Jacques M. Elias - un exemplu de generozitate și patriotism

Marile exemple de filantropie sau de generozitate nu abundă în istoria României. Tocmai de aceea exemplul unui mare filantrop român, Jacques M. Elias, trebuie elogiată. Jacques Menachem Elias a fost un important om de afaceri care și-a lăsat prin testament întreaga avere Academiei Române. Donația a fost făcuta în scopul “promovării culturii din România, alinării boalelor săracilor noștri, încurajării elementelor valoroase, sprijinirii cauzelor nobile şi aceasta fără deosebire de origine, pentru toți cei care merită să fie ajutați”. 

Intrarea în spitalul Elias - 1939 (stânga)
Jacques M. Elias în "Realitatea Ilustrată" (dreapta)

Jacques M. Elias s-a născut într-o familie de origine evreiască din București, în anul 1844. A fost unul dintre cei mai importanți oameni de afaceri ai României la începutul secolului al XX-lea, fiind considerat întemeietorul industriei zahărului de la noi. A fost unul dintre sfetnicii Regelui Carol I, care i-a acordat de altfel titlul de cavaler și ofițer al ordinului “Steaua României”, precum și titlul de ofițer și comandor al ordinului “Coroana României”. "Jacques M. Elias nu s'a însurat niciodată, permițându-și de asemenea prea puține bucurii în viață. Până la adânci bătrânețe — a murit în vârstă de 79 ani — s'a considerat mereu ca un fel de slujbaș al averii sale, un soi de administrator. Rețeta care l-a călăuzit pe  marele filantrop pentru agonisirea unei averi fabuloase a fost:

„SĂ CHELTUIEȘTI MAI PUȚIN DECÂT CÂȘTIGI!”

Averea bancherului Jaques M. Elias

La data morții sale, averea bancherului Jacques M. Elias - impresionantă pentru acele vremuri – era răspândită pe întreg mapamondul: în Austria, Iugoslavia, Bulgaria, Germania, Franța, Belgia, Anglia și în Statele Unite ale Americii. În anul 1939, statul român făcea încă demersuri pentru încasarea unor mari sume de bani din Grecia, Italia, Turcia și din Pretoria. Doar averea din România deținută de marele bancher, estimată în 1923, anul decesul acestuia, era de aproape 150 de milioane de lei aur. Ea se compunea în principal din: “Domeniul Sascut-Berești, teren arabil și păduri în suprafață totală de 1.300 hectare, moșia Dârvari, teren arabil de 348 de hectare, hotelul “Continental” din București, hotelul “Patria” din București, casa și mobilierul din strada Corabiei 1, casa și mobilierul din str. Carol 35. Prăvăliile din str. Lipscani 82 și 84, casa din Banu Mărăcine 5, mobilierul hotelurilor “Continental” și “Patria”, terenurile Burilianu din Șoseaua Kisselef.” Ca să vă faceți o idee în privința averii din străinătate a marelui filantrop, o să vă spun că doar în Austria acesta deținea 9 imobile mari, situate în centrul Vienei. În total 1300 de camere, magazine, birouri etc. – a căror valoare era estimată la 22.798.687 lei și care produceau o chirie anuală de 342.640 lei aur.

Jacques Menachem Elias

Testamentul lui Elias

Jacques M. Elias și-a întocmit testamentul în 2/15 decembrie 1914, cu nouă ani înainte de deces. Testamentul cuprindea următoarele prevederi: “Institui legatar universal Academia Română, căreia îi las toată averea mea mobilă și imobilă, fără de nici o rezervă, oriunde s’ar afla această avere în ţară şi în străinătate. Impui legatarului universal următoarele sarcini:

Să înființeze și să stăruie a se recunoaște ca persoană juridică o fundație de cultură națională și de asistență publică numită „Fundația familiei Menachem H. Elias” (notă: Menachem H. Elias a fost tatăl lui Jacques M. Elias) cu sediul în București. Va înzestra această fundație cu toată averea mea, după ce se va deduce sarcinele succesiunii și legatele perticulare. „Fundaţia familiei Menachem H. Elias” va avea de scop a întemeia, întreține, desvolta sau ajuta instituțiunile de cultură, de preferință de cultură practică, precum și opera de asistență publică și de binefacere, ca de exemplu burse la copii săraci, cantine școlare, ajutorul săracilor de preferință prin muncă, etc..

În special va avea obligația de a construi și de a întreține în București un spital cu cel puțin una sută paturi, în condițiunile cele mai moderne și perfecționate; acest spital se va numi: „Spital fondat de Familia Menachem H. Elias”. În acest spital se vor primi bolnavi de ambe sexe, israeliți și de orice altă credință, se vor da consultații și medicamente gratuite. Va construi și întreține tot în București un gimnaziu și o Școală profesională pentru elevii israeliți și de orice altă credință. Atât gimnaziul cât și școala profesională se vor numi „Gimnaziul fondat de familia Menachem H. Elias” şi „Școala Profesională fondată de familia Menachem H. Elias”.”

Mesajul adresat post-mortem de Jacques M. Elias rudelor sale a fost:

“- Eu am numai rude bogate - spunea el. Ce rost are să le las moștenire. Invit pe toți membrii familiei mele să contribuie la această operă culturală și filantropică.”

Fundația familiei Menachem H. Elias

Deși prevederile testamentare erau foarte clare, recuperarea averii filantropului și înzestrarea noii fundații s-a făcut cu multă dificultate. Asta în primul rând pentru că “67 de persoane, ce se pretindeau a fi rude sărace, până la al 8-lea grad, ale defunctului Elias” au contestat testamentul acestuia. Valorificare averii din străinătate s-a făcut de asemenea cu greutate. Cu toate acestea, comitetul de conducere al fundației înființate de Academia Română – din care făceau parte personalități marcante precum prof. dr. Grigore Antipa, principele Barbu Ştirbey, ministrul liberal Emanuel Porumbaru, foștii miniștri de externe al României Victor Antonescu și Emanuel Pantazi – au reușit să recupereze până în 31 decembrie 1928 o avere care se ridica la 362 de milioane de lei. Se putea trece la punerea în operă a dorințelor lui Jacques M. Elias. Trebuie să remarcăm că – în perioada interbelică cel puțin - Academia Română s'a dovedit un excelent administrator al acestei averi impresionate.

Spitalul Elias

Construcția spitalului a început în anul 1934 pe un teren achiziționat de către Fundația Elias de la Societatea Română de Cruce Roșie și i se datorează arhitectului Radu Dudescu și inginerului Emil Prager. La data de 15 noiembrie 1938, în prezența Marelui Voievod Mihai de Alba Iulia (viitorul Rege Mihai I) și a Reginei Elena, precum și a altor personalități din țară și din străinătate, a fost pus în funcțiune ''Spitalul fondat de Familia Menachem H. Elias'', cel mai modern spital din Europa acelor vremuri deschizându-și porțile ambulatoriului, spitalului (cu 200 de paturi) și sanatoriului. (cf. http://www.spitalul-elias.ro) 

Iată cum descriea Spitalul Elias reporterul "S.V." al revistei “Realitatea Ilustrată”, într-un articol publicat în anul 1939: “Clădirile ridicate în bulevardul Mărăști – unul din cele mai frumoase bulevarde ale Capitalei – cuprind cele mai perfecte realizări științifice în domeniul spitalicesc. Spitalul este compus din: O secțiune de sanatoriu clasa I (bolnavi singuri în cameră) și clasa II (2 bolnavi în cameră). Bolnavii de sanatoriu pot fi internați cu însoțitori. În afară de acestea, sanatoriul posedă apartamente cu cameră de baie. O secțiune de spital cu saloane de 3 până la 6 paturi pentru bolnavii gratuiți sau cu plata foarte redusă. Atât secțiunea de sanatoriu cât și secțiunea de spital posedă refectori, terase de Nord și terase de Sud, precum și toate anexele necesare unui confort modern.

Cabinetul de radioterapie - 1939

Serviciul de radiologie este compus dintr-o secțiune de radio-diagnostic și o secțiune de radioterapie, prevăzute cu aparatele cele mai moderne. Spitalul are servicii de electrocardiografie și metodă grafică, laborator de metabolism bazal, laborator de cronaxie, laborator de anatomie patologică, laborator de bacteriologie, laborator de hematologie și serologie, laborator de chimie, serviciu de hematologie și transfuzii.” 

Să nu uităm totuși că este vorba despre un spital din România anilor ’30. Ca să vă uimesc, vă voi mai spune doar că spitalul oferea tratamente bazate pe băi de vapori supraîncălziți, băi de oxigen, băi electrice Stanger sau băi de acid carbonic. Secțiunea de electroterapie era dotată de asemenea cu cele mai performante aparate din epocă: pentru tratamente prin diatermie, unde scurte, d’arsonvalisare, curenți galvanici și faradici, raze ultraviolete, infraroșii etc.

Sala pentru tratamente cu ultraviolete

Semnificația un simbol

Voi încheia cu cuvintele scrise de reporterul "S.V." la finalul articolului “Opera filantropică a unui nobil binefăcător” publicat de revista “Realitatea ilustrată”, în numărul din 15 august 1939 (accentuând faptul că articolul elogios la adresa evreului Jacques M. Elias a fost publicat cu toate că România trecea în acei ani printr-o perioadă de exacerbare a antisemitismului): “Ce l-a îndemnat pe Jacques Elias să facă această mare faptă omenească și românească? Desigur, în primul rând, marea dorință de a face bine semenilor săi. Dar mai e ceva, care poate avea semnificația unui simbol: Menachem, în limba ebraică înseamnă „mângâiere”. Dând spitalului numele părintelui său, pentru ca instituția să poarte denumirea “Menachem Elias”, Jacques Elias a vrut poate, să concretizeze în acest fel semnificația gestului său.

Bolnavi din 1939 așteptând
 consultația la secția de chirurgie

Pentru că, în cel privește, Jacques M. Elias nici măcar nu e înmormântat la București ci la Viena. Cu atât mai puțin a cerut ca numele său să figureze pe frontispiciul spitalului. Poate s-ar mira – pe lumea cealaltă – dacă ar ști că bustul îi e așezat în curtea instituției. Jacques M. Elias a fost un om foarte bogat, dar un tot atât de mare filantrop, dublat de o modestie excesivă și de un patriotism românesc pozitiv. Ceea ce e cam rar...”.

                  Cripta familiei Elias din Viena

Citește și: "Un exemplu de generozitate: Jacques M. Elias"

Surse:

- articolul “Opera filantropică a unui nobil binefăcător”- semnat "S.V." -  publicat de revista “Realitatea Ilustrată” - numărul din 15 august 1939

- articolul “Sub ploaia milioanelor” semnat Alex F. Mihail publicat de revista “Realitatea Ilustrată” în 21 octombrie 1936

- http://www.spitalul-elias.ro