Actori de altădată despre primul lor mărțișor

MĂRȚIȘORUL! Ce altceva decât acest minunat simbol al primăverii putea să fie un pretext mai nimerit pentru a lua interviuri unor mari vedete ale scenei interbelice. De ce mărțișorul? Pentru că nu există om în sufletul căruia să nu fie încrustată vreo amintire frumoasă legată de acest talisman aducător de noroc dăruit la început de primăvară. Urmează așadar un articol alcătuit din mini-interviuri luate în anul 1937 și care cuprind amintiri romantice sau amuzante legate de mărțișor. Intervievații, nimeni alții decât Constantin Tănase, Elvira Godeanu, George Vraca, George Calboreanu, Silly Vasiliu, Mya Apostolescu, Tantzi Cocea, Ionel Țăranu. Un adevărat regal nu-i așa?

CONSTANTIN TĂNASE

Constantin Tănase

“Pe dl. Tănase, neobositul director, animator și fruntaș al Cărăbușului l-am prins la teatru, în cabină, între două schimbări.

- Care a fost primul d-tale mărțișor?

Marele comic stă puțin pe gânduri pentru a-și aminti… Deși tânăr și svelt pe scenă, dl. Tănase nu mai este la prima tinerețe, astfel încât îi trebuie câteva clipe pentru a răscoli în sacul aducerilor aminte.
- Povestea mărțișorului se împarte după mine în două epoci; prima epocă este mărțișorul copilăriei. Eram la Vaslui și mărțișorul însemna pentru mine vestirea primăverii. Mama îmi făcea a brățară din salcie pe care mi-o lega de mână și mă obliga să o port toată ziua până pe'nserate. Asta pentru ca anul care începea odată cu primăvara să fie cu noroc și spor.

A doua epocă a mărțișorului este pentru mine aceea din orașul mare, unde oamenii își dăruiesc anumite obiecte care prin forma, felul și valoarea lor prevestesc binele și norocul. Primul mărțișor pe care l-am primit în această categorie a fost de la un giuvaergiu de pe strada Carol care avea printre bijuteriile lui un cărăbuș de briliante adus de la Paris. Acest dar a constituit pentru mine o mare surpriză și m'a bucurat enorm. M'a surprins însă în același timp căci nu-mi închipuiam cum cineva poate să-mi facă un dar atât de prețios, oricât de simpatic i-aș fi fost. Care nu mi-a fost însă mirarea când după 10-12 zile m’am pomenit acasă cu o factură de 25.000 lei. Ca să-l învăț minte, i-am comunicat că am dat și eu mai departe în dar cărăbușul. L-am ținut vreo 4-5 zile în nervi apoi i-am achitat banii căci interesându-mă, m'am convins că piesa valora într’adevăr atât. De-atunci, de câte ori primesc ceva de mărțișor mă interesez să văd dacă e plătit sau nu.”

ELVIRA GODEANU

Elvira Godeanu

“Pe d-ra Elvira Godeanu am găsit-o în foaierul de repetiții al Teatrului Național. Mi-a mărturisit că se simte foarte obosită, că a fost destul de serios bolnavă în ultima vreme și că se pregătește de plecare în turneu.

- Primul mărțișor? Mărturisesc că am primit atât de multe în viața mea, încât nu-mi pot aminti care a fost primul… Cel mai frumos este însă acela pe care l-am căpătat la un început de primăvară, acum trei ani, de la un camarad de teatru, mărțișor care vestea o idilă minunată. Idila s'a sfârșit acum, dar mi-a lăsat întipărită în suflet o amintire pe care nu o voi uita niciodată… “

GEORGE VRACA

George Vraca

“Bizară coincidență. Răspunsul d-lui George Vraca seamănă leit cu cel al domnișoarei Elvira Godeanu, partenera d-sale în ultimele succese ale Naționalului. lată ce ne-a spus dl. Vraca:

 - Mărțișorul este pentru mine simbolul primăverii. Și cea mai frumoasă primăvară a vieții mele am petrecut-o acum trei ani, în tovărășia unei camarade din teatru. Ne plimbam dragostea pe aleile parfumate ale Cișmigiului și ne spuneam cuvinte de adolescenți. Acum totul s'a sfârșit… Totuși nu voi uita niciodată acele zile care mi-au oferit cel mai frumos mărțișor…”

MYA APOSTOLESCU

Mya Apostolescu

“Marea "Ducesă de Alhambra”, care-și plimbă acuma strălucirea în provincie, ne-a dat un răspuns lapidar prin telefon:

- Îmi amintesc de mărțișoarele pe care le primeam în copilărie. Cocoșei, găini, purceluși, coșari și altele. Mi le agățam pe toate la gât și făceam necaz copiilor cu ele…

- Și acum?

- Acum primesc mărțișoare briliante și fac necaz “camaradelor" din teatru. Evoluție… “

SILLY VASILIU

Silly Vasiliu

“Pe d-na Silly Vasiliu, admirabila vedetă o Alhambrei, am interpelat-o în eleganta cabină pe care o ocupă la Excelsior.

- Primul mărțișor? L-am primit de la Nicușor (D. Nicușor Constantinescu N.R.) Este o icoană pe care o port mereu. Iată că și acum o am cu mine. A fost primul mărțișor și în același timp cel mai frumos al vieții mele. Mi-a fost oferit din suflet, cu sinceritate, de un om care mă iubea și pe care-l iubeam. Am mai primit multe mărțișoare. Nu le-am purtat însă decât pe acelea pe care mi le-a dăruit Nicușor - pe vremea aceea băiat sărac, la care fiecare leu avea o însemnătate. N'are decât să se umfle în pene Nicușor, când va citi aceste rânduri, dar n'am ce-i face. Toată lumea știe că ne-am iubit…”

GEORGE CALBOREANU

George Calboreanu

“Iată un om în plină tinerețe care se laudă cu bătrânețea: d. G. Calboreanu.

- Vă mulțumesc pentru delicata d-voastră atențiune de a mă “ancheta" și pe mine. Mă simt însă foarte stânjenit. Nu știu ce să răspund. Nici n'am primit, nici n’am dat mărțișoare. Când eram tânăr aveam alte preocupări, iar azi... sunt prea bătrân ca să mă mai ocup de așa ceva. Comic, nu?”

IONEL ȚĂRANU

Ionel Țăranu

“- Primul meu mărțișor? Nu l-am dat; l-am căpătat! - ne spune directorul Teatrului Modern. Eram elev la liceul Lazăr, prin clasa a II-a sau a III-a. Cum era obiceiul, pe vremea aceea în fiecare primăvară se juca câte o piesă la Teatrul Național, piesă interpretată chiar de elevii liceului. În anul acela se montase “Cetatea Neamțului”. Eu jucam în travesti o fetiță cu cozile pe spate; câteva replici numai. După spectacol cineva din public vine pe scenă și oferă băieților câte o carte. Eu nu mă desbrăcasem încă; eram tot… fată!

- Pentru fetița asta drăguță un mărțișor… Și mi-l pune de gât. Dar, vai! Când să se depărteze, cozile perucii se prinseră în nasturii mânecii și donatorul se pomeni cu capul meu, tuns chilug. De-atunci n'am mai jucat în travesti. Dar nici mărțișoare n'am mai primit!”

TANTZI COCEA

Tantzi Cocea

“- Am o adevărată pietate pentru darurile pe care le primesc, ne spune frumoasa vedetă a Teatrului Regina Maria. Păstrez și acum mărțișoare ce mi s'au dăruit cu ani în urmă. Fără  îndoială amintirile cele mai vechi sunt și cele mai puternice și aș putea retrăi povestea fiecărui obiect în parte. Cred însă că cel mai puternic m'a impresionat prima cruciuliță pe care am primit-o drept mărțișor. Am mai primit și altele dar trebuie să mărturisesc că obiectul acesta de cult m'a turburat întotdeauna. Fiindcă sunt credincioasă… Sau din superstiție poate.”

Sursa: articolul “Primul mărțișor – anchetă în lumea teatrului” – semnat I.G. – “Realitatea Ilustrată” din 3 martie 1937 – revistă citită din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor