Pagini

Politica privind datele cu caracter personal:

Pasiențe de altădată

Avem cu toții în minte imaginea domnișoarelor din alte vremuri care, grăbite și îmbujorate, făceau pasiențe. De reușita acestora își legau împlinirea unor dorințe (“Mă iubește?... Nu mă iubește?...”). Sau imaginea severelor doamne în vârstă care, așezate la măsuța din fața șemineului, savurau un ceai și "își făceau pasiențe", în timp ce supravegheau cu o privire dominatoare salonul.
 
Mulți dintre noi credem despre pasiențe că sunt doar îndeletniciri destinate pierderii timpului sau pentru recreere. De cele mai multe ori este așa. Unele pasiențe nu pot fi rezolvate decât cu multă răbdare și logică. Iar celor care cred că vorbim despre un joc destinat exclusiv doamnelor o să le spun că marele Napoleon își petrecea timpul în timpul prizonieratului rezolvând pasiențe și că unul dintre aceste jocuri a fost “inventat” chiar de împărat. Am cules pentru voi din presa de la începutul secolului trecut reguli pentru câteva pasiențe - unele mai ușoare, altele mai grele. Cu gândul că cine nu a făcut încă niciodată pasiențe ar trebui să facă măcar o încercare:

CADRILUL

(cu un joc complet de 52 de cărți)

Se amestecă jocul de cărți, se taie și apoi se trag cărțile una după alta până se ivește o Damă, care se așează în locul indicat în figura alăturată. După ce s-a isprăvit, în modul arătat, cu așezarea Damelor, se procedează la fel cu plasarea cărților de 6 și 5, în locurile de asemenea indicate în figura alăturată. Pe cărțile de 6 se așează apoi, pe măsură ce se ivesc, în ordine ascendentă și după culoare, cărțile de 7, 8, 9 până la valet. Pe cărțile de 5 se așează, în ordine descendentă și tot după culoare, cărțile de 4, 3, 2 , As și Rigă. Pasiența e reușită când Rigii și Valeții sunt dispuși în cerc în jurul damelor. Dacă după trei încercări succesive cu cărțile (stosurile) rămase nu se ajunge la acest rezultat, pasiența nu a isbutit. (“Gazeta Ilustrată” – 10 noiembrie 1912)


Cadrilul

CEASUL

(cu un joc complet de 52 de cărți)

După ce s’au amestecat și tăiat cărțile, se fixează culoarea din ale cărei cărți urmează să se facă primul cerc; se alege de pildă caro ca în figura alăturată. Se trag cărțile una după alta și cele de caro care se ivesc se așează pe locul indicat. Îndată ce se ivește o carte de altă culoare de aceiași valoare cu una din cărțile din cerc, ea se pune peste aceasta din urmă. Trebuie însă să se observe că, întotdeauna, o carte neagră (pica sau trefla) să vie peste una roșie (caro sau coeur), adică: pe un 6 de caro vine un 6 de pică sau de treflă; pe un 6 de pică sau treflă, vine în urmă, un 6 de coeur. La sfârșitul jocului, trebuie să se afle câte 4 cărți pe fiecare din locurile însemnate în cerc, toate 4 cărți de aceiași valoare și alternând în culoare precum am arătat. Și atunci pasiența e socotită ca reușită. După prima tragere a cărților, se poate face, la nevoie, o a doua, dar nu mai mult. Pasiența aceasta se poate juca și cu două jocuri de câte 52 de cărți. Pachețelele formate în cerc trebuie să fie din câte 8 cărți, tot în ordine alternantă în ce privește culoarea. Pentru reușita ei se pot face două trageri suplimentare a cărților din stosul eventual rămas. (“Gazeta Ilustrată” – 24 noiembrie 1912)

Ceasul

SUBSTITUIREA

(cu un joc complet de 52 de cărți)

Din pachetul de cărți amestecate și tăiate se formează întâi două rânduri de câte 6 cărți, numărându-se, în primul rând, de la 1 la 6, iar în al doilea rând de la 7 la Damă (ca în figura alăturată). Cartea a 13-a, acoperită, se pune deoparte. Apoi, se pune peste fiecare din cele 12 cărți ale celor două rânduri câte una nouă, iar cartea a 26-a se pune acoperită, peste a 13-a așezată în dreapta. Se urmează așa până ce se formează 13 pachețele a 4 cărți. Din pachețelul numerotat cu 1 se ia cartea de deasupra și se pune cu figura în sus sub pachețelul care, după numerotație, corespunde valorii ei; de exemplu, un 6 sub pachețelul care poartă numărul 5, un as sub pachețelul indicat cu numărul 1, o damă sub pachețelul 12. Din pachețelul sub care s’a așezat cartea luată de la alt pachețel, se scoate cartea de deasupra care se așează, în modul deja arătat, la locul corespunzător valorii ei. Dacă se ivește un rigă, el se așează deoparte, în stânga, iar în locul lui se ia o carte din pachețelul de 4 cărți acoperite din dreapta și se pune sub pachețelul corespunzător valorii ei. Pasiența nu e socotită ca reușită decât atunci când cărțile de deasupra ale celor 12 pachețele din cele două rânduri sunt dispuse în ordinea consecutivă de la As la Damă fiecare pachețel conținând patru cărți de aceiași valoare, iar Rigii formează al 13-lea din stânga. (“Gazeta Ilustrată” – 17 noiembrie 1912)


Substituirea



OROLOGIUL

(cu două jocuri complete de 52 cărți)

Din unul din cele două jocuri scoți asul, 5, 9 de caro, 2, 6, 10 de treflă, 3, 7, valetul de coeur, 4, 8 și dama de pică; aceste cărți le așezi după cum arată figura. Scopul acestei pasiențe e de a face cu aceste cărți de bază familii în ordine ascendentă care să se încheie cu cărți având valoarea însemnată cu cifre romane pe marginea figurii. Ca la toate pasiențele se taie pachetul și se scot cărțile ce se potrivesc; e de observat că rigii sunt excluși, așa că după damă urmează imediat asul. La ivirea rigilor, aceștia se așează înăuntrul cadranului așa cum e însemnat pe figură cu cărți albe. Cărțile se pot trage de trei ori. (“Gazeta Ilustrată” – 7 septembrie 1913)


Orologiul


CASTELANA

(cu două jocuri de câte 52 cărți)

Se scot așii și se așează pe două șiruri orizontale, spre a servi de cărți de bază. Blocul se amestecă,  apoi se formează 4 pachețele a 12 cărți, care se așează, deschis, deasupra șirului superior al așilor. Restul cărților se dispune în semicerc, grupate în 12 pachețele. În primul pachețel de la stânga trebuie să se afle toți de 2, în al doilea toți de 3, în al treilea toți de 4 și așa mai departe, astfel că al doisprezecelea pachețel să cuprindă toți rigii. Scopul acestei pasiențe este de a forma, cu cei opt ași de bază, 8 familii ascendente, terminate cu rigii. Ne servim întâi de cărțile din cele 4 pachețele mai mari dispuse deasupra șirurilor de ași; se întrebuințează întâi cărțile de deasupra, iar prin asta devin utilizabile cărțile care urmează. Numai după ce nu se mai ivește, în cele 4 pachețele, nici o carte care să poată fi întrebuințată, face uz de cele 12 pachețele așezate în semicerc. Pasiența e reușită, dacă am putut întrebuința toate cărțile din toate pachețelele așezate deasupra șirurilor de ași și în semicerc, iar cu așii am putut constitui 8 familii ascendente încheindu-se cu rigii. (“Gazeta Ilustrată” – 7 septembrie 1913)


Castelana



4 comentarii:

  1. Unde è timpul liber de alta data...

    RăspundețiȘtergere
  2. Prin liceu aveam sesiuni de pasiente......ne distram copios, desi nu stiam chiar asa de multe feluri cate ai descris tu aici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu le stiam. Tocmai de aceea m-am jucat putin adunand cateva pasiente din presa de la inceputul secolului trecut. :)

      Ștergere