Începând
din 10 martie și până în 9 aprilie 2024, musulmanii din România sunt în Luna Ramadan. Această perioadă
este marcata de post, a cărui respectare constituie o obligație pentru fiecare
musulman.
Comunitatea musulmană din București nu a fost niciodată una deosebit de numeroasă, cu toate că România s-a aflat multe secole la limita “spațiului islamic” sau chiar sub suzeranitatea Imperiului Otoman. Cu toate acestea, o comunitate musulmană tradițională - compusă în special din turci și din tătari - a existat în capitala României.
Această comunitate, deși destul de mică din punct de vedere numeric, era extrem de vizibilă și de iubită, mai ales de copii. Negustorii turci erau nelipsiți din preajma școlilor, având întotdeauna cu ei nelipsita doniță cu bragă și coșuri încărcate cu rahat, halva, halviță, nuga sau cu alte zaharicale.
Vechea moschee din Parcul Carol
situată alături de Palatul artelor
|
Prima moschee
din București a fost construită de statul român în Parcul Carol, în anii de
început ai secolului al XX-lea, și a fost dăruită comunității musulmane de către Regele
Carol I. Moscheea a fost dărâmată din păcate în anul 1959 de autoritățile
comuniste și astfel un alt loc plin de farmec a fost șters de pe harta Bucureștilor.
Credincioși musulmani bucureșteni, în moschee, în timpul sărbătorii Bairamului |
Una dintre cele mai
importante sărbători ale comunității musulmane este Bairamul – sărbătoare care marchează
sfârșitul postului din luna Ramadan. Această sărbătoare se mai numește și
Bairamul dulce (Ramadan Bayram) pentru că în aceste zile nu lipsesc de pe masa nici unui musulman însiropatele baclavale, plăcintele cu brânză dulce, fisticul, halvaua sau delicioasele
fursecuri făcute cu iaurt. Bairamul este de asemenea pentru musulmani o sărbătoare
a rugăciunii, a împăcării cu semenii și
a pomenirii morților. Un mini-reportaj publicat de revista “Realitatea
ilustrată” - în numărul din 15 decembrie 1937 - ne dezvăluie câteva
instantanee preluate din lumea musulmană bucureșteană interbelică cu ocazia
Bairamului:
Lebedele și moscheea din Parcul Carol |
Un Ramadan Bayram interbelic
“S'a terminat
Ramazanul, a noua lună musulmană. Au fost 40 de zile de post sever, când
fiecare musulman, în orice punct al globului s'ar afla, își îndreaptă sufletul
spre cetatea lui Mohamed. După acest timp de privațiuni urmează Sărbătoarea
Bairamului iar bunii credincioși se bucură și petrec. Deoarece mahomedanii au
un an lunar, mai scurt decât anul nostru solar, sărbătoarea Bairamului se tot
mută și de unde în 1917, bunăoară, cădea pe la mijlocul verii, anul acesta
1937, a căzut în iarnă.
În București, unde pe
vremea turcilor, domnitorii români trimeteau de ziua Bairamului, peșcheș la
Constantinopole, colonia musulmană s'a adunat sfioasă în moscheea din Parcul
Carol. Pe marginea lacului, unde lebedele stau neturburate în lumina melancolică
a toamnei, moscheea își înalță turnul ei, ca un gât mândru de lebădă. Puținii
credincioși au venit să tulbure liniștea lebedelor și tăcerea moscheei.
Credincioși care își spală picioarele înainte de a intra în moschee |
În apa lacului și-au spălat
picioarele, înainte de-a intra în moschee. Nu se mai vede nici un fes tradițional,
de când Ghaziul a început cu modernizarea țării sale. Dar așa cum nici un
credincios n'ar îndrăzni să asculte slujba religioasă cu capul descoperit,
fiecare își pune ce-i cade sub mână. Bătrânii și albanezii mai au fesuri mici,
cari nu au însă nimic comun cu fesurile tradiționale. Tinerii stau cu șapca, pălăria
sau își pun o batistă pe cap. Dar
toți sunt cu sufletul plin de solemnitatea momentului.
Moscheea este neîncăpătoare.
Hogea a trebuit să oficieze și în curte. Dar vremurile Bairamului de odinioară
au apus. Nici strălucirea, nici credința și mai ales nici atmosfera de glorie și
putere a lumii musulmane nu mai sunt. La slujba religioasă din Parcul Carol,
doar lebedele au asistat cu mândra lor tăcere, la reînvierea de-o clipă a unei glorii
apuse.”
Citește
și:
Sursa: articolul “Lăsata secului în lumea musulmană” - publicat în revista “Realitatea
ilustrată” - numărul din 15 decembrie 1937 – disponibilă în colecția Bibliotecii
Digitale a Bucureștilor
E interesant acest articol și e bine de știut că mai sunt credincioși și ai altor religii în România.
RăspundețiȘtergere