Sibiu,
27 mai 1894. Un grup de patrioți români condamnați în procesul Memorandumului se
întorceau în orașul natal. Sibienii organizează întâmpinarea “osândiților” la
gară. Un grup de domnișoare poartă cocarde tricolore. Un gest considerat de bun simț astăzi, nu-i așa? Articolul următor, publicat de revista „Universul literar”, în numărul din 13/25 februarie 1895 o să vă convingă că nu era
deloc așa:
"Pe pagina I a numărului nostru de azi, dăm portretul domnișoarelor române de
peste munți date în judecata tribunalului din Sibiu. Ele erau acuzate că cu
ocazia plecării acuzaților în procesul Memorandului și a întoarcerii lor la
Sibiu au purtat cocarde tricolore și au făcut demonstrații politice. Iată
numele acelor domnișoare: Jos la dreapta și la stânga sunt d-șoarele Eugenia și Leontina Simonescu; sus la
stânga sunt d-șoarele Elena Cunțan, care
stă în picioare, lângă dânsa e soră-sa Alexandrina
Cunțan; la dreapta e d-șoara Letiția
Roșea. Pe pag. 4-5 dăm un tablou reprezintând scena procesului, care a avut loc
la începutul lunei Decembrie.
 |
| "D-șoarele de peste munți date în judecată" |
Pertractarea
procesului a început la orele 8 dimineața. Sala judecătoriei era înțesată de
public român. Se aflau de față d-nele: Emilia Tilea, Russu, Popescu,
Crişan-Moldovan; apoi d-şoarele: Eugenia și Lucreţia Popescu, Sabina Brote,
Agnes Cristea, Olimpia Neagoe, Tăbăcaru Jurca, Florica Roşea, Bârzea, Mihaiu etc.
Acuzatele erau asistate de d. dr. A. Frâncu, avocat. Procesul a fost condus de
d. Graiss, sub-jude. După ce a tălmăcit pe românește actele din dosarul procesului,
d-sa citește §86 din procedura de drept, care cuprinde dispozițiunile ce
judele poate lua în decursul desbaterii procesului, adică pedeapsa ce dânsul
poate da la caz dacă vreunul dintre cei prezenți în sală nu s'ar purta conform
regulamentului. Procesul verbal se face
în limba ungurească.
Judele de instrucție ascultă întâi pe d-ra
Eugenia Simionescu. După luarea stărei civile a acuzatei,
judele întreabă:
-
Recunoști că la 27 Mai, când s'au întors de la Cluj osândiții în procesul
Memorandului, ai purtat cocardă
tricoloră română, cu inscripția « Totul pentru națiune? » Și de ce ai pus
acea cocardă?
-
Da, am purtat tricolorul român, pentru
că fiecare națiune are drept să poarte tricolorul său. Noi îl purtăm în semn de
iubire pentru națiune și venerație pentru martirii cauzei române.
La
intervenirea d-lui Dr. A. Frâncu, judele mai întreabă:
-
Ați mai purtat cocardă și altă-dată, ori numai atunci când ați întâmpinat la
gară pe osândiți?
-
De la conferința din 1893 am purtat într'una și vom purta și de aici încolo.
-
Prin purtarea cocardei tricolore ai vrut să demonstrezi în contra statului?
-
Nu! Purtând tricolorul român, am vrut să manifestăm pe față sentimentele noastre
naționale.
- Știut-ai că e oprit să porți astfel de
tricolor?
- N'am știut că e oprit. Chiar dacă aș
fi știut însă, tot aș fi purtat. Nu recunosc nimănui dreptul de a mă opri în
manifestarea sentimentelor mele naționale.
 |
| "Tablou reprezintând scena procesului" |
-
Te-au provocat jandarmii să dai jos cocarda?
-
Da. N'am luat-o însă, ci am purtat-o la piept, pentru că nici unui jandarm nu'i recunosc dreptul să mă oprească a purta
tricolorul românesc.
- Știut-ai d-ta că tricolorul românesc coprinde tendințe contra statului?
-
Nu. Noi socotim tricolorul român ca ceva
sfânt și'l purtăm la toate sărbătorile naționale. Așa și cu reîntoarcerea de
la Cluj a iubiților noștri martiri, care acum suferă pentru națiune.
-
Te-ai dus în ziua de 27 Maiu la gară și ai purtat tricolor cu scop să demonstrezi?
-
Nu. M'am dus să salut pe martiri, voind să'mî îndeplinesc astfel o pioasă
datorie.
Depoziția d-șoarelor Leontina Simionescu, Elena Cunțan, Letiția Roșea
D-șoarele
Leontina Simonescu și Elena Cunţan au depus în același chip. D-șoara Letiţia
Roşea observă, că d-sa nu a fost provocată de jandarmi să'și depună cocarda
tricoloră. Chiar dacă ar fi provocat'o,
d-sa nu ar fi depus cocarda, pentru că nu recunoaște nimănui dreptul de a o
provoca la asta, deoarece tot așa poate să poarte cocarde din colorile
națiunii sale, precum și alte națiuni o fac. D.
Teodor Necşa învățător și locuitor în Tălmăcel, spune că de-asemeni s'a dus la
gară întru întâmpinarea iubiților osândiți pentru cauza română. Cu ocasiunea aceasta
precum și cu alte ocasiuni festive naționale a purtat cocardă tricoloră. La
întrebarea judelui că avut la a cunoştință de dispozițiunea legei care oprește purtarea
acestor colori, răspunde că a știut că legea oprește purtarea colorilor streine,
tricolorul galben-roșu-albastru nu este
însă tricolor strein, deoarece acelea sunt colorile noastre ale românilor,
locuitorii autochtoni ai acestei țări, mai departe sunt și colorile
Ardealului, ale țărei noastre și chiar și capitala Ungariei s'a îndrăgit de
aceste colori încât și le-a ales pentru reprezentarea sa. Nu cunoaște că prin faptul său a comis vreun delict oprit de lege, deоагece
n'a avut intențiune decât a'și manifesta cu această ocaziune solemnă simțul său
de bun român. Cere să fie achitat.
După
investigațiunile acestea, judecătorul îi dă voie d-lui dr. Arnos Frâncu, avocat,
să'și rostească pledoaria. A. Frâncu ține o scurtă, dar foarte energică vorbire
de apărare. După pledoaria d-lui Frâncu, la orele 11, judele dă citire
hotărîrei aduse de el, în sensul căreia în lipsa celorlalți acuzați « pertractarea se amână ».
Publicul
a părăsit sala în mijlocul însuflețirei entusiaste, despre ținuta demnă și românească a d-șoarelor acuzate, care cu aceiași însuflețire au fost întâmpinate și de cei ce n'au putut să intre în sala pertractare! La poarta judecătoriei, căci
înlăuntru a fost oprit, unul dintre tineri a predat în numele tinerimei
române din Sibiu, fiecărei d-șoare acuzate câte un buchet de flori mulțumind
pentru curagiul și ținuta lor bravă, ce au manifestat și cu această ocaziune,
credincioase fiind devisei: « totul pentru națiune ».
Procesul
a fost amânât pentru o data nedeterminată. În cercurile de peste munți se crede
că acest proces va fi casat...”.
 |
| Sabina Elena și bentița ei tricoloră |
Nu
știu care a fost sentința dată la finalul acestui proces. Dar știu că aceste “gesturi mărunte” au contribuit și ele
la înfăptuirea Marii Uniri. Și nu pot să nu îmi aduc aminte de “gestul mărunt” făcut acum câțiva ani de o elevă din Covasna – Sabina Elena (vă mai amintiți?) – care
a mers la școală purtând o bentiță tricoloră. Provocatoare…
Este izbitoare asemănarea celor două cazuri! Iată că istoria (aproape) se repetă .....
RăspundețiȘtergereToate vechi si noua toate... ar putea fi deviza blogului. :)
RăspundețiȘtergereromani adevarati, bravo lor
RăspundețiȘtergereCati dintre noi am face azi aceleasi lucruri ?
RăspundețiȘtergereExemple de urmat sunt si vor mai fi, doar ca ele au impact datorita raritatii lor, nicidecum normalitatii. Patriotismul a fost prost transmis 45 de ani, va fi greu sa ajungem la o perceptie sanatoasa in prezent. Bine ca macar am pierdut-o pe asta cu "conducatorul iubit" ;))
RăspundețiȘtergereDe acord cu tine, Claudia. Din pacate adevaratul patriotism si nationalismul acela pur - nu cel de parada - sau pierdut cred datorita egoismului din zilele de azi. Nu stiu cati dintre noi - daca viata ne-o va cere - vom stii sa dam dovezi de iubire pentru tara in care ne-am nascut (asta ca sa includ si pe cei din diaspora ...)
RăspundețiȘtergereSituaţie care poate fi denumită (plagindu-l pe Adrian Păunescu – în alt sens) REPETABILA POVARĂ. După Dictatul de la Viena (30 aug. 1940) când România „sub arbitrajul” Germaniei naziste şi Italiei fasciste A FOST OBLIGATĂ să cedeze aproape jumătate din suprafaţa Ardealului (43.492 km²) – Ungariei hortiste, pe teritoriul PIERDUT, era de neconceput nu numai purtarea unei cocarde tricolore, dar au existat adevărate MASACRE ale populaţiei române făcute de trupele hortiste, fiind elaborat un adevărat program de maghiarizare, adoptat de guvernul maghiar. Şi nu numai atunci purtarea cocardei tricolore a fost „un ghimpe” , o manifestare inacceptabilă a patriotismului românesc ci şi după 1918 când Marele Imperiu Austro-Ungar s-a destrămat, după Tratatul de la Trianon, după conferinţa de pace de la Paris şi după Marea Adunare de la Alba Iulia şi tot ce a urmat... Sunt DOAR două semnalări a unei situaţii mereu ardente, de secole.
RăspundețiȘtergereCazul elevei Sabina Elena din Covasna, dă mult de gândit. Citez din presă:
„ În 15 martie 2013, de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, o elevă de clasa a IX-a de la liceul "Korosi Csoma Sandor" a fost dată afară de la ore şi obligată să-şi dea jos bentiţa tricoloră cu care venise la şcoală. Fata ar fi primit şi ameninţări cu moartea pe Facebook în urma gestului său.” Un alt citat: „Diriginta elevei Sabina Elena şi directorul şcolii "Korosi Csoma Sandor" din Covasna au fost sancţionaţi de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) cu amenzi de câte 400 lei, pentru că au pus-o pe fată să-şi scoată bentiţa tricoloră, conform unui comunicat al instituţiei, remis redacţiei”. Tot „răsfoind” prin internet am citit un articol surprinzător: „Cum a fost ratată unirea României cu Ungaria” de Petre Badica (6 iunie 2014). Citez: „O propunere unică în istoria României și pomenită în puține cărți de memorii ar fi putut duce Ungaria sub conducerea autorităților de la București. La puțin timp după Unirea de la 1918, conții maghiari i-au cerut Regelui Ferdinand să domnească și peste Ungaria. Al cărui prim impuls a fost să dea curs acestei inițiative” .
Articol deosebit de interesant. Oare dacă regele Ferdinand ar fi acceptat, ce ar fi urmat? Întrebare retorică...
Sa nu imi spui ca ungurii ar fi purtat cocarde cu tricolorul nostru, ca nu te cred... :)
RăspundețiȘtergereOricum, e o informatie interesanta - daca e adevarata.
Articolul este deosebit de interesant şi sunt citate în el părerile unor istorici credibili. Citez: "Un alt istoric, Dan Falcan, admite existența acestui episod apărut imediat după Unirea de la 1 Decembrie 1918. Inițiativa de a oferi Regelui Ferdinand al României coroana Sfântului Ștefan a Ungariei lui, a avut un precedent. Bulgaria a făcut o propunere similară României în 1886 doar că, la acea dată, regelui Carol I.
RăspundețiȘtergereDan Falcan crede că, deși domnia ambivalentă era o formă de organizare care ținea mai degrabă de Evul Mediu, contextual era favorabil unei astfel de propuneri. La granițele celor două țări se afla o mare slavă și, mai nou, pericolul sovietic. Ungaria era într-o situație foarte delicată după destrămarea Imperiului Austro-Ungar și căderea regimului violent a lui Bela Kuhn la 3 august 1919, zi în care trupele românești cu acceptul forțelor europene au ocupat Budapesta.
Propunerea conților maghiari, crede istoricul, era o ultimă încercare disperată a Ungariei de a lua înapoi Transilvania. Ei au mizat pe vanitatea Regelui Ferdinand pentru care ar fi fost o chestiune de mare prestigiu, să fie încoronat rege atât la București, cât și la Budapesta. E un articol foarte interesant, iar cărţile care l-au inspirat cred că sunt şi mai interesante. Mertită citit
Cât despre cocardele purtate de "fraţii noştrii maghiari"... cu ceva timp în urmă am cumpărat din Sopron harta Ungariei Mari, în care era înclus nu numai tot Ardealul dar şi o parte din Austria. Şi nu numai ele. Păcat că nu o pot reda aici, am păstrat-o ca un document. După creatorii ei, dimensiunile Ungariei VISATE depăşeau pe cele ale Germaniei actuale. Parcă, parcă cunosc şi ei zicala românească: "pasărea mălai visează"
Propunerea facuta regelui Ferdinand trebuia, cred eu, sa fie materializata si intr-un document daca nu era doar o toana a vreunor nobili maghiari. Daca documentul exista nu mai e nimic de comentat. Sau macar marturii credibile ale unor oameni din acea vreme.
RăspundețiȘtergereCitez din nou: „În cartea sa de memorii intitulată „România și sfârșitul Europei”, TRADUSĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ ÎN 2004 - Mihail Sturdza relatează evenimentul (care face obiectul acestei dezbaterii)
RăspundețiȘtergereMihail Sturdza a deținut, în prima parte a secolului trecut, poziții înalte în diplomație la Budapesta, Washington, Riga, Copenhaga, Viena și a fost pentru o scurtă perioadă de timp între septembrie 1940 și ianuarie 1941 ministru de Externe. Simpatizant al mișcării legionare, Sturdza - descendent din familia de domnitori ai Sturdzeștilor - a plecat în exil după 1945 unde a publicat cărți despre istoria României moderne.”
Chiar interesant de cititi volumul de memorii. Eu nu am gasit-o decat aici:
RăspundețiȘtergerehttp://www.lumeacartii.ro/carti/romania-si-sfarsitul-europei/973-86850-7-9.html
Gestul Sabinei a fost o provocare inteligentă, la care cei prea ocupați cu festivitățile nu au reacționat bine. Puteau să i se adreseze de exemplu cu un ,,Bun venit la sărbătoarea noastră!" și să-i explice în limba română ce și cum, mai ales că nu era o străină, toți fiind colegi la aceeași școală. A fost din nou uitat postulatul conform căruia nu-ți prețuiești propria nație decât în măsura în care ești capabil să arăți prețuire față de alte nații.
RăspundețiȘtergereIn totalitate de acord cu tine, Anonimule!
ȘtergereA se nota ordinea aşezării culorilor (citite din greşeală - de altfel des întâlnită - de jos în sus): "...tricolorul galben-roşu-albastru nu este însă tricolor strein, deoarece acelea sunt colorile noastre ale românilor, locuitorii autochtoni ai acestei țări, mai departe sunt şi colorile Ardealului, ale țărei noastre..."
RăspundețiȘtergereAsa era in textul citat - asa am preluat...
Ștergere