O
comună din județul Călărași (situată la 58 de kilometri de
București) ascunde o poveste mai puțin cunoscută chiar și de către locuitorii
de azi ai localității: în Sărulești (în trecut Pârlita-Sărulești) a fost construit
în perioada interbelică primul pod de sticlă din România.
Utilizarea
materialelor compozite în construcția podurilor – al fibrei de sticlă în special
– este considerată chiar și astăzi o soluție de proiectare modernă, în
principal datorită durabilității mari a acestor construcții și al cheltuielilor
reduse de întreținere pe care le impun. Tocmai de aceea cred că un articol
publicat în anul 1938 de revista “Ilustrațiunea Română”, în care se semnalează
“construirea primului pod de sticlă din
România”, merită consemnat:
"Aplicațiile sticlei sunt extrem de numeroase și… din cele mai ciudate. Acest
material, pe care în general îl credem foarte fragil, servește în alte țări și
mai ales dincolo de Ocean, la construirea caselor, a podurilor, a conductelor
de petrol și a majorității uneltelor de laborator și bucătărie. Se află în
America numeroase case construite în întregime din sticlă și toate podurile de
pe faimoasa autostradă Pittsburg-Washington sunt și ele din sticlă. Dar
ceea ce nu știam până deunăzi e că și pe la noi în țară, pe o modestă șosea,
puțin frecventată, se află un asemenea pod de sticlă, importat de probă din America.
Într'adevăr puțină lume care trece pe
șoseaua Pârlita – Sărulești, știe că unul dintre poduri este în întregime din
sticlă.
Adus de niște
specialiști americani,
podul a fost instalat într'un loc deosebit de periculos. Aici, în fiecare
primăvară, când apele veneau mari, inundau o vâlcea și… luau podul. Cu lipsa de
inițiativă pe care o arată adesea administrația, în fiecare an se făcea alt pod -
tot din lemn - ca în fiecare primăvară să fie luat de ape. De când s'a instalat podul de sticlă, apele se umflă ca în fiecare
primăvară, dar spre mirarea sătenilor, podul rămâne pe loc. Construit
din acest material elastic și mai rezistent decât oțelul, podul rezistă
puhoaielor, fără a necesita în fiecare an noi reparații. Sub pod, dacă pătrunzi,
e o rezonanță unică. Pereții de sticlă transmit
fiecare sunet, ca o orgă și în aerul limpede al câmpului vocile omenești capătă
o amploare nemaipomenită.
Sticla nu se vede la suprafață, deoarece este apărată de un înveliș de tablă ondulată, care o preservă. Acest pod minune, se poate construi într'un timp record, grație unui procedeu special. lată deci că ne putem mândri și noi cu un pod de sticlă. Deci, în ceea ce privește drumurile noastre, avem alte nevoi din cele mai urgente cari nu sunt satisfăcute, totuși nu ar fi rău dacă, pe măsura posibilităților, s'ar înlocui toate podețele de lemn de pe șoselele noastre, cu aceste poduri de sticlă, care se pare că reprezintă ultima expresie a tehnicei și… igeniozității.”
Sticla nu se vede la suprafață, deoarece este apărată de un înveliș de tablă ondulată, care o preservă. Acest pod minune, se poate construi într'un timp record, grație unui procedeu special. lată deci că ne putem mândri și noi cu un pod de sticlă. Deci, în ceea ce privește drumurile noastre, avem alte nevoi din cele mai urgente cari nu sunt satisfăcute, totuși nu ar fi rău dacă, pe măsura posibilităților, s'ar înlocui toate podețele de lemn de pe șoselele noastre, cu aceste poduri de sticlă, care se pare că reprezintă ultima expresie a tehnicei și… igeniozității.”
Citește și: Poveștile de la "Kilometrul 0" al României
Sursa:
articolul “Primul pod de sticlă din România”
– publicat în revista “Ilustrațiunea Română” - numărul din 26 octombrie
1938
– citit din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor
Intotdeauna astept cu interes subiectele abordate;cu multumiri!
RăspundețiȘtergereNu pot decat sa ma bucur, Viorica. Te mai astept asadar pe blog! :)
ȘtergereDa,mereu numai stiri de nota 10!
RăspundețiȘtergereStiri de nota 10. Interbelice, din pacate... Te mai astept pe blog, Constantin.
ȘtergereFelicitări pentru articol!
RăspundețiȘtergereMultumesc. Te mai astept pe blog, FVC!
ȘtergereWow, multumesc pentru aceasta informatie absolut inedita pentru mine!
RăspundețiȘtergereInedita si pentru mine. A fost o surpriza articolul din “Ilustrațiunea Română”.
ȘtergereSi inca ceva: primul si probabil singurul, cel putin pentru urmatorii 100 de ani!
RăspundețiȘtergereDe luat aminte. Foarte interesant. Mulțumesc pentru prețiosul material.
RