În
România se organizau spectacole de circ încă din perioada Evului mediu. Saltimbancii,
măscăricii, pehlivanii sau funambulii făceau deliciul
copiilor prin
bâlciurlile și târgurile românești. Cu toate acestea, cel care a
înființat primul circ profesionist din românia și care a ridicat circul
la rang de artă a fost Theodor Sidoli. Acesta și-a ridicat în anul 1880 celebrul “circ de piatră” de pe
cheiul Dâmboviței, pe Strada Poliției. Circul Sidoli a devenit repede o
adevărată emblemă a Bucureștilor.
În arena Circului Sidoli s-au lansat primele vedete ale circului românesc: frații „Patru Dumitrescu“,
trapeziștii Stroici, clovnul Toni Mărculescu, primul dresor roman de elefanți -
George Mateescu, Franz Krateyl, clownii Victor Mono Ciacanica și Tonino Milea.
Iar bucureștenii erau nelipsiți de la spectacolele circului – cel puțin în perioada
carnavalului.
“După cum
bucureștenii nu puteau concepe Crăciun fără sarmale și purcel pe varză, tot
astfel nimeni nu ar fi putut crede că ar fi posibil un Crăciun fără circ.
-
Unde mergem de Crăciun?
-
La circ!
Nici
nu se putea altfel. Toată lumea mergea la circ în sărbătorile Crăciunului.
Chiar dacă s’ar mai fi dus poate cineva la vreun spectacol: la teatru sau la
cinema, la circ însă trebuia să meargă numaidecât. Așa au apucat toate
generațiile încă din veacul trecut, precis din anul 1880, anul proclamării
regatului, când italianul Teodor Sidoli a venit, pentru prima dată cu circul
lui la București.”
Moartea circului Sidoli
Din păcate viața circului Sidoli s-a încheiat în anul 1934: “El
(notă: Theodor Sidoli) şi-a instalat atunci corturile pe locul unde e
acum hotelul Astoria pe bulevardul de curând croit după răsboiul nostru cu
turcii. Circul a trecut mai târziu sub conducerea fraţilor Cezar şi Franzini
Sidoli. După moartea lui Cezar fratele rămas în viaţă, îmbătranit şi obosit
şi-a luat de ajutor pe faimosul „Gigy” cunoscut în lumea de circ. Dar circul de
zid, clădit de Teodor Sidoli în str. Poliţiei, în 1883, a avut un sfârşit
prematur, a fost dărâmat astă vară de primărie (notă: vara anului 1934) şi
astfel şi-a sărbătorit jubileul de 50 de ani de glorioasă existenţă.
Copiii de acum zece, douăzeci, patruzeci de ani, deveniți acum oameni în toată firea, adulții de pe atunci, azi bătrânii Bucureștiului, toată populația de azi a Capitalei, tineri, bătrâni și copii, se poate spune că a petrecut multe Crăciunuri între zidurile arenei de pe malul Dâmboviței. Trecând pe lângă ruinele din colțul străzii Poliției, mulți își vor fi amintind cu melancolie de vestitele pantomime: Circul sub apă, Maroc, Siberia... dintre cari au văzut cel puțin una în epoca de splendoare a circului și de care este legată amintirea copilăriei noastre, a tuturor.
Acolo
unde, înainte vreme, era cea mai comunicativă veselie, unde se auzeau râsete de
copii, aplauze, muzici sgomotoase, clowni cari stârneau hohote de râs în arenă și amfiteatru, acolo e azi un cimitir: scânduri și grinzi putrede și risipite
pe jos, grămezi de cărămizi sfărâmate, scaune prăbușite peste cari se’ntinde
tăcut lințoliul iernei. Doar un colț al clădirii circului a rămas nedărâmat:
acolo, în camerele fostei direcții, locuiește azi retras bătrânul
supraviețuitor al familiei Sidoli, artistul care odinioară făcea faima
circului, d. Franzini Sidoli.”
Circul românesc nu a murit însă odată cu dărâmarea Circului Sidoli. Companii ambulante, românești sau
străine, au continuat să țină treaz interesul publicului românesc pentru acest gen
de spectacole. Circul însă nu mai avea același farmec:
Circuri și can-can-uri bucureștene
“Iarna trecută am mai avut în București circul Kludsky, care - după cum se știe își aranjase corturile pe câmpul Moșilor. A fost o iarnă mai blândă atunci. Dacă ar fi sosit circul și în iarna asta, îi mureau, poate, în mare parte din animale. Probabil nici nu ar fi avut public în corturile imposibil de încălzit. Circul Kludsky, plecat dintre noi, s’a dus în Cehoslovacia, unde a fost demascată o casieriță, care de ani de zile prăda pe proprietari. Casierița avea milioane depuse pe la bănci, un castel frumos, etc.
Frecventatorii
circului la București trebuie să-și amintească de o femeie grasă, care stătea în
„vagonul de casă” și vindea bilete de loje și staluri. S’a dovedit că ea
lucrase de conivență cu un negru înalt, portarul decorativ al circului, care
stătea de obicei la intrare în timpul reprezentațiilor, purtând o uniformă
galonată. Negrul fura biletele de intrare cu cari veneau vizitatorii și le
ducea casierei, care le vindea apoi a doua oară. Mai aveau obiceiul de a tipări
bilete pe cont propriu. Astfel se explică faptul, că circul era mereu plin
chiar la noi în București, dar proprietarii pierdeau parale.
-
Îmi fură cineva biletele! - mi-a spus într’o zi d. Rudolf Kludsky, arătându-mi
arenele pline până sus. În circ nu mai este loc, dar la casă nu sunt bani!
L’am
sfătuit, atunci, să reclame poliției, ceea ce d. Kludsky a și făcut. Toată
lumea circului a fost bănuită și cercetată. A fost anchetat până și un cafegiu
din Calea Moșilor, frecventat de personalul circului. Nimeni nu suspecta însă
pe casieriță și pe portarul negru, considerați ca oamenii cei mai credincioși,
păzitori ai averii circului.
Dar
să dăm și o veste bună despre circul Kludsky, care are multe simpatii la noi în țară. Se știe că în România s’a născut la circul Kludsky, un pui de elefant,
care însă n’a putut trăi. Acum s’a născut iarăși un elefant la Viena, unde se
află circul de vreo două săptămâni. Puiul fiind luat de la mama lui, este
hrănit actualmente cu biberonul de către d-na Kludsky. Este de notat că elefantul,
în libertate, își apără puiul cu eroism, punându-se uneori cu trupul în calea
săgeților vânătorilor negri, care-i urmăresc prin țările de origine. În
captivitate însă, mama consideră că e o nenorocire viața pentru copiii ei; cum a
născut un pui, caută să-l omoare, călcându-l în picioare. Pentru a se
evita această dramă, puiul nou născut, trebuie imediat răpit și crescut cu
biberonul, fără să-l mai vadă mama lui (…).
Femeia cu tigrul în spate |
Pentru
că vorbim despre circurile din România, să cităm cu acest prilej Circul
Bella, care a avut pe vremuri mare popularitate, dar care s’a desmembrat, mai
ales în urma morții, din cursul anului 1933, a doamnei Bella, artistă de mare
valoare și bună administratoare, care era de fapt sufletul înjghebării.
Doamna
Bella era originară din România. Singurul
circ român, care a mai rămas în țară, este Circul Milea, care de zece ani
dă regulat reprezentații în București la Moși, în fața Pavilionului Regal, în
Joia Moșilor.”
Circul
românesc a renăscut însă cu adevărat abia în anul 1954, an în care s-a înființat Circul de Stat – Circul Globus de astăzi.
Sursa:
articolul “Circul a murit” - semnat de Alex F. Mihail - publicat în revista “Realitatea
Ilustrată” - numărul din 11 ianuarie 1934 – disponibil în colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor
Cred că este meritoriu să pomenim și ”Circul Krateyl” care a dat spectacole și după război. Avea sediul pe bulevard în fața actualului Teatru Național. Se vorbește că după un număr de dresură cu cai, foarte reușit, doamna Lidia Krateyl a mulțumit publicului în românește zicând că este ” profund atinsă” de manifestarea de simpatie. Și, cică, Păstorel ar fi lansat, pe loc, un catren : ” Stimată doamnă și distinsă/ Când ai fost profund atinsă/ Erai călare sau întinsă ?! ” Am mai apucat și Circul BERNEA...cu Sandy Bernea la trapez și sora sa contorsionistă, cu Titi Boldescu, ”omul de fier”...e-hei...ce de-a timp s-a scurs de atuncea! Dar CIRCUL rămâne nemuritor!
RăspundețiȘtergereMulțumim mult pentru informațiile inedite. Vă mai așteptăm pe blog, d-le Găgiulescu!
RăspundețiȘtergereAmtrait copilaria langa circul Krateyl, aflat pe locul actualului Teatru National. Era o constructie rotunda , gen cort.Din bulevard se intra la menajeria circului.In spatele circului era un parc vare se deschidea in str.Nicolae Filipescu. Tot in parc era clubul sportiv COMBUSTIBILUL , cu popicarie,teren de baschet ( iarna patinoar , cinematograf -gradina de vara. Circul avea in spate o incinta unde se scoteau caii la plimbare. Unul dintre cai, Prinz, era un armasar voinic care raspundea numai la comenzi in germana. Pe spatele lui evolua o calareata acrobata. Spectacolele incepeau si se terminau cu dresura de cai a lui Krateyl, batranul. La sfarsitul spectacolului, copiii doritori erau plimbati pe cai in arena circului. Tonino si Ciacanica erau cei doi comici renumiti, deliciul copiilor.Ciacanica fusese luptator de circ.Era fratele celebrului criminalist Ciacanica.
RăspundețiȘtergereMulțumim mult pentru informațiile împărtășite. Vă mai așteptăm pe blog!
RăspundețiȘtergere