Un bucureştean – rege al Ţării de foc

România în Țara de Foc

“Într’adevăr la extremitatea sudică a Americii Meridionale, despărțită de continentul American prin strâmtoarea lui Magellan, se află o insulă puțin explorată încă, numită Tierra del Fuego (…). În această insulă depărtată, găsim denumiri geografice, care vor surprinde negreșit pe oricare Român, precum ne-a surprins și pe noi la prima vedere; astfel citim pe charta acestei țări: un șir de munți care poartă un nume scump tuturor Românilor: Sierra Carmen Sylva, mai găsim un râu denumit Rio Carmen Sylva, altul Rio Ureche, altul Rio Rosetti, negreșit în memoria marelui agitator, mai găsim în fine Punta (Capul) Sinaia și altele. Este într’adevăr surprinzător să găsim asemenea denumiri Românești la extremitatea antarctică a lumei cunoscute.”

Stânga: Exploratorul român Julius Popper
Dreapta: Sierra Carmen Sylva pe o hartă de azi

Explicația o găsim tot în articolul "România în Patagonia”, semnat de George I. Lahovary și publicat în numărul din 23 mai 1887 al ziarului “Epoca”: "Astfel în toamna anului trecut d. inginer Jules Popper a întreprins, sub auspiciile guvernului Argentin, o expediție de explorare în «Țara de foc». Tânărul și  cutezătorul explorator a studiat în curs de mai multe luni această întinsă regiune încă necunoscută atât din punctul de vedere fizic cât și economic și la 5 Martie 1877, a expus într'o conferință ținută la Institutul Geografic Argentin din Buenos-Ayres, înaintea unei numeroase adunări, rezultatele obținute în cutezătoarea și reușita sa expedițiune.” (“Epoca” – numărul din 23 mai 1887)

Julius Popper

O scurtă biografie a exploratorului român Iulius Popper este prezentată Societății Geografice Române de  dl. V. Al. Ureche la ședința consiliului acestei societăți din 6/18 iunie 1887: “După aceasta, d. V. Al. Ureche cere cuvântul spre a da oarecare amănunte asupra exploratorului Julius Popper și a ultimei sale expedițiuni în « Tierra del Fuogo »: D. Julius Popper este născut în 1857 în București unde și’a făcut în parte educațiunea; el este fiul lui N. K. Popper, profesor la o școală israelită din București și librar-antiquar din str. Văcăreștilor. Tânărul Julius Popper, animat de spiritul aventuros al călătoriilor depărtate, a plecat din Constatinopole și a visitat pe rând Japonia, India, China etc. La 1881 s'a întors în România, când a fost presintat de d.Ureche, atunci Ministru al Instrucțiunei Publice, Majestăților Lor Regelui și Reginei la Sinaia. Peste puțin d-l. Popper plecă la Suez, călătorii în Siberia, trecu de acolo în America de Nord, la Nouvelle Orléans, unde a executat niște importante lucrări technice, merge la Havana și ridică planul acestui oraș (1884), trecu peste puțin în Brasilia, în Republica Argentina și în Patagonia. Întreprinse pe contul unei Societăți din Buenos Ayres o expediție la sudul Republicei Argentina la  strâmtoarea lui Magellan și în fine în toamna anului trecut (1886) întreprinse sub auspiciile guvernului argentin o nouă expediție de explorare , de astă data în Țara de foc.”  (“Epoca” – numărul din 28 iunie 1887)

Exploratorul român Julius Popper nu și-a întrerupt niciodată legăturile cu țara natală și cu mediul academic românesc. Mai mult: “D. Popper a trimis Societăței Geografice Române un album, cuprinzând o colecție de fotografii din Tierra del Fuego. Un detaliu interesant: acest album este legat în una piele de focă marină, care focă servise exploratorilor por algun tiempo de aleimentacion; mai departe d. Popper arată că placa cu titlu de pe album este făcuta cu aurul găsit en la playa compendida entre la Punta Sinaia y el Rio Carmen Sylva.” (“Epoca” – numărul din 23 iunie 1888)

Un bucureștean – rege al Țării de foc

Știind că că v-am trezit interesul, o să vă spun întreaga poveste a marelui explorator și aventurier român Julius Popper. Bineînțeles, cu ajutorul unui reporter din perioada interbelică al revistei „Realitatea Ilustrată” (numărul din 15 mai 1930) - ascuns din păcate sub pseudonimul ATOS: 

Julius Popper în "Realitatea Ilustrată"

“ȚARA DE FOC! Nu e nicidecum o țară fierbinte, cum s'ar putea crede, ci a fost numită astfel pentru că descoperitorii ei văzuseră de pe corabie focurile băștinașilor. Ca extremitate de miazăzi a Americei de Sud, făcând parte din zona antarctică, ea se numără între cele mai sălbatice, mai ursuze și mai reci țări ale pământului. Platourile sale sunt locuite de câteva sute de patagoni, pe jumătate goi, bieți nomazi care mai vânează și azi cu arcul și săgeata o specie de lamă numită guanako și pescuiesc cu undițe preistorice peștele din apele încărcate cu sloiuri de ghiață. Și țara asta a avut un rege? Un despot care nu se sinchisea câtuși de puțin de guvernul argentinian și totuși “domnea"? Și omul acesta, să fi fost un român, un bucureștean? Sună fantastic, de necrezut, sună ca o farsă, dar totuși e un strict adevăr istoric. Și acest bărbat nu e vreo personalitate legendară a trecutului, nu e vreun contimporan al conchistadorilor Cortez ori Pizaro de prin 1500, ci un om al zilelor noastre, un supus al regelui Carol I al României și un admirator al versurilor Carmen Sylvei.

Harta ținutului explorat de Julius Popper

Un efect de explozie a produs în 1885 știrea, străbătută din Țara-de-foc spre Buenos-Aires, că se găsise acolo aur! Aur! O Californie nouă ispitea pe cutezători. Un om care avusese până atunci o carieră burgheză, era inginer, evreu-român. Julius Popper venit de curând din București, adună numai decât o trupă de vreo 50 de oameni și porni spre sud cu expediția lui. Monsegnorul de Agostini, în cunoscuta lui scriere asupra Tării de foc, îi numește pe tovarășii lui Popper “fugari și criminali de cel mai rău soi", ceea ce ar reedita în plin modernism, tabloul romantic al expedițiilor conchistadorice. Oricum, oamenii lui Popper erau bine echipați, bine înarmați și sub isteața și îndrăsneața conducere a inginerului Popper, pătrunseră repede în Țara-de-foc, prin strâmtoarea Magellan. Iscodesc întâi coasta și găsesc aur în cantități aproape de necrezut. Metalul galben zăcea spălat de unduirea valurilor, la vedere, în bolovani și boabe, prin toată stâncăria țărmului. Popper întemeie colonia El Paramo, și prin instalația de curățire ce o înjghebă acolo, obținu cantității nemaipomenite de aur. Așa ceva nu putea rămânea secret. Vestea noului Eldorado pătrunse până la Punta Arenas, capitala Țării-de-foc.

O mulțime de aventurieri porniră spre El Paramo și poposiră în apropierea “reședinței" lui Popper. Atunci inginerul puse să se lege pe cai o mulțime de momâi de paie, îmbrăcate în tunici de uniformă, merse în persoană la noii sosiți, le ceru aurul găsit și le porunci, cu gest regal, să părăsească numaidecât ținutul. Se împotriviră. Îl amenințară. Atunci apăru din depărtare “cavaleria" lui Popper și noii căutători de aur, cuprinși de panică, fug rupând pământul, spre a nu mai reveni niciodată. În anul 1888 acest Napoleon se transformă în explorator: Popper întreprinse câteva mari călătorii de explorare în interiorul aproape necunoscut al ținutului. Iar găsi zăcăminte enorme de aur. În Insula Lennox și Isla Nuova, 14 austrieci din trupa lui Popper, recoltară în 27 de zile, 115 kg. aur. Altă ceată a lui, găsi într’o  singură zi 14 kg.

Monedă "bătută" de Julis Popper

După întoarcerea sa, pe Popper îl apucă grandomania cezariană, tocmai ca pe Cortez, Pizaro, etc., înainte cu 400 ani: puse să bată monedă din propriul lui aur, pe o față având o lamă, pe verso o piele-roșie, introduse mărci proprii pentru corespondența cu El Paramo, creă o justiție și o miliție. Tot pe atunci, începu să procedeze fără milă, contra pieilor roșii Aino, pe cari îi impușca cu sutele. După câte spune monsegnorul Agostine, Popper s'ar fi fotografiat chiar, lângă un indian ucis.

Toate acestea și marea lui dorință de a strânge prăzi îi atraseră dușmănia guvernatorului din Punta Arenas. Într'o întrunire de protestare, ținută în ziua de 9 August 1888, Popper, care nu avea nici un drept formal asupra țării asupra căreia domnea, fu proscris și se organizară împotriva lui expediții de pedepsire. Dar “tiranul" sta nepăsător la El Paramo, întrucât de măsuri răsboinice în stil mare, nici gând nu putea fi, în clima ucigătoare, a Țării-de-foc. Se pare că la urma-urmei, guvernul argentinian, vrând nevrând a trebuit să recunoască pe Popper și să se împace cu el, căci în anul 1891, îl găsim în Buenos-Aires, unde Societatea Geografică ținu în onoarea lui o ședință solemnă. El ținu o cuvântare, pe care societatea o tipări, împreună cu un portret al lui Popper și o hartă, rezultat al explorărilor lui în Țara-de-Foc.

În Țara de la capătul lumii

Această hartă e extrem de interesantă pentru noi: în afară de faptul că pe Rio Grande, îl însemnează cu Rio Popper, iar un port cu numele de Puerto-Popper, exploratorul - după relatarea ziarelor de pe atunci, botezase munți și râuri de acolo cu nume ce le onora din patria mama: Carmen Sylva, Brătianu, Kogălniceanu, etc. Pe alăturatul fragment, reprodus din harta lui, se citește clar sfârșitul cuvântului “(Carme)n Sylva", celelalte nume românești sunt fie nedescifrabile, fie așezate în altă regiune, decât cea încăpută în clișeul fragmentar. Din această expunere a lui Popper, tipărită în broșură, care în prima parte cuprinde serioase și rodnice studii de erudiție, iar în a doua respingerea documentată a învinuirilor ce i se aduseseră, rezultă că la El Paramo el personal, a căpătat 600 kg-aur, din care 175 kg. a trimis pentru baterea monedelor la Buenos-Aires, 90 kg. firmei Wehrhahn din Punta Arenas (casă hamburgheză); restul a fost împrăștiat. Pe însoțitorii lui îi caracterizează “supușii energici" și pomenește că din cei 540 de lucrători ai lui, în timpul de la 1888 la 1891 numai doi au murit de boală; adaogă însă că morțile prin accidente, nu le socotește.

După sărbătorirea lui de către societatea geografică și acea editare oficială a raportului lui, urma lui Popper se pierde. Își va fi trăit restul zilelor la Buenos Aires? Se va fi reîntors în țara lui natală, în România? Va mai fi plecat odată în Țara-de-Foc și va fi murit acolo? Mister! Atâta știm că are rude foarte apropiate în București, părinți sau frați, care vor fi știind mai mult despre el. Ba ziarele au publicat acum câțiva ani știrea, că s'ar fi găsit mormântul lui, în Țara de Foc. Oricum ar fi, el e un descoperitor, un exemplar de măreață energie umană produs de solul nostru și poate ultimul mare aventurier, în mijlocul unei lumi treze și rânduite.” (articolul “Un bucureștean, rege al Țării de foc” – semnat "Atos" - publicat în revista „Realitatea Ilustrată” - numărul din 15 mai 1930 – disponibil online în colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor)

Un "explorator" român de azi  în ţinuturile  explorate
în anul  1885 de Julius Popper

În încheiere, ca să elucidăm și misterul cu care se încheie articolul din “Realitatea ilustrată”, vă voi spune că Julius Popper a fost găsit mort în 6 iunie 1893 în casa sa din Buenos Aires. Avea doar 36 de ani. 

Oficial cauza decesului a fost un stop cardiac, dar legendele spun că moarte exploratorului ar fi fost urmarea unei sinucideri sau a unui asasinat comandat de mafia aurului. Interesantă este și o știre publicată în anul 1947 care consemna asasinarea în București a surorii lui Julius Popper. Ucigașii sperau să găsească aur...

 

 

(articol publicat în: noiembrie 2014; ultima actualizare: decembrie, 2023)