Tutunul a început să fie cunoscut în Țările Române începând cu secolul al XVII-lea, chiar în epoca în care patima fumatului a cuprins aproape toate popoarele europene. Împrumutat
de la turci și de la tătari, obiceiul fumatului era deja foarte răspândit la sfârșitul acestui secol. Dacă la început se
fuma cu ajutorul pipelor (numite și lulele sau ciubuce), începând cu secolul al
19-lea, românii au început să fumeze și țigări de foi sau țigarete.
Fumatul era în trecut considerat - ca și astăzi de altfel - un mare păcat de către biserică. Chiar și în icoanele care
ilustrează iadul, în unele cazuri, păcătoșii erau reprezentați fumând: “Pe la unele biserici române din Bucovina se mai
află încă până în ziua de astăzi o icoană mare, un fel de tablou, care
reprezintă Raiul şi Iadul: fericirea și desfătarea celor drepți, munca și
pedepsirea celor păcătoși. Pe acest tablou am observat că între mulți alți
păcătoși din iad se află și un om zugrăvit cu o lulea mai cât o ulсiсă în
dinți, iar un drac negru ca tăciunele, cu ochii roșii ca para focului, cu
coarne și cu coadă ca la vite, îi vâră o suliță mare în gură. Va să zică
aceasta e răsplata celor ce fumează: dracii în cealaltă lume le vor sparge gura
cu sulițele. Amară pedeapsă!!...”
(cf. Simion Florin Marian –
articolul “Botanica poporală română”
– publicat în “Albina Carpaților” - numărul din 31 iulie 1879).
Chiar și în strigăturile românilor se face legătura dintre diavol și
fumat:
“Câte
fete la strânsură,
Toate stau cu
pipa’n gură.
Iese dracul de sub râpă
Și le pune foc în pipă!”
Legendele românilor atribuie diavolilor răspândirea în lume a tutunului,
pe care îl mai numesc și „iarba dracului”
sau ”buruiana diavolului”. Iată una dintre aceste legende:
Secui din Transilvania trăgând din lulea |
“Doi draci au voit odată să ia de soție pe
fata unui boier, însă preotul n'a voit să-i cunune cu dânsa. Supărându-se
dracul cel mai mare că nu-și poate împlini dorința, se duse și se spânzură de
un plop. Acesta însă s'a clătinat odată bine și a svârlit pe drac cine știe
unde, de s'a prefăcut în sălitră și pulbere când a picat la pământ. Dracul cel
mai tânăr, care era de față, văzând aceasta, se'nspăimântă și alergă în ruptul
capului în iad. Cum ajunse aici povesti celui mai mare peste
dânșii ceea ce a pățit fârtatul său. Atunci Scaraoțchi, mai marele dracilor, a
spus:
- Stați, că eu am mai mult folos
din el, decât din voi!
Și după ce rosti cuvintele acestea,
ieși din iad și se porni spre dracul cel mort, unde află o mulțime de tutun
crescut din trupul lui. Văzând aceasta, Scaraoțchi s'a întors înapoi în iad și
a trimis trei draci în lume ca să semene tutun pretutindeni. Dracii trimiși n'așteptară să le mai spuie odată ce să facă, părăsiră
iadul îndată și pornindu-se prin lume începură a semăna tutun, a-l fuma, a-l
trage pe nas și a face scăldători dintr'ânsul spre vindecarea feluritelor boli și îndemnând pe toți oamenii să facă și ei așa.
Oamenii, ca oamenii, ne mai cugetând mult,
făcură și ei ce i-au învățat dracii. În curând s'a înmulțit tutunul și după ce
s'au făcut lulelele, au început oamenii,
tot la îndemnul dracilor, a fuma și din lulele. Prin acești draci s'a lățit
apoi tutunul cu încetul peste toată lumea, și acum a făcut Scaraoțchi, mai
marele dracilor, ca oamenii să fumeze și din țigare, ca mai lesne să-și poată
strica pieptul și să moară, pentru ca să poată merge mai degrabă la dânsul,
pentru că în rai nu se primesc fumătorii. Iară cu timpul are să facă Scaraoțchi
ca oamenii nu numai să-l fumeze cu gura și să-l tragă pe nas, ci să fumeze și
cu urechile, ca să înnebunească de cap și să facă mai multe păcate, că așa-i
place lui Scaraoțchi.” (cf. Simion
Florin Marian – articolul “Botanica
poporală română” – publicat în “Albina Carpaților” - numărul din 31 iulie 1879).
Pâca – zeitatea tutunului
Românii au imaginat chiar și o zeitate a tutunului. Aceasta era numită
Pâca sau Pafa și era descrisă ca fiind „o babă bătrână cât lumea, neagră și
urâtă ca întunericul iadului, cu coarne în cap ca rășchitoarele, cu nasul lung și încârligat, cu ochii umflați ca de capră înecată, cu colți în gură ca ai
mistrețului, cu gheare ca secerele, cu coadă ca de vită, lungă și îmbârligată,
c’o lulea sau pipă mare în dinți. Pe berigățile gâtlejului și pe nările nasului
ieșindu-i flacără de foc, fum negru și o duhoare de tutun. S-a scremut iadul și
a născut-o pe dânsa. Și deodată cu dânsa a ieșit din adâncul iadului și un fel
de fum care a prins a răspândi în lume boală și moarte.” (Petre E. Mihăescu – “Tutunul
în trecutul Țării Românești”– 1931)
Tutunul ca
medicament
Astăzi cunoaștem efectele consumului
de tutun asupra sănătății și știm că fumatul este una din cauzele majore de îmbolnăvire și de mortalitate în întreaga lume. Dar nu a fost întotdeauna așa. Secole la rândul
tutunul a fost folosit pentru vindecarea unor boli, crezându-se că tutunul
grăbește nașterea, că omoară păduchii, că ajută la combaterea cheliei sau chiar
la… vindecarea astmului. Etnologul român Simion Florin Marian menționa în articolul
publicat în anul 1879 câteva dintre întrebuințările tutunului la români:
Citește și: "Femeile fumează!"
“Tutunul se întrebuințează și ca medicament.
Așa, cei ce au giunghiuri, ung frunze de tutun cu miere şi presărându-le cu piper
pisat, se leagă cu dânsele la locul unde-i junghie și spun că îndată le'ncetează durerea. Cei ce
au durere de măsele, pun frunze de tutun pe măselele stricate ca să le înceteze
durerea. Tutunul, după cum arată și legendele sale, e bun de scăldători în contra mai multor boli, precum și pentru
cei ce au „sochote". Cu smoală de tutun luată din ciubuce și lulele, omorau unii
Români tot felul de șerpi.”
Hop şi eu de la Durău; Berbecul lui Dumnezeu... vin cu o completare la interesanta ta expunere. M-am inspirat din cartea „Dicţionar de mitologie, demonologie şi mitologie românească“ de Prof. dr. Ivan Evseev şi Dicţionar de mitologie generală de Victor Kernbach
RăspundețiȘtergereDeci, tutunul, originar din America (insula Tobago din Antile), a fost folosit de şamanii vechilor populaţii amerindiene în diferite ritualuri de sacrificiu sau ceremonii religioase. Iată o legendă a tribului Winnebago, relatată de Victor Kernbach (după Paul Radin “ La religion primitive”)
“Pentru că Spirtul suprem a creat omenirea la sfârşitul operei sale şi nu a mai avut să-I dea daruri, împărţite anterior spiritelor, a făcut o iarbă cu mireasmă plăcută; au dorit-o şi spiritele iar Marele Spirit le-a spus:- V-am dat fiecăruia un dar de preţ, dar vă place şi vouă iarba asta? Şi mie îmi place! Şi zeul şi-a înfundat pipa şi a început să fumeze. Ca să potolească pofta spiritelor le-a dat tuturor pipa ca să tragă câte un fum, apoi a rostit sentenţios: - De acum încolo orice mi-ar cere oamenii, dacă îmi oferă tutun n-o să-i pot refuza…Fiindcă dintre toate făpturile pe care le-am făcut oamenii sunt cei mai săraci, dacă ne oferă o pipă cu tutun le vom îndeplini orice rugăciune”.
Tutunul a pătruns în Europa în 1560, prin conchistadorii spanioli, având denumirea TABACO, la noi prin expansiunea turcilor, în limba turcă tutun=tütün.
Şi datorită faptului că fumatul a fost pus de biserică sub prohibiţie, tabacul, mohorca – cum i se mai spune (citez) “ a căpătat însuşirile unei plante infernale, asociindu-se unor ierburi demonice locale, cunoscute sub denumirea “Iarba dracului”( la germani Tobacteufel, la englezi Tobaccospawling). În tot sud-estul Europei (români, ruşi, bulgari, ucrainieni etc) este asociat Diavolului. La români e considerat a fi singura plantă pe care a inventat-o Necuratul, fără niciun amestec al Fârtatului (Dumnezeu). Este opus Tămâiei de aceea prin antifrază este denumit şi “Tămâia Dracului”.
Amuzant e ca fumatul devenise atat de prezent in lumea manastirilor incat acestia fumau chiar si in timpul oficierii slujbelor. Mai-marii Bisericii au trebuit sa interzica fumatul in manastiri.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru vizita si pentru completari. Te mai astept!
m-am distrat copios citind acest articol :))
RăspundețiȘtergeretrebuie sa te ingrozesti ,nicidecum sa te AMUZI
ȘtergerePoate fi tigara electronica o solutie? Poate ca da...
RăspundețiȘtergereORICE PROVOACA DEPENDENTA SI TINE OMUL IN ROBIE ,IL DUCE CATRE IAD.
ȘtergereExista oameni care nu au nici un fel de dependente?
ȘtergereArticolul, precum și comentariul Juliei Maria Cristea (foarte bine documentat!!!), reprezintă un motiv atipic ce-i drept să renunțăm la acest viciu. Felicitări pentru articole!
RăspundețiȘtergereDaca reusesc sa va conving, nu pot decat sa ma bucur! Te mai astept pe blog!
ȘtergereFrumoase articole si...documentate !
RăspundețiȘtergereMultumesc Ioan. Te mai astept... pe aici!
ȘtergereAveți dreptate, în privința fumatului în mănăstire. V. Voiculescu, amintește asta în nuvela sa Chef la mănăstire. Dar cum în Biblie nu scrie nimic despre fumat—unul dintre motive, ar putea fi, că a fost scrisă înainte de a pătrunde tutunul în Europa și Asia—așa încât, condamnarea obiceiului de biserică, e un pic de neluat în seamă. Asta fiindcă și eu fumez..
RăspundețiȘtergerePoate ca ai dreptate. Atat doar ca religiile condamna obiceiurile care iti fac rau. Asta ar putea fi luat in seama, nu-i asa? Si eu fumez, din pacate... :)
ȘtergereDE FUMAT SCRIE IN BIBLIE
Ștergere2 PETRU 2:19
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru precizare. Asadar: "Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit." - 2 Petru 2:19 Sper ca nu am gresit!
ȘtergereNu poți crede chiar tot ce spune biserica.. Nu de alta, dar în Biblie nu scrie nimic de tutun. Scrie de alcool și e interzis celor care vor să devină sfinți. Scrie despre interdicții alimentare, dar nimic despre tutun. Nu scrie? Nu-i păcat. Mă duc să aprind o țigară. Apropo : sunt oameni care fumează și la 80 de ani și nici măcar nu au tusea fumătorului. Deși nici din punct de vedere medical nu sunt convinsă de nocivitatea fumatului.. 😊
RăspundețiȘtergere