Pelerinaj interbelic la Suceava

În zilele acestea Suceava - fosta capitală a Moldovei - atrage din nou mii de pelerini veniți din toate colțurile țării pentru a se închina la moaștele Sfântului Ioan cel Nou și pentru a participa la procesiunea din ziua de Sânziene.Deși au trecut mai mult de 8 decenii de la relatarea din revista “Realitatea Ilustrată” (numărul din 9 iulie 1931) din care o să citez câteva fragmente în cele ce urmează, o să vedeți că schimbările, chiar dacă există, nu sunt chiar atât de profunde pe cât am fi tentați să credem:

 

“La 24 iunie se serbează nașterea Sf. Ion, cu care ocazie credincioșii din nord-estul  țării și chiar din țările vecine, vin în mare pelerinaj la biserica Sf. Gheorghe din Suceava, unde se află moaștele făcătoare de minuni și vindecătoare de boli ale Sf. loan.

Pelerini din anul 1931

 

Cu o săptămână înainte, credincioșii pleacă din ținuturile cele mai depărtate spre Suceava. Drumurile sunt blocate de căruțele lor, ce se țin lanț, venind din Hotin, din Nordul Bucovinei, din Sudul Moldovei, din Cehoslovacia și tocmai din Galiția. Unii fac pe jos peste 100 km., sosesc istoviți și cad în grădina publică, de-a lungul ulucilor orașului, umplu curțile bisericilor. Sunt bătrâni cari vin de la Putna sau dinspre Focșani pe jos, cu 20-40 lei în buzunar, uneori mâncând numai din pomană, ca să poată cumpăra lumânări și ulei sfințit cu acești bani.”

LÂNGĂ MOAȘTELE SFÂNTULUI IONA CEL NOU DE LA SUCEAVA

“Biserica Sf. Gheorghe spre care se îndreaptă toți acești nefericiți, este vechea Mitropolie de la  Suceava. În fața porții arcuite, pe sub clopotniță, e ca un mic iarmaroc, unde negustorii improvizați vând mătănii, prescuri, iconițe litografiate și cărți pravoslavnice. Pe sub turlă pătrundem în curtea vasta a bisericei. La marginile curții sunt un fel de pridvoare, fără uși și ferestre, fără nici un mobilier, cu ciment pe jos, unde în timpul nopții au dormit mii de bolnavi și de schilozi. Ologii și-au scos picioarele de lemn, dorm cu ele la căpătâi. Figuri crispate de demență se odihnesc pe desagii cu hrană săracă. În timpul nopții, tot ce era spațiu liber în oraș a fost ocupat de pelerini: hanuri, piețe, ogrăzi, peste tot același covor viu, de umanitate extropiată.”

Rugăciune...

PROCESIUNEA

“Femeile sunt în număr covărșitor. Ele au lumânări în mâini, lumânări aprinse ca la Paști sau țin în brațe țânci palizi, verzui de chloroză sau uscați de boli necunoscute. Din biserică ies oameni cu prapuri roșii și albastre, înalte, cu cruci mari de aur, ca înfipte în vârful unor sulițe. Ei se așează pe două rânduri, formând un defileu triumfal ca la Operă. Clopotele bat fără încetare. Frenezia mistică întinde tot mai mult coardele sufletești.

O procesiune "de ieri" (1931)

 

Preoți în odăjdii scumpe - verzi, roșii sau violet pe aur - cu cădelnițe, cu evanghelii și potire, ies în mijlocul curții, slujind. Vecernia a durat toată noaptea. În zori slujba a reînceput. Coruri de slavă divină ridică spre cer armonii ample. O femeie gravidă asudă, bătând mătănii. Poporul a îngenunchiat. În fine, sicriul acoperit cu purpură e scos pe umeri. Norodul dă năvală să-l atingă. Soldații nu se mai pot opune. Oamenii se reped, se strivesc, numai ca să atingă sicriul, apoi fericiți, suportă cu seninătate orice represiune, din partea celor ce țin ordinea. În drumul ei, procesiunea trece și prin fața închisorii locale, dar la ferestrele cu gratii n'a apărut nici un deținut ca să se închine Sfântului.

O procesiune "de azi"

 

Până noaptea târziu, după ce procesiunea s'a terminat, credincioșii defilează prin fața moaștelor, unde un preot le citește rugăciuni. Din același hârdău cu apă sfințită își spală rănile leproșii, își ung orbitele goale orbii... Intru în șirul ce defilează prin fața sfântului: în sicriul de aur, moaștele negre au numai dinții albi. O țesătură scumpă acoperă scheletul.”

MARTIRIUL SFÂNTULUI  IOAN CEL NOU DE LA SUCEAVA

“Pentru cei pe cari viața Sfântului îi interesează în mod special, notăm că în veacul al 14-lea corabia sa despica valurile Mării Negre. loan nu era decât un negustor din Trapezunt, actuala Trebizonda, care avea lungi discuțiuni cu căpitanul vasului, un navigator francez. Lui loan îi plăcea să vorbească despre probleme religioase. Căpitanul francez apăra catolicismul, în timp ce Ioan susținea credința ortodoxă.

Martiriul Sf. Ioan cel Nou
frescă de la mănăstirea Voroneț

 

Francezul crezându-l însă păgân și temându-se ca erezia negustorului să nu cuprindă întregul echipaj, debarcă pe Ioan la Akermann, în sudul Basarabiei, adică la Cetatea Alba. Eparhul din Cetatea Albă era un păgân, care se închina soarelui, stelelor și focului. Ca să scape de loan, francezul anunță pe eparh că negustorul din Trapezunt vrea să treacă la această credință. Eparhul pregăti o sărbătoare la curte; nobilii se adunară și Ioan fu adus în fața norodului. El primi laude pentru intenția sa, de a trece la credința păgână, dar aceste laude mâniară pe Ioan, care începu să vorbească poporului și încercă să facă pe eparh să treacă la ortodoxism. Guvernatorul se înfurie și porunci ca negustorul să fie întins la pământ și bătut cu nuiele și bice. Sub lovituri, Ioan continua să propovăduiască credința sa. Eparhul porunci atunci să fie bătut cu drugi de fier și schingiuirile durară până noaptea târziu, până ce mucenicul căzu în nesimțire. Fu apoi legat în lanțuri într’o celulă, iar a doua zi de dimineață fu scos din nou, ca să fie bătut.

Procesiunea în fața
 penitenciarului din Suceava

 

Norodul începu să se roage pentru iertarea sa, dar aceasta înverșună pe satrap, care porunci să vie un soldat călare pe un cal sălbatec. Trupul lui loan fu legat de coada calului și soldatul porni în galop, târând peste pietrele ascuțite pe martir. Din goana calului, un păgân reteză cu sabia capul lui Ioan. Târziu, creștinii îngropară în cimitirul lor rămășițele pământești ale negustorului din Trebizonda."

“(…) După 70 de ani, Alexandru cel Bun a adus moaștele la Suceava, unde se află de secole. În tot acest timp, sfântul a făcut ca muții să-și recapete graiul, a vindecat bolnavi și sunt bucovineni dintre cei mai culți, cari susțin că se află printre aceștia.”

 

Carte de rugăciuni
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou

Sursa: articolul “Misticism” - semnat “S. V.” - publicat în revista “Realitatea  Ilustrată” - numărul din 9 iulie 1931 – disponibil în colecția Bibliotecii Centrale Universitare “Lucian Blaga” Cluj Napoca