Leacuri ciudate de altădată

Dintr-un manuscris de pe la 1740, din epoca în care medicina era practicată de "doftori, de vraci și de bărbieri", am cules pentru voi câteva rețete "puțin mai ciudate". Fac mențiunea că aceste leacuri trebuie preparate cu grijă de spițeri pricepuți pentru că “doctoriile nu sunt bolnavilor totdeauna de folos, dar celor sănătoși sunt totdeauna vătămătoare"...

Rețete și leacuri ciudate

 

La durere de cap: muște pisate și amestecate cu miere, să ungi la cap în creștet.

De mușcătură de șarpe: de'l va mușca la picioare sau la mână să-i îngroape picioarele în pământ, să stea într-o zi și să bea lapte acru. Aceia este doctoria.

De durerea mațelor: cașcaval vechiu cu rugină de zală să mănânce pe nemâncate.

De asurzire: fiere de iepure cu lapte de femeie să-i pice în ureche sau fiere de corb cu lapte de femeie să-i pice în ureche.

Când mușcă un câine turbat sau șarpe: frunză de urzici pisate cu sare și spintecă o broască și pune la rană.

Cine are greieri vechi în cap: ia un ţăst cât va cuprinde capul omului și fă o groapă în pământ cât va încăpea țăstiu și fă un foc în groapă un ceas. Deci învelește capul omului cu zece fuioare de cânepă melițată și mătură focul bine din groapă și stropește pe foc puțină apă, apoi toarnă două coafe de apă pe capul omului și culcă-l pe om cu capul pe groapă cu o ureche în sus iar cu alta în jos și pune țăstul pe cap să stea până vor ieși greierii.

De greieri proaspeți, de o lună de zile: caută un ariciu viu și-l pune într'o căldare mică, și acopere căldarea cu o scândură și o pune pe jăratec; când vei vedea că ariciul zgârie căldarea să descoperi, să o pui într'o sticlă și pică în urechea omului apă de aceaia și îndată vor ieși greierii.

De scrântitură: melci de pe câmp, să-i pisezi bine cu albuș de ou și miere de care se face între Ispas și între Sfeti Gheorghe, le amesteci toate la un loc și leagă la scrântitură.

De durerile de cap: când te doare capul caută pelin alb și ia o frunză și o opărește cu oțet undezat și caută postav roșu nou și-l arde de'l fă scrum, și miere și albuș de ou, și le amestecați bine la un loc, și leagă la cap.

De durere la picioare: frunză de dafin și balegă de oaie, le amesteci bine și să le ție la picioare și la trup.

Când cade părul capului omului: albină de roiul întâi și unt de capră neagră, să pisezi albina și să amesteci cu untul, și să ungă capul.

Care muiere n'are lapte în țâțe: caută vinele în răsăritul soarelui și fă nouă mătănii cu capul până la pământ și sapă rădăcină de pătlagină, și sapă 19 fire de urzică și le rumpe frunzele, și le fierbe într'acel ceas în lapte dulce, și într'acel ceas le leagă la țâțe, cât va putea să rabde de caldă, și sămânță de lăptuci albe și să le pisezi bine foarte, și să bea zeama laptelui într'acel ceas și în trei zile, în toată ziua de trei ori, să lege și să bea ca apă, că va veni țâța.

De durere de mijloc: să cauți untură de șarpe galben și să amesteci cu rachiu și să ungi cu rachiul acela pe lângă foc, până de nouă ori.

De sânge din nas: balegă de cal caldă și să pui în ea cărămidă pisată și cu câlți de in, și să pui la tâmplele capului și în creștet.

larăși de sânge din nas: să scrii cu sânge de cal pe o hârtie și să zici așa: stai sânge, să nu mai curgi, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor Amin.

De muierea care nu face feciori: să prinzi o prepeliță și să o ții până va veni sângele muierii, și atunci să bea sângele cald.

Când plânge coconul noaptea: să cauți o piele de șarpe și să-l afumi când îl vei culca.

De orbiciune: să-și rază unghiile acel bolnav și să le puie, adică unghiile, într'o lingură și cu țâță de fată și să le bage în ochi.

Când este omul îndrăcit: să scrii aceste cuvinte pe pâine și să-i dai să mănânce și să bea vin, și să numere aceste slove:

ODLIRGMLGCSFATIEFVISGTFTOZMOtTPBKagotrmlvgl

Is  I  Hs

Ni  I  Ka

Suficiente “rețete” pentru început, ce ziceți? Dar dacă totuși suferiți de stâlcitură, trânji, matrice, șarpe în trup sau alte asemenea adresați-vă cu încredere. Vă pot trimite, din aceiași sursă, “rețete de încredere”…

Sursa:

 

Pompei Gh. Samarian – Medicina și farmacia în trecutul românesc – Editura “Moderna” - 1938