Al optulea păcat capital

O anchetă realizată în anul 1935 de Alex F. Mihail, reporter al revistei “Realitatea Ilustrată”, încerca să răspundă la o întrebare delicată: “Care este după d-voastră cel de al 8-lea păcat capital?” Respondenți - câteva dintre personalitățile de marcă ale societății românești interbelice: Nicolae Iorga, Cezar Petrescu, Victor Eftimiu, N. D. Cocea, Horia Furtună, Izabela Sadoveanu, Camil Baltazar, Hortensia Papadat Bengescu. Dar nu numai ei…

 

Despre cele șapte păcate

 

“Întâmplarea a făcut să dau, în pragul unei bisericuțe bătrâne, peste un preot gârbovit de ani, care m’a poftit în chilioara lui modestă și scoțând un ceaslov cu scoarțe vechi mi-a spus:

- Iaca, vezi? Cartea asta e Mărturisirea ortodoxă, codul credinței creștine. A fost alcătuită de către Petre Movilă, mitropolitul Kievului, fecior de domn moldovean.

Apoi, deschizând la o filă mă lămuri: “La întrebarea XXIII-a: care sunt păcatele noastre cele mai de căpetenie, găsim răspunsul:

1.Mândria;  2.Arghirofilia;  3.Desfrânarea;  4.Zavistia;

5.Lăcomia;  6.Mânia;  7.Lenea.

Lista acestor păcate și scara lor a fost alcătuită de către părinții bisericii, așa după cum reiese din cercetarea vechiului și noului testament. Mândria, păcatul mai de căpetenie, a făcut pe oameni să piardă paradisul, după pilda lui Lucifer, îngerul răsvrătit. Acu, dacă mă întrebi fiule, care e al optulea mare păcat, aș spune că răspândirea prin tipar a gândurilor necurate. Mai vedeți, taică… și d-ta ca gazetar mai ai grijă… să nu mai apară atâtea poze de cucoane despuiate prin jurnaluri și nici atâtea povestiri care pângăresc sufletele tinere. Mari sunt și păcatele împotriva duhului sfânt, arătate la întrebarea a XXXVII-a.

 

- Încrederea prea mare și ușuratecă în harul, adică ajutorul și mila lui Dumnezeu. Neîncrederea în îndurarea Domnului, de unde urmează sinuciderea. Tăgăduirea adevărului învederat… “Păcatele cari strigă răsbunare de la Dumnezeu sunt: uciderea săvârșită cu voie, păcatul împotriva celor firești (sodomia); asuprirea săracilor, văduvelor și orfanilor și oprirea simbriei lucrătorilor.” Ai face bine, taică, să tipărești la gazetă unde scrii, cele zece porunci, căci mulți nu le știu.”

 

Dl. Prof. NICOLAE IORGA:

„ - Eu am numai grija păcatelor mele, care sunt destule, fără să mai am timpul să mă ocup de alte păcate, în general.”

Dl. CEZAR PETRESCU

„- Păcatul al optulea și cel mai mare este scrisul, care dacă a luminat multe minți, în schimb a scos pe mulți din minți. Poți spune de la d-ta, în paranteză, că spunând asta, nu fac aluzie nici la confrații mei, nici la cititorii mei... Mă gândesc așa, la alții... ca unul care sunt cu totul obiectiv în această chestie!”

Dl. VICTOR EFTIMIU

"- Cea mai mare parte din cele șapte păcate sunt păcate fecunde: ele stimulează activitatea omenească. Al optulea, și cel mai mare păcat, este renunțarea.”

Dl. N. D. COCEA

"- Nu există păcate – nici biblice, nici actuale – decât împotriva vieții. Numai cine nu știe să trăiască inteligent unica această viață, care ne-a fost hărăzită întâmplător și cu care nu ne vom mai întâlni niciodată, - numai acela păcătuiește!"

Dl. CAMIL BALTAZAR

"Scriitorul de curând premiat de „Asociația scriitorilor români” răspunde:

- Care-ar fi cel de-al optulea păcat? Cred că întrunirea tuturor celor șapte într’o singură conștiință – păcatul cel din urmă, dar astăzi îndeajuns de răspândit.”

D-na. IZABELA SADOVEANU

"- Cele șapte păcate nu s’au chemat păcate decât după ce Dumnezeu a alungat pe om din rai și mai ales după ce acesta a intrat în comunitatea primilor creștini și i-a cășunat să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ. De atunci nu i-a mai fost omului iertat să fie lup față de ceilalți oameni – toți trebuiau să fie frați întru Christos. Dar omul, deși s’a depărtat cu dispreț de porc, de leu, de melc, de țap, de păun și de toate celelalte lighioane, n’a pus între ei și el decât niște ostrețe slabe și rare. Una câte una s’au strecurat jivinele în grădina lui Christos, iar melcul și cu șarpele i-au ispitit pe oameni să nu-și mai bată capul să le alunge, ci să le schimbe numele ca să nu le mai recunoască Dumnezeu. De aceea nu mai sunt lei, porci etc. în societatea omenească, ci gastronomi, fulgere de război, diplomați, bancheri, donjuani, personaje cu plastron, șefi și șefușori de toate gradele. Acum cel mai mare și al optulea păcat ar fi să-l chemăm pe Dumnezeu pe pământ să-și întemeieze împărăția printre noi.”

Dl. HORIA FURTUNĂ

"- Unui reporter nu pot să-i răspund decât atât: al optulea păcat capital e CURIOZITATEA !“

MEDICII NU CUNOSC UN AL OPTULEA PĂCAT

“Dl. Doctor Ion Jianu, reputatul chirurg, crede că nu e nevoie să căutăm al optulea mare păcat și că de fapt nu ar fi decât două păcate fundamentale: lăcomia și lenea, din care curg toate celelalte. Lacomul se compară cu alții și e cuprins de zgârcenie, de invidie, de mânie. Trândavul devine desfrânat, trufaș. Sufletul omului e organizat în așa fel că o comparație nu determină emulație ci invidie. Iar inacțiunea e cel mai rău sfetnic. Suntem datori să fim cât mai activi și să ne comparăm numai cu noi înșine, la diferite epoci ale vieții, căutând a face mereu cât mai mult bine, după puterile și priceperea noastră. Numai astfel vom fi scutiți de frământări inutile care să ne amărască această scurtă a noastră existență pe pământ.”

ZIARISTUL: NU SPUNEȚI ADEVĂRUL, CĂCI PĂCĂTUIȚI!

“Un cunoscut ziarist bucureștean citează pe directorul unei mari gazete vieneze care a făcut următoarea mărturisire:

- Prefer informația mincinoasă pentru trei motive: întâi o are numai ziarul meu; apoi știrea falsă e totdeauna interesantă dacă nu chiar senzațională; în fine, am prilejul să scriu de două ori în aceiași chestie, odată când public informația greșită și a doua oară când o desmint.

 

Veți obiecta poate că aceasta e o butadă. Susțin însă cu toată seriozitatea – spune ziaristul - că de foarte multe ori chiar cel ce e sincer și crede că ar expune adevărul, în realitate afirmă un neadevăr – “ce un secol zice, alții dezic”. În cele mai dese cazuri “adevărul” este o gafă, o cruzime, o neomenie sau chiar o crimă. În orice caz, cuvântul “minciună” nu are posibilitatea să exprime o noțiune precisă. Sunt zece, douăzeci sau și mai multe feluri de neadevăruri, care nici într’un caz nu merită denumirea de minciună în accepțiunea brutală a cuvântului. Iar cel ce ține să spuie cu orice preț adevărul, este în cele mai dese împrejurări, un om foarte rău sau un prost care nici nu-și dă seama de ce vorbește comițând, în mod inconștient, al optulea și cel mai mare păcat. Dispariția minciunii de pe pământ ar  însemna cea mai grozavă nenorocire pentru oameni căci – odată cu dânsa - ar dispare speranța, cel mai prețios bun al nostru.”

 

PLICTISEALA

“Cel de al optulea păcat mare a luat naștere în mănăstiri. Însuși Satan l-a semănat acolo cu mâna lui pentru a smulge lui Dumnezeu creaturile care se legaseră să-l servească. Este păcatul suprem contra Divinității, contra ta însuți, contra celorlalți și contra vieții. Este plictiseala… Îngerul negru care aduce îndoiala, neliniștea, amărăciunea, disperarea, dezgustul de sine și de viață (…).“

D-na HORTENSIA PAPADAT BENGESCU

“Cele șapte păcate capitale au înfruntat victorios mileniile, ceea ce dovedește că ele constituiesc fundamentalul solid al omenescului. Au suferit totuși în drumul lung, o evoluție. Nemaifiind sub spaima sancțiunilor divine, din pricina slăbirii preceptului mistic, - rămase în funcție de sancțiunile moralei sociale - ele totodată s’au desvăluit mai în voie, pierzându-și însă din prestigiu. Din această pricină s’au mlădiat, s’au deformat, ajungând la un fel de tranzacție cu virtuțile, din care tranzacție a ieșit o morală mai puțin absolută, în care de pildă defectul mâniei își dă coate cu energia suplinindu-se, zgârcenia poate sluji cu folos de propaganda pentru economia în deficiență, orgoliul poate fi acceptat în locul mândriei în vădită scădere. Numai Lenea și Lăcomia și-au păstrat sensul nealterat. Invidia cere a nu fi uitată, nici nu poate fi, căci a dovedit o neclintită soliditate și nu s'a găsit împotriva ei nici o armă de apărare. Luxura nu mai e luxul unui exces temperamental ci degenerare din sărăcie temperamentală.

 

 

Au creeat oare mileniile traiului omenesc, un al optulea păcat? Ar fi complexul tuturor într’unul, în doze variate. Prin contact în timp s'au contaminat. Acest al optulea păcat n’are însă încă definiție, nici nume. Afară numai dacă unii ar crede că al optulea păcat modern ar fi Literatura. Firește nu sunt de fel de părerea lor...”

Voi încheia cu o întrebare adresată vouă, cititorilor din anul 2023 al articolului interbelic: Care este cel de al 8-lea păcat capital în timpurile pe care le trăim?

Sursa: articolul “Care este după d-voastră al optulea păcat capital?“ – anchetă realizată de Alex F. Mihail  - publicată în revista “Realitatea Ilustrată” - numărul din 29 mai 1935