Duminica Mare a Rusaliilor

Duminica Mare a Rusaliilor sau a Pogorârii Sfântului Duh, este sărbătoarea creștină care încheie ciclul Pascal. Ea se suprapune cu sărbătoarea populară a Rusaliilor și de aceea sunt foarte greu de diferențiat obiceiurile și practicile creștine de cele precreștine. Foarte multe din datinile acestei zile sunt în legătura cu cele din ziua premergătoare, a Moșilor de vară, sau cu sărbătoarea de a doua zi, Rusaliile. S-au păstrat până azi multe dintre obiceiurile și tradițiile populare legate de Duminica Mare. Am selectat pentru voi - din studiul “Sărbătorile de vară la români”, publicat în anul 1910 de marele etnolog și folclorist român Tudor Pamfile - descrierea câtorva dintre ele:

De Rusalii

“De cu sâmbătă seara flăcăii se duc pe la vii sau pe la păduri, unde taie nuiele mari și frumoase de tei. Aceste nuiele le duc acasă în spinare, pe greabănul cailor sau cu trăsurile (…). Cei care aduc pentru casa lor, cei ce cumpără sau dobândesc în dar, aceste ramuri, împodobesc întreaga gospodărie cu nuiele de tei. Rămurelele mici le pun pe la icoane și pe la corzile caselor, iar afară le pun pe la ferestre (între geamuri și zăbrele) și pe sub streașină. Mai toți pun și prin garduri, dar mai ales pe la țărușii porții. Teiul astfel pus, oriunde ar fi, rămâne acolo uitat.”

Poartă împodobită de Duminica Mare

Ramuri de tei se duc și la biserici: “Rămurelele se așează înaintea icoanei Maicei Domnului sau nafurarului. După serviciul dumnezeesc, preotul ia câte o mlădiță mică și o dă fiecărui creștin care se perindează la anafură. Aceste mlădițe se păstrează apoi la icoanele din casă, întocmai ca salcia de Florii.” Despre aceste crenguțe de tei aduse în ziua de Duminica Mare de la biserică se crede că au puteri protectoare: “Teiul de Dumineca Mare este bun la multe. Când peste vară plouă cu piatră, este bine a se arunca afară câte o crenguță de tei uscat, cu credința că făcând astfel, piatra încetează. Alteori, cu aceleași crenguțe, este destul numai să se amenințe înspre partea de cer de unde vine ploaia cu piatră, ca aceasta să se risipească îndată.”

Împărțirea ramurilor de tei

În Țara Românească femeile duceau la biserică în Duminica Mare frunze de tei, de mure, de soc și de jaleș. Acestea erau lăsate acolo timp de trei săptămâni și erau aduse acasă în a treia duminică: “Aceste buruieni, cred și spun, că sunt bune pentru multe leacuri. Din ele se fac mai cu seama ceaiuri împotriva răgușelii și a junghiului provenit din răceală. Cu aceste plante se descântă și la boli, dar mai ales slujesc la vrăjile de dragoste.”

Citește aici mai multe despre: Cântecele şi descântecele de dragoste

“Ca să fii ferit de furtișaguri și pierderi peste an, este bine ca cea dintâi plăcintă pe care o faci sâmbăta pentru a doua zi, pentru Duminica Mare ca s’o dai de pomană ori s’o mănânci în casă, să o pui la cuptor întâi și să o scoți pe urmă, să o rupi în trei părți și să o împarți la săraci. Astfel nu vei fi păgubit cu nimic”.

O altă credință populară legată de această zi este aceea că: “spre Duminica Mare, comorile bune, care ard numai pe la zile mari, își arată flacăra.” O tradiție care se mai păstrează prin unele sate din Transilvania este aceea de a se face în ziua de Duminica Mare cununi de cununie “din spice de grâu curat și din felurite flori de câmp”. Acestea se duc la biserică “unde se păstrează apoi la icoane, pentru toate cununiile de peste an.”

Cunună

Un obicei întâlnit prin părțile Muscelului era acela al “prinsului suratelor”: Cele două fete care vor “să se prindă surate” taie o ramură de măr dulce și apoi merg la o fântână împreună cu un flăcău. “Acolo, una se așează într’o parte și cealaltă în fața ei. Flăcăul le întreabă și ele răspund de trei ori:

- Dați surate pân’la moarte?

- Dăm surate pân’la moarte!

- De azi înainte sunteți surori?

- Suntem!

- De azi înainte să știţț: nu vă mai ziceți pe nume ci surate.

Apoi flăcăul le dă în mână crăcana de măr dulce, și apucând una de o ramură și alta de cealaltă, trag s’o spintece.”

La fântână

Tot în Duminica Mare, pentru că a doua zi încep Rusaliile, era obiceiul ca seara să se ungă tocurile ferestrelor și al ușilor cu usturoi și cu leuștean “spre a feri gospodăriile de duhurile necurate”. Pentru că începând de a doua zi “aceste duhuri se vor război în văzduh cu duhurile bune și din lupta lor va curge ploaie; de aceea se zice că Duminica Mare vine întotdeauna cu ploaie”.

Citește și: Moșii cei mari ai Rusaliilor sau Ziua când joacă Ielele

 

Sursa informațiilor și a citatelor: studiul etnografic “Sărbătorile de vară la români” - semnat de Tudor Pamfile – publicat de Librăriile Socec&Co. în anul 1910