DE IERI ȘI DE AZI: Mofturi de altădată

Vă propun să vă amuzați citind câteva mofturi, brașoave și privind caricaturi culese din paginile revistei “Furnica” (directori George Ranetti și N.D. Țăranu), numere apărute în anul 1908 (citite din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor):

***

- Pentru ce cocotele au întotdeauna cămașa curată?

- Pentru că o dau jos întotdeauna când intra la slujbă…

(“Furnica” –18 septembrie 1908)

***

O doamnă urâta foc, plângându-se unei prietene:

- Închipuiește’ți ma chẻre, că toată viața mea nimeni nu mi-a făcut nici cea mai mică declarație de amor!

- La ce bun să tai foile unei cărți dacă tot n’ai chef să o citești?

(“Furnica” – 24 ianuarie 1908)

- Aoleo, părinte, civilul meu de bărbat s’a încăierat

cu amantul meu ofițer. Fie’ți milă și mântuiește pe roaba ta!

- Învrăjbitu-s’au civilul cu ostașul?...

Atunci vino la sânul clerului oiță rătăcită!

***

O scenă într’un magazin pe Lipscani: Mitică cumpără o duzină de batiste și cam zăbovește căutând culorile cele mai frumoase. O domnișoară vânzătoare îi recomandă cu insistență:

- Luați’o și pe asta domnule, e culoarea cea mai la modă, caki!

- Pardon domnișoară, răspunde Mitică, cum o să mă șterg la nas cu caki?...

(“Furnica” – 3 iulie 1908)

***

Bărbatul, furios:

- Doamnă, n’aș fi crezut odată cu capul! Să’mi pui d-ta coarne mie, om tânăr ce n’am împlinit încă 25 de ani…

- Ca să aibă timp să’ți crească, drăguțule! – răspunse rânjind, inocenta copilă.

(“Furnica” – 20 martie 1908)

- Câte parale face un metru ?

Vânzătorul șoptind:

- Pentru dumneta numai o sărutare…

- Bine. Dă-mi șase metri. Plătește mama...

***

- E adevărat că ai alt amant?

- Da.

- Cum se poate!... Tu erai atât de prudentă…

- Ce voiai să fac ma chére?... Mi se urâse să’l înșel numai pe bărbatu-meu!

***

- Ce stai atât de zăpăcit, frate dragă?

- Să vezi. Am intrat în încurcătura dracului. Nu mai știu nici eu: mi-am dat redez-vous deseară cu Victoria pe Bulevardul Elisabeta sau cu Elisabeta pe Calea Victoriei?...

(“Furnica” – 20 martie 1908)

- Papa, au început să’ți tremure picioarele…

- Efectele aerului de munte, fiule!

***

Mitru duce un taur la oraș. Florica, având același drum, îl însoțește. Spre înserat ajung amândoi într-un crâng stufos.

Florica: - Mitre!

Mitru: - Ce’i Florico ?

Florica: - Mi-e frică, Mitre dragă…

Mitru: - Păi de ce, măi fată?

Florica: - Că ai să-mi faci ceva…

Mitru: - Ei… ce să-ți fac! Nu vezi că nu pot să-ți fac nimic?

Florica: - De ce nu poți?

Mitru: - Păi vezi doar că trebuie să țin taurul.

Florica: - Dar nu poti totuși să-l legi de un copac?

(“Furnica” – 20 martie 1908)

***

În România sunt două poduri celebre: Podul peste Dunăre și podul Mogoșoaei. Cea mai de căpetenie deosebire între ele este că pe primul pod peștii înoată pe dedesupt, iar la cel de’al doilea se plimbă pe de’asupra.

(“Furnica” – 3 iulie 1908)

***

Nae adresându-se prietenului sau Mitică:

- Hai monșer să ne înscriem în societatea vegetarienilor.

- Ce, ești nebun? Nu vezi că s’a făcut 10 bani kgr. de fân?

- Ce’nseamnă, madam pungașia asta ?

Spui că pălăria asta mă aranjează de minune

și sunt trei ore de când mă învârt pe Calea Victoriei ,

fără ca măcar un bărbat să se lege de mine!!!

***

Bacceaua de Vasilescu a hotărât să se însoare pentru a treia oară, sperând că Creatorul se va milostivi de el să’i dăruiască un moștenitor, primele două neveste murind fără să’i lase prăsilă. Fata pe care a pus ochii e tînără și frumoasă… Ducându-se să’i expuie cazul prietenului său Popescu, acesta îl măsoară de sus până jos și, tușind ca să pară serios, își dă cu părerea:

- Eu cunosc bine fata și nu te sfătuiesc s’o iei de nevastă: e prea cinstită ca să consimtă să’ți facă copii… cu alții.

(“Furnica” –18 septembrie 1908)

***

Domnule judecător, cât e ziulica de mare dumnealui mă insultă într’una făcându-mă țigan!

- Auzi domnule ? Ce ai de zis în apărarea ta?

- Domnule judecător, eu aș continua să’l fac țigan și noaptea, dar nu’l mai văd fiindcă se confundă cu întunericul!

(“Furnica” –18 septembrie 1908)