"" DE IERI ȘI DE AZI: Sfaturi copilei mele (I)

Recomandări:

Sfaturi copilei mele (I)

Începutul secolului al XX-lea a reprezentat o perioadă de occidentalizare a societăţii româneşti, care pendula încă între modelul francez şi cel german mai cu seamă, dar care prelua şi obiceiuri proprii societățiilor din Anglia sau Italia. Bineînţeles că această perioadă de căutare şi de modernizare a societăţii românesti a avut ca urmare şi schimbarea locului şi a rolului femeii în societate. Un rol important în această “luptă pentru emanciparea femeii” au avut-o şi primele reviste destinate exclusiv femeilor. Într-o astfel de revistă - “Moda Nouă Ilustrată”, care era publicată în anul 1903 - mi-au atras atenţia câteva scrisori cu sfaturi adresate tinerelor domnişoare. Vă recomand să citiţi acum una dintre ele pentru că enumeră câteva dintre “convenienţele sociale” (conservatoare încă, dar totuşi în schimbare) din epocă. Iar unele dintre sfaturi - deşi pare destul de greu de crezut - pot fi la fel de bine transmise și tinerelor din zilele noastre:


Draga mea,

Rochii de zi 
Ai atins vârsta la care după obiceiurile societăţei noastre ai îndeplinit un fel de majorat. Poţi merge la serate, vizita teatrul, face promenade în rochie lungă şi în iarna aceasta vei vizita primul bal. Mama ţi-a permis în sfârşit să citeşti un roman, adică să-l citeşti aşa, în vederea tuturora, să discuţi dacă El sau Ea are dreptate, fără teamă de a comite ceva necuviincios. Ştiu că ai citit romane şi mai înainte, în taină, ca să nu te vază, să nu te surprindă nimeni, parcă cine ştie ce păcat ai fi comis. Eu nu te-aş fi împiedicat draga mea niciodată să citeşti ceia ce e literar şi artistic, dar mumă-ta şi convenienţele sociale vor altfel şi ele sunt mai puternice decât mine copila mea! La aceasta să te gândeşti când faci primul pas în lume: la convenienţa socială. Învaţă-te a nu face ceia-ce nu este absolut indispensabil pentru tine sau aproapele tău, dacă prin aceasta ai jigni convenieţele sociale. Dar află că nici o dată nu trebuie să fi prizoniera acesteia până într-atâta încât să nu faci o faptă bună fiind-că judecata strâmbă a oamenilor sau prejudecata lor găsesc că aceasta nu e convenabilă cum se zice, nu e frumos de ochii lumei.

Rochie de seară
Oh! Draga mea, capitolul acesta al convenienţei sociale îţi va face de multe ori în viaţa ta zile grele, nu te lăsa însă prea mult sub stăpânirea lor, căci ele adesea au dus la cele mai mari greşeli şi păcate.  Chiar dacă la five-o-clockul la care vei merge astăzi vei auzi că cucoanele se vor întreţine între ele despre cusururile şi relele cutărei sau cutărei cunoscute. Nu vor întârzia să o salute în modul cel mai cordial şi s’o trateze în amică îndată ce va veni şi ea. Vorba se va întinde apoi asupra altei persoane absente. Tu să nu faci această concesiune convenienţelor sociale. Când cineva ţi se va părea rău, mărgineşte-te a’l saluta rece şi a te feri cât posibil de dânsul. Nu’l vorbi de rău ci ţine minte părerea ce o ai despre el, pentru tine. Nu te lăsa încântata de vorbele frumoase ce ţi le va şopti cutare sau cutare tânăr. Sunt, de nu fraze banale prescrise de convenienţa socială, fraze spuse pentru a te nenoroci poate. Cineva nu poate sincer să’ţi găsească toate calităţile ce ai, de la prima vedere. Pentru aceasta ar trebui să te urmărească timp îndelungat mai de aproape. În schimb îţi poate inventa tot felul de calităţi.

Fii deci cu băgare de seamă!

