neprevăzut? Sau trebuie căutată poate, „mâna criminală'? Sunt câteva săptămâni de când sufletul maestrului și-a luat sborul spre sfere misterioase (notă: Luis Blériot a murit în 2 august 1936). Făcând o cercetare reportericească acum, după moartea ilustrului îndrumător al aviației internaționale, cred că astăzi, se poate aduce la cunoștința publicului adevărul istoric:
 |
|
Aripa elicei frântă a
avionului |
Se spune că la un moment dat, Bleriot, în culmea entuziasmului, ar fi ridicat un toast în cinstea regelui dac Burebista, care, în înțelepciunea lui, n'a distrus chiar toate viile de pe meleagurile noastre, după cum se spune de obicei. Când petrecerea era mai în toi, iar convivii uitaseră cu desăvârșire despre meeting, a venit în grabă, cu automobilul, un sol de la Băneasa, din partea comitetului organizator al „Automobil- Clubului":
- Miile de oameni așteaptă cu nerăbdare să aclame pe aviator... - spuse acesta agitat.
- Nu mai e de pierdut, nici o clipă... A sosit curtea regală!...
Bleriot și-a trecut mâna peste frunte. Cei de față nu prea au înțeles bine despre ce e vorba. După o scurtă consfătuire au hotărât să nu-l lase pe camaradul lor să plece dintre dânșii.
- Totuși mă duc! - a exclamat el în cele din urmă.
Buna regină Elisabeta, care după cum am arătat se afla la hipodrom, profund afectată, nefiind nici ea precis informată, a invitat imediat pe Bleriot în loja ei din tribune. Ce a vorbit acolo tânărul aviator și ce explicații a dat Suveranei nu se știe, căci Carmen Sylva, în îngăduința ei, n'a reprodus niciodată ciudata conversație.
- revista “Furnica” – numărul din 22 octombrie 1909 – articolul “Bravo public românesc!” - semnat Tarascon (George Ranetti)
- revista “Universul Literar” – numărul din 19 octombrie 1909 – articolul “Făgăduieli ale viitorului”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu