Pagini

Politica privind datele cu caracter personal:

Regi şi stafii la Castelul din Ciutelec

Frunzărind presa interbelică mi se întâmplă uneori să găsesc informații interesante și povești uitate despre locuri din România de ieri. Unul dintre aceste locuri e un castel pierdut în inima Transilvaniei: Castelul Wertheimstein din Ciutelec

Satul Ciutelec, parte a comunei Tăuteu, este situat în partea de nord-est a județului Bihor. În acest loc, între anii 1890 şi 1911, pe o moșie de peste 1000 de hectare a baronului Wertheimstein, s-a construit un castel. Astăzi în această frumoasă clădire funcționează Căminul de bătrâni Ciutelec, așezământ care are în grijă persoane vârstnice. Puțină lume mai știe astăzi poveștile castelului din Ciutelec și a stafiei baronesei van Path care se pare că îl bântuia.

DUCELE ȘI DUCESA DE WINDSOR ÎN VIZITĂ LA CIUTELEC

O știre de senzație, publicată în vara anului 1937 pe prima prima pagină a celor mai importante ziare din România, aducea castelul din Ciutelec în atenția publicului. Titlurile anunțau iminenta vizită la castel a Ducelui de Windsor și a soției acestuia. Pentru a vă putea face o imagine asupra fierberii create de anunțul acestei vizite, voi face precizarea importantul oaspete nu era altul decât de fostul Rege Eduard al VIII-lea al Regatului Unit, care abdicase de curând (în 10 decembrie 1936) și care, cu doar câteva săptămâni în urmă,  se căsătorise cu d-na Wallis Simpson (în 3 iunie 1937):

Ciutelec - România
Articole publicate în ziarul "Adeverul"
(numere din 13 și 15 iulie 1937 - disponibile online în Digiteca Arcanum)

Ziarul “Adeverul” consemna în numărul din 13 iulie 1937: ORADEA, 12. - Lumea din zona de frontieră are un subiect preferat înaintea tuturor celorlalte întâmplări. Vine Ducele de Windsor la castelul din Ciutelec. Știrea aceasta, care a parvenit de câteva zile la Oradea, declanșează în jurul ei toată gama curiozității. Nobilimea e ahtiată să obțină măcar un zâmbet din partea Ducelui. Oamenii de afaceri întrevăd o lovitură de sezon, fie cu lansarea unei mode, sau măcar cu fotografii și cărți poștale. Cartierele sunt dornice să zărească în goana automobilului pe monarhul care a luat sub protecția sa pe minerii englezi. Iar cucoanele întrețin fără oboseală reportajul vorbitor și idealul de a vedea un mit al cavalerismului. (ziarul “Adeverul” – numărul din 13 iulie 1937 - disponibil online în Digiteca Arcanum)

Cotidianul “Dimineațanu rata nici el știrea: „Autoritățile din Oradea sunt în mare fierbere. Pe cale particulară s’a aflat că Ducele de Windsor și soția sa intenționează să viziteze România și că această vizită e foarte apropiată. Oficial nu se știe nimic nici la prefectură, nici la chestura poliției, nici la autoritățile de frontieră. (...) Cu toate că Ducele vrea să călătorească incognito, scăpând de asaltul curioșilor, sosirea sa în România pare a fi totuși hotărâtă și în detalii cunoscută de către o familie de bancheri din Oradea. (ziarul “Dimineața” – numărul din 13 iulie 1937 - disponibil online în Digiteca Arcanum)

Vizita, etichetată ca fiind una privată, nu era însă confirmată în mod oficial. Tocmai de aceea reporterii încercau să confirme aceste informații:

“Azi am reușit să avem o convorbire cu d-ra Liberty, una din fiicele d-lui Carol și a d-nei Rosalia Rotschild, care se află la mătușa sa din Oradea. Dimineața, cu câteva minute înainte de plecarea sa la Budapesta, la rugămintea noastră, d-ra Liberty ne-a declarat următoarele în legătură cu vizita ducelui de Windsor și a soției sale în România:

- Sunteți primul căruia îi răspund în această chestiune. Aflați că fostul rege al Angliei și soția sa vor veni în România. Zilele trecute am primit două scrisori de la perechea ducală prin care mă asigură că, după vizitele de la Viena și Budapesta, au în programul lor vizita în această țară. Și, cu acest prilej, vor fi oaspeții noștri din castelul din Ciutelec.

Rugând-o, nu din neîncredere ci dintr’o firească curiozitate, să ne arate cele două scrisori, d-ra Liberty, după ce a ezitat puțin, ne-a părăsit pentru a reveni după câteva clipe cu cele două scrisori redactate în limba engleză și al căror conținut nu-l cunoaștem dar despre care ne asigură că cuprind anunțarea vizitei. Ele sunt scrise caligrafic și nu conțin mai mult de câte 10 rânduri. În ele ducele arată că va veni cu soția sa în România la 15 August și va poposi în primul rând în Bihor la castelul din Ciutelec.” (ziarul “Adeverul” – numărul din 20 iulie 1937 - disponibil online în Digiteca Arcanum)

CASTELUL FAMILIEI WERTHEMSTEIN DIN CIUTELEC

Presa interbelică a început să publice din ce în ce mai multe informații despre castelul din Ciutelec și despre importanții proprietari ai acestuia:

„În comuna Ciutelec, la 60 de kilometri de reședința de județ, se află un impunător castel aparținând unei familii de latifundiari cu numele Wertheimstein. O fată a marelui proprietar de pământ e d-na Rosalia Charles Rotschild, mare bancher la Londra și unul din intimii Ducelui de Windsor, pe când acesta era încă prinț moștenitor. Un alt frate al bancherului Rotschild trăiește la Viena și el a avut un mare rol în căsătoria Ducelui după abdicarea de la tronul Angliei. Famiila Wertheimstein a primit acum cinci zile, de la Rozalia Rotchild din Londra, o scrisoare în care se comunică hotărârea Ducelui de a vizita România și pe castelanii din comuna Ciutelec. Scrisoarea e foarte sumară și în textul ei englez se amintește că în luna august Ducele, după ce va vizita Budapesta și lacul Balaton, va trece frontiera în Bihor însoțit de familia bancherului Rotschild de la Londra. În acest scop se cere castelanilor să amenajeze, simplu dar cu gust, două apartamente și un teren de golf. (ziarul “Dimineața” – numărul din 13 iulie 1937 - disponibil online în Digiteca Arcanum)

Castelul din Ciutelec
Articol publicat în ziarul "Dimineața"
(numărul din 13 iulie 1937 - disponibil online în Digiteca Arcanum)

Tot ziarul
Dimineața” dezvăluia publicului avid de informații că....

O DRAMĂ S’A PETRECUT ACUM 25 DE ANI ÎN CASTEL

“Castelul de la Ciutelec, fără să aibă dimensiuni prea mari, e totuși majestuos prin sobrietatea stilului și cadrul în care el a fost ridicat. Nu e un castel medieval de factura clasică a celor din Ardeal, ci mai mult o construcție modernă, decorată cu motive florentine. A fost construit în 1912 de către un arhitect austriac.

Acum 25 de ani, în acest castel, situat în regiunea cea mai pitorească a Bihorului, s’a petrecut o dramă. În măsura în care se înălțau zidurile impunătoare ale clădirii, arhitectul se înflăcăra zi de zi pentru Rozalia Wertheimstein. Când castelul a fost gata, arhitectul era îndrăgostit până la mistuire de tânăra și frumoasa domnișoară care e azi baroneasa Charles Rotschild și una dintre femeile cele mai cunoscute la Londra. Arhitectul n’a putut rezista acestei dragoste și într’o zi a fost găsit mort în dormitorul său din castel. Se împușcase cu un glonte de revolver.

Tragica nenorocire a acoperit pentru multă vreme ca un zăbranic familia Wertheimstein. Arhitectul era foarte prețuit pentru concepțiile sale asupra arhitecturii și pentru manierele sale aristocratice. Rozalia Rotschild a fost atât de covârșită de sinuciderea arhitectului încât ea a luat imediat hotărârea de a părăsi castelul. A plecat la Londra devenind soția baronului și bancherului Charles Rotschild. Timp de 25 de ani ea n’a mai venit în Bihor și n’a mai călcat pragul castelului la amenajarea căruia contribuise cu mult gust. Acum va veni aici împreună cu Ducele de Windsor și soția acestuia.” (ziarul “Dimineața” – numărul din 13 iulie 1937 - disponibil online în Digiteca Arcanum)

ÎN VIZITĂ LA CASTELUL DIN CIUTELEC

Știrea despre posibila sosire a iluștrilor oaspeți, care a produsese o mare fierbere, a făcut ca revista Ilustrațiunea Română” să trimită un corespondent special în comuna Ciutelec, localitatea în care se află castelul care aparținea d-nei Rozalia (Rózsika) Rotschild, născută Wertheimstein:

“La o depărtare de numai un kilometru de comună, dominând de pe un vast platou întreaga regiune, castelul care va adăposti în curând pe ducele de Windsor și pe soția sa, a fost construit în 1880 de arhitectul vienez Franz von Sotern, care făcuse cu un an înainte mari renovări la castelul Reginei Elisabetha (soţia împăratului Frantz Ioseph) și era foarte apreciat de nobilimea austriacă, care-i dădea importante lucrări. Arhitectul von Sotern a ridicat la Ciutelec, într’una din cele mai pitorești poziții ale Bihorului, o clădire în stilul greoaielor castele ale foștilor magnați din Ardeal.

Castelul Ciutelec 1397
Fotografii din interiorul castelului din Ciutelec
("Ilustrațiunea Română" - numărul din 28 iulie 1937)


“Castelul” posedă un imens parc, cuprinzând aproape 10 jugăre, cu pădure, câmp, un deal și un pârâu, Ciutelecul, care trece peste câteva frumoase trepte de marmură albă susurând lângă castel. Am putut vedea, de la notarul Stănoiu, câteva fotografii din interiorul castelului, care are câteva camere mobilate și decorate în stilul locuințelor șvăbești. În afară de acestea, castelul Wertheimstein posedă câteva frumoase dormitoare pentru musafiri, trei elegante săli de baie, o sală de biliard și o frumoasă bibliotecă. Hall-ul castelului - ne spune notarul Stănoiu - care imediat după război a administrat moșia familiei Wertheimstein – este ornat cu minunate trofee de vânătoare, din care câteva recorduri. “Wertheimstein cel bătrân" era un mare vânător și cum Bihorul e un ținut foarte bogat în vânat de toate mărimile, venea în fiecare vară cu prietenii, la castel, unde făcea mari vânători.”

LEGENDA STAFIEI DE LA CASTELUL DIN CIUTELEC

“De 20 de ani însă castelul e ca și părăsit. O dramă sau o legendă cu stafii au îndepărtat pe toți vizitatorii și chiar stăpânii l-au părăsit. în 1914, cu câteva luni înainte de începerea războiului mondial, fusese invitat la castelul din Ciutelec baronul și baroneasa van Path, dintr’o veche familie bavareză. Baronul avea 60 de ani, pe când soția lui nu avea decât 18 ani. Aproape de sfârșitul vieții, baronul von Path care era un celibatar îndârjit, se căsători cu fiica șefului grajdurilor sale, o frumusețe abia îmbobocită. La un an de la căsătorie baronul von Path și tânăra lui soție au sosit la Ciutelec.

Un șvab tânăr, de o frumusețe răpitoare, din personalul castelului, o însoțea pe frumoasa și tânăra baroneasă, în lungile ei plimbări călare prin împrejurimi. Ce s'a întâmplat între ei nu se știe. Cert e că, într’o dimineață, baroneasa și tânărul șvab au fost împușcați sub un stejar, lângă care poposiseră. Caii s'au întors singuri la castel și bătrânul baron a dispărut.

Războiul care a venit peste două luni a făcut să se uite drama. Dar, când mai târziu au venit oaspeți la castel, a început să circule zvonul că, în odăile de la etaj, la miezul nopții, se aude tânguirea tinerei baronese care-și strigă amantul. Unii chiar au văzut stafia baronesei von Path, în costum de călărie, cu figura însângerată, oprindu-se la colțurile culoarelor și strigând. De atunci familia Wertheimstein nu a mai locuit la castelul din Ciutelec. Frumosul castel e lăsat în îngrijirea unei familii de șvabi, care ține totul în bună ordine. Numai imensul parc a rămas neîngrijit, ierburile și buruienile năvălind pe minunatele alei; florile rare, neîngrijite, au dispărut de mult.



LA PAS PRIN CIUTELEC

Pe jos, din Ciutelec până la castel, e o plimbare de un sfert de oră. Printre ulmii înalți care străjuiesc de-o parte și de alta, clădirea aceasta apare cu obloanele trase la ferestre. De pe balcoane atârnă iedera și trandafirii sălbatici. Poarta de intrare e bine ferecata, legată cu un lanț gros și ruginit. Doi imenși câini-lup veniră să ne latre furioși. În cele din urmă, din spatele casei apăru un băiat înalt, blond. Ne privi bănuitor și-apoi veni să ne întrebe ce dorim. Nu știa boabă românește. Abia ne-am putut înțelege în dialectul lui, care seamănă mai mult cu olandeza decât cu germana. Băiatul nu răspundea bucuros la întrebările noastre. Abia dacă îngăima câteva vorbe. Am aflat totuși că “stimata doamnă de la Londra", proprietara castelului, îi scrisese intendentului, tatăl băiatului, să pregătească cele câteva camere de la etaj, să repare instalația de la camera de baie și să aibe grijă de provizii.”

CÂRCIUMA “LA DUCELE DE WINDSOR"

În luna August vor veni oaspeți de seamă. Au angajat câțiva lucrători să prepare un teren de golf pe platoul din spatele castelului. Peste o săptămână vor veni lucrătorii și un inginer de la Oradea să aranjeze totul.


- Și cine sunt oaspeții?
Băiatul a râs rușinat și ne-a răspuns:
- Păi… noi știm… dar nu putem să spunem.
O fereastră s'a deschis atunci la subsol și o femeie a strigat:
- Butzi!... Butzi!

Băiatul ne-a părăsit în goană. Am fi vrut să-l mai întrebăm de stafia baronesei Path, de amenajările interioare ale castelului… Rămăsesem numai în compania celor doi câini care ne lătrau fioros clănțănindu-și colții.

Castelul Wertheimstein 1397
Pregătiri și renovări în vederea primirii iluștrilor oaspeți
(ziarul "Dimineața" - numerele din 15 și 23 iulie 1937
disponibile online în Digiteca Arcanum)

 

Am înconjurat pe o bună bucată de loc, parcul străjuit de ziduri groase, apărat de indiscreți printr'un gard impenetrabil de lemn câinesc. Un loc ideal, pentru cei ce vor  să se retragă departe de privirile curioase ale oamenilor… 

Satul Ciutelec unde au sosit - la învățător, la popă și la notar - ziarele cu vestea că fostul rege al Angliei va veni în luna August la castel, e în fierbere. În cele câteva zeci de case pitite printre livezile de meri, se comentează marele eveniment care va scoate din făgașurile ei potolite viața satului acesta, departe de orice căi de comunicație. În pitorescul Ciutelec se așteaptă cu înfrigurare ziua când va descinde fostul Împărat al celui mai mare imperiu al lumii.



Până atunci, d. Karl Gierling, proprietarul cârciumei-debit de tutun-magazin de mărunțișuri lucrează cu pensule multe la întocmirea unei noi firme pentru magazinul său. Pe cartonul de ambalaj galben, pensula lui muiată în catran, scrie cu litere tremurate:

“LA DUCELE DE WINDSOR"

 

Cel mai probabil vizita Ducelui și a Ducesei de Windsor nu a avut loc. Dar ne-au rămas poveștile și legendele locului.

Castelul Wertheimstein din Ciutelec - azi cămin de bătrăni

Surse:

- articolul “Ducele și ducesa de Windsor în România – o vizită la castelul din Ciutelec” – semnat “R.” – publicat în revista “Ilustrațiunea Română” - numărul din 28 iulie 1937 – disponibil online în colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor
- articole publicate în ziarul "Adeverul" - numerele din 13 și 20 iulie 1937 - disponibile online în Digiteca Arcanum
- articole publicate în ziarul "Dimineața" - numerele din 13, 15 și 23 iulie 1937 - disponibile online în Digiteca Arcanum
- site-ul Comunei Tăuteu
- site-ul Pusha Becker 

(articol publicat în martie 2015; ultima actualizare februarie 2023)



20 de comentarii:




  1. Stimatate Domn Chisca,


    Va multumesc pentru acest documentar pretios in ce priveste satul meu natal. Strabunicul meu à fost administratorul domeniului. Cunosteam cateva povesti legate de castel,dar trebuie sa spun ça mi-am imbogatit cunostintele gratie mesajului primit.
    Sunt foarte legata de acest loc, tatal meu à lucrat in calitate de contabil la "Caminul de batrani" in tinerete le lui, eu ma jucam pe aleile domeniului , printre trandafiri si arbori plantati de catre tata, care s-a stins in 2011 in acest loc.Daca accesati blogul meu, veti remarca imagini de la "Castel" , care azi adaposteste persoane cu handicap psihic si fizic, pentru care m-am implicat personal.

    Pusa Becker-Brindea




    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur Puscha ca articolul descoperit de mine in presa interbelica ti-a dat si tie informatii pe care nu le stiai. Si trebuie sa iti spun ca apreciez munca pe care o faci acum, acolo... In cazul in care doresti, pot sa iti trimit scanat articolul din "Ilustratiunea romana" - trebuie doar sa imi dai o adresa de e-mail. Adresa de e-mail a blogului: deierisideazi@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna dimineata, felicitari pentru blog !
    Din dorinta de a vedea cum arata astazi fostul castel am dat un search pe google si am dat peste http://teodorapetrescu.blogspot.ro/2015/03/castelul-din-ciutelec.html.
    Nu vreau sa fiu carcotasa, are in titlu, ce-i drept, link catre blogul dumeavoastra, dar prea e copiat cuvintel cu cuvintel...si mi-au mai sarit in ochi si alte postari.
    Chiar daca nu am mai comentat pana acuma va citesc cu interes de fiecare data. Mult succes in continuare !

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc Alina.Din pacate stiu si eu, nu e singurul site care copiaza "in bloc" articole de pe blogul meu - asta e lumea virtuala in care traim si nu prea am ce sa fac. Asa ca tot ce pot sa va rog e sa...preferati originalul copiilor. Si poate sa distribuiti prietenilor articolele care va plac. Te mai astept pe aici, Alina!

    RăspundețiȘtergere
  5. Desigur, sunt foarte interesata sa obtin acest document scanat si va multumesc din suflet pentru amabilitatea de à mi-l pune la dispozitie.Felicitari pentru calitatea blogului dvs! Revin pe adresa electronica proposa de dvs. Cu fratietate, Pusa BB

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc si eu Pusha pentru cuvintele de apreciere...

    RăspundețiȘtergere
  7. Like!
    https://www.facebook.com/pages/Castelul-Wertheimstein-din-Ciutelec/470420726442078

    RăspundețiȘtergere
  8. Ooo...ce bucurie acest articol.Multe povești am auzit in copilarie de la bunicii mei, dar niciodata atatea amanunte.Si bunicul meu a muncit acolo...tot administrator :)...oricum a fost locul magic in care sm copilarit alături de prieteni de acolo ...Ioana, Brindea, Dana Daniluc, Sanda, Gabi Craciun...

    RăspundețiȘtergere
  9. Ma bucur mult Carmen ca un articol gasit in presa interbelica poate sa va readuca in minte amintiri. Tie, Puschei, poate si altora. Te mai astept pe blog, pentru alte povesti ...

    RăspundețiȘtergere
  10. Articolul,ca de obicei interesant,eu ma intreb ,cate locuri frumoase mai sunt de care aflam greu.Ma intreb,inca, gradina a fost refacuta? Ar fi interesant,sa vizitam aceste locuri.

    RăspundețiȘtergere
  11. Articolul,ca de obicei interesant,eu ma intreb ,cate locuri frumoase mai sunt de care aflam greu.Ma intreb,inca, gradina a fost refacuta? Ar fi interesant,sa vizitam aceste locuri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fiind vorba de un asezamant destinat azi ingrijirii batranilor cred ca si parcul este intretinut la fel de bine ca si vechiul castel

      Ștergere
  12. frumos!auzisem despre povestea asta dar mult mai putin decit in articol.multumiri

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu chiar nu stiam nimic pana cand am gasit articolul din presa interbelica. Surpriza a fost mai mare asa... :)

      Ștergere
  13. Imi place mult,n-am auzit de acest castel,are o poveste interesanta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am aflat de existenta lui... citind presa interbelica! :)

      Ștergere
    2. Tata e de ani buni sef de centru al acestui azil. Unii batranei de acolo ii spuneau "tata", fiindca erau foarte atasati de el. Am avut prieteni valorosi acolo, oameni cu povesti pline de cuvinte intelepte. Mi-am petrecut copilaria printre ei, am plans cu ei, le-am ascultat durerea vietii, dorul de copii, dar am impartit si multe zambete. A fost frumos...

      Ștergere
    3. Mă bucur că articolul ți-a trezit amintiri plăcute. Mă bucur de asemenea că la Ciutelec o construcție cu valoare istorică și-a găsit menirea. Una nobilă. Te mai aștept pe blog, Ancuța.

      Ștergere
  14. Frumoasa poveste!

    Cu singurul bemol ca poza alb-negru - de fapt sepia este a castelului Behlen -Haller din localiatea Cetatea de Balta , pe granita între juetele Alba, Mures si Sibiu.

    RăspundețiȘtergere