La vârsta ta inima bate cu mult mai repede şi mult mai lesne se aprinde focul acela sacru al dragostei cu care tinerii de astăzi, din nefericire prea de multe ştiitori, se joacă atât de condamnabil. În schimb, fata mea, nu te lua după convenienţele sociale care fac din fată o parazită. Caută să citeşti cărţi serioase, caută de învaţă înainte de toate o meserie care să’ţi permit să fi independentă.
Vei  întreba: cam ce meserie? În viitoarea mea scrisoare îţi voi arăta aceasta.

Pater



Sursa: numărul din 26 septembrie 1903 al revistei “Moda Nouă Ilustrată” – citită din colecţia Bibliotecii Digitale a Bucureştiului

Citeşte pe aceiaşi temă :


Labels: ,

5 comentarii :

  1. gigi tepus9 mai 2015 la 07:54

    Interesantă această scrisoare cu învățăminte .... trag eu concluzia că este scrisă de un tată, deci nu este nouă pe lume relația specială pe care o au fiicele cu tații! :)
    Tații de fete știu de ce! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. De ieri De azi9 mai 2015 la 08:47

    Intr-adevar, scrisoarea e scrisa din perspectiva unui tata si e semnata... Pater. Cu toate acestea eu simt in spatele ei gandirea unei... feministe a celor vremi. Dar poate ca ma insel...

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim9 mai 2015 la 09:41

    Referitor la asa zisele CONVENIENTZE SOCIALE, ce zice unul-altul, cu alte cuvinte GURA LUMII (nu normele de eticä) arabii au o poveste foarte interesantä si revelatoare in acest sens.
    “ Un bätrân si un copil mergeau pe drum cu mägarul lor. Pentru cä micutzul a obosit, bätrânul l-a pus pe spatele mägarului, ca sä-i fie drumul mai usor. Si oamenii întâlnitzi in cale, mai ales femeile, au început sä cleveteascä: Ia te uitä ce copil nesimtzit si färä inimä, cum stä el cocotzat pe mägar si bietul bätrân de abia se mai târäste de obosit ce este. Atunci, bätrânul a dat copilul jos si s-a urcat el pe mägar. Si CORUL CARCOTASILOR a gäsit si acum motiv de pricinä: Ia te uitä ce bätrân nesimtzit, cum stä el tantzos cälare pe mägar, si bietul copilas de abia se mai târäste de obosit ce este. Vai de piciorusele lui…Atunci bätrânul a lut copilul cu el, sus pe mägar iar mahalaua a inceput cu si mai mare zel: Ce oameni nerusinati. Cum deseleazä bietul animal care de abia se mai târäste de obosit ce este, cärând o asemenea greutate. Ce sä facä bätrânul? In orice fel nu era bine, oamenii gäseau permanent motive de comentat. Atunci, s-a dat jos si impreunä cu copilul a mers mai departe, pe lângä mägar. Dar…vorba zicalei românesti “Foie verde lobodä, gura lumii slobodä” de abia acum mahalaua a prins si “mai mult ghiers”: Ia te uitä ce bätrân prost. La ce o mai fi dat banii pe mägar când si el si copilul merg pe jos, de abia se mai târäsc de obositzi ce sunt. Câtä prostie, sä nu-tzi vinä sä crezi. Aferim !“

    RăspundețiȘtergere
  4. De ieri De azi9 mai 2015 la 10:48

    Aferim, Anonimule. Si ca sa raman in ton voi adauga sfatul Poetului:

    Privitor ca la teatru
    Tu în lume să te-nchipui:
    Joace unul şi pe patru,
    Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
    Şi de plânge, de se ceartă,
    Tu în colţ petreci în tine
    Şi-nţelegi din a lor artă
    Ce e rău şi ce e bine.

    RăspundețiȘtergere
  5. Violeta Porumboiu17 mai 2015 la 23:23

    :) Mai ieri purtam o astfel de ....discutie, cu fiica mea, incearca sa inteleaga lumea, un lucru imposibil de altfel, concluzia, daca pot spune asa a fost....e suficient sa citez
    ,,Tu în colţ petreci în tine
    Şi-nţelegi din a lor artă
    Ce e rău şi ce e bine.,,
    As putea oare sa-i raspund altfel!?
    Multumesc pentru articol, o noapte minunata!

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )