Vânzătoarele de plăceri de altădată

Cu termenul de demimondene erau definite - pe la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului trecut – cocotele de lux. Demimondenele era femei întreținute de bărbați cu stare și aveau – de cele mai multe ori – un amant oficial și mai mulți amanți ocazionali. Ele cheltuiau cu nonșalanță banii "iubiților“ pe toalete, apartamente, pe cai, mașini etc. Cuvântul demi-mondaine derivă din titlul comediei Le Demi-Monde scrisă de Alexandre Dumas fiul și publicată în 1855.

 

 

Redactorii revistei "Furnica" nu putea să rămână insensibili la grațiile acestor personaje aparte și le dedicau periodic versuri scrise cu umor dar și cu o oarecare duioșie:

 

Vânzătoarea de plăceri

Sunt vânzătoarea de plăceri,

Sunt Margot, Fifi sau Aurica...

Cu câțiva poli, cu... mai nimica,

Vând nopți de scârnave vegheri.

Poftiți bătrâni, poftiți becheri,

Am optsprezece primăveri,

Și’s vânzătoare de plăceri.

Sunt vânzătoarea de plăceri...

E’o rușinoasă meserie...

Dar, ție, ce îți pasă ție,

Că’n al meu suflet gem dureri?

Tu, voluptăți de’o clipă ceri

Și prefăcute mângâieri...

Sunt vânzătoarea de plăceri...

Sunt vânzătoare de plăceri...

Ia’mi trupul! Bate-ți joc de dânsul!

Ce’ți pasă de mă’neacă plânsul?

Însă să știi: zeci de averi,

Client brutal, poți să’mi oferi,

Dar sufletu’mi n’ai drept să’l speri!

Sunt vânzătoarea de plăceri...

Sunt vânzătoare de plăceri!

Ș’aştept pe... El, c’am și eu doară

Un moftuleț de inimioară!...

L’aștept... dar unde-i?... nicăieri?

Iar anii trec... cerniți...stingheri...

Și sunt, la patruzeci de veri

Tot vânzătoarea de plăceri!

(Jorj Delamizil – "Furnica" – 4 septembrie 1908)

 

Sofița
(după "Rodica" de Vasile Alecsandri)

Purtând rochița, cu sânge rece,
Pân’la genunchii’i albi rotunjori,
Juna Sofița voioasă trece
Pe lângă niște juni senatori.

Ei cu grăbire îi sar în cale
Zicând: - Sofițo, boboc de crini,
În plin să-ți mearg’afacer’le tale,
Precum tu știi, dragă, să ne alini!

S’ajungi ca Mița milionăreasă,
Să crească’n drumu’ți doar frăncușori,
Hotelul de’astăzi să’l schimbi în casă,
Și sânul în leagăn de peștișori!

Cu poli de aur ei o’mpresoară
Și o tratează cu vin Ştirbey.
Copila râde, sprintenă zboară,
Zornăind banii din geanta ei.

(Băiatul sacerdotului - "Furnica" - 8 martie 1916)

 

Citește aici: Cu umor despre Mița Biciclista

 

- Drace, uite, nevastă-mea, sunt pierdut!

- Dar nu te-am găsit eu?

Petrecere de carnaval

Le duc, le duc să se desfete,

Le duc cu zor bărbați’n bal...

Sunt idioți, ele cochete,

Și ne aflăm în Carnaval.

Da, pentru mulți e o plăcere

Să’și vadă scumpele soții,

Cum le strâng fanții cu putere,

Șoptindu-le obrăznicii!

Fără să fiu vreun Barbă’Albastră,

Dar zău - dac’aș fi împărat

Fără mustrare'n țara noastră

Eu balul l-aș fi desființat!

- Dar danțul, domnule, e-o artă!

Va protesta vreun cititor.

- Sau ești un prost, dragă, mă iartă

Sau ești – zic eu – miop ori chior!

Nu vezi că’n baluri danțul nu e

Decât un paravan curat?...

Când pui o frunză pe’o statuie

Tu sexul ei l-ai suprimat?

Ia, uită-te, te rog la ele,

Cum desvelesc gât, brațe, sân,

Când merg, viclenele femele

La bal c’un soț tont sau bătrân!

Nu pentru tine, Terpsichoră,

Zeița dansului antic,

Se decoltează’n acea oră

Și toate vor să fie... șic!

Ci pentru tine, nostim Fante,

Pentru mustața’ți ș’ai tăi ochi,

Se’mbracă doar cu diamante,

În loc de simple și caste rochi!

Și toate, toate își arată,

(Spectacol gratis pentru toți)

O nuditate destinată

S’o vadă doar sărmanii soți!

Și mâini străine le desmeardă

Și’nlănțuiesc al lor corset,

Când soții merg (timp, bani să piardă)

La joc de cărți sau la bufet...

Statistica’i știință morală

Nu se amestecă la danț

Dar, dac’ar face-o socoteală,

ar stabili acest bilanț:

La rubrica ş’avere;

Dup’orice bal, chiar de... copii,

Ar constata cinci adultere

Și’n plus vreo cinci... pneumonii!

(Cyrano – "Furnica" – 11 februarie 1910)

 

- Domnișoara Lili, singură pe stradă la ora asta?
Cum o fi lăsând'o părinții...
- Tu să fii sănătos... Lili e acum pasăre de noapte! 

Sursa: colecția revistei „Furnica” - răsfoită din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor

O fată fără dotă și un băiat bine... dotat!