Moşii cei mari ai Rusaliilor

Zilele de Rusalii sunt sărbătorile care încheie ciclul marilor sărbători domnești începute odată cu Floriile. Sunt trei zile de sărbătoare, fiecare dintre ele cu o altă semnificație:

- Sâmbăta de dinaintea Duminicii Mari a Rusaliilor – numită Moșii cei mari, Moșii Rusaliior sau Moșii de vară – este una dintre cele mai importante momente ale cultului morţilor din calendarul popular;

- Duminica de Rusalii, numită și Duminica mare sau Duminica cinzecimii (fiind sărbătorită la 50 de zile după Paști) este ziua în care comunitatea creștină sărbătorește Pogorârea Sfântului Duh, fiind considerată și ziua de  naștere a bisericii.

- Lunea de după Duminica Mare este cea a sărbătorii populare cu origini precreștine a Rusaliilor, timpul în care ielele sau rusaliile “joacă pe la puțuri, fântâni, cruci, răspântii, poiene” și “fac răutăți de tot felul pe lume”.

Pomana

MOȘII DE VARĂ

Conform rânduielilor creștine, în zilele de sâmbătă “se dă pretutindeni de pomană pentru sufletele morților, care pomană poate consta din mâncare, băutură, haine de purtat și altele (…). Rugăciuni pentru mântuirea sufletelor lor de păcate se pot face și în alte zile, dar pomana cea mai bine primită de Dumnezeu este cea făcută în ziua sâmbetei.” 

 

Dintre toate zilele de sâmbătă de peste an, există în popor credința că “ziua cea mai nimerită pentru facerea pomenilor și pomenirilor este  Sâmbăta Duminicii mari, numită și Moșii Duminicii mari, Moșii Rusaliilor, Moșii de Rusalii sau, mai peste tot locul, Moșii cei mari sau Moșii de vară”. În aproape toate regiunile țării se păstrează obiceiul de a se da de pomană vase de lut sau din porțelan, căni sau străchini de lemn împodobite cu flori și umplute cu fructe, lapte, vin sau apă. “Oalele, ulcelele, cănile și sticlele se dau de obicei pline cu vin, iar cine n’are le poate umplea și cu apă. Cofele și toate celelalte vase sunt împodobite pe la gură cu cununi de flori, de trandafiri mai ales, dacă sunt înfloriți în această vreme. Printre florile înșirate pe ață se pun și roșcove, smochine, covrigi şi altele cumpărate toate din târg. Străchinile, talgerile, castroanele şi farfuriile se dau pline cu bucate. Aceste bucate sunt de obicei felurite soiuri de zamă sau zeamă de pasăre, purcel sau miel, cu tăieței, orez și altele. Farfuriile late sau întinse sunt mai ales duse umplute cu meșniță sau orez fiert în lapte. Toate aceste lucruri care se duc a fi împărțite se numesc moși. O gospodină duce moși pe la toate neamurile și toți vecinii, și primește iarăși moși de la toți aceștia. Cu acest prilej, se strâng atât de multe vase, încât rar gospodar care își mai cumpără altele din târg pentru nevoile casei.” Cel care dădea de pomană spunea: "Pe lumea asta ție, pe cealaltă, mie!". Cel care primea răspundea: "Bogdaproste!" sau "Domnul primească!".

Prin Oltenia, de Moșii de vară, era obiceiul ca femeile să meargă în cimitir și să își plângă morții, pentru că în această zi “păcătoșii se trimit din nou în munca iadului”. Prin Bucovina exista credința “că nu e bine ca cineva să mănânce până ce nu dă mai întâi de pomană, pentru ca în această zi se împărtășesc cu sfintele taine toți morții și dacă unul din neamul celor morți mănâncă, atunci cei morți din neamul lui nu se pot cuminica”.  

 

Prin zona Câmpulungului (Argeș) era “datina ca nănașii să trimită finilor și mai ales celor de botez, încă și câte o junincă dimpreună cu toate ce e nevoie la o vacă de lapte precum doniță, satișcă și strecurătoare”.  

 

Un alt obicei interesant se întâlnea prin unele părți din Moldova: “cei care în toamna trecută s’au îngijit și au dat de pomană între altele și o masă încărcată cu tot soiul de bucate și colaci, acum, la moșii aceștia, ei se duc să umple acea masă. Această datină se numește umplutul meselor. Gospodina care a dat de pomană o masă plină cu vase, merge acum cu bucate și umple acele vase, tot pe masa dată.” 

Prin Țara Românească în această perioadă se ținea Târgul Moșilor, “care se începe luni și durează până sâmbăta înainte de Rusalii, adică o săptămână întreagă.”  Târgul Moșilor, care era un prilej pentru târguieli și pentru distracții de tot felul, “s’a născut din târgul unde se desfăceau odată numai cele trebuincioase pentru Moși Rusaliilor”. Cel mai cunoscut dintre aceste târguri organizate de Moși a fost până în perioada interbelică cel care se ținea în București. (citește și “Piticul din Bâlciul Moșilor”) 

 

În celebrul bâlci organizat în săptămâna Rusaliilor  mergeau  mai ales mahalagi și târgoveți – dar și burghezi -  pentru a colinda vestitele “țuicării cu adevărata zeamă de prune adusă de la munte”- numită și „zăpăceală” . Era locul în care copiii mâncau floricele și “îți sglâmboiau ochi în toate părțile și nu se mai săturau privind la „Vasilache” sau la diferiți comedianți care se arătau la circuri cu „renume mondiale” și în special la panorama lui Braun care avea toate minunățiile pământului.”

Citește și: Duminica Mare a Rusaliilor

 

 

Sursa informațiilor și a citatelor: studiul etnografic “Sărbătorile de vară la români” - semnat de Tudor Pamfile – publicat de Librăriile Socec&Co. în anul 1910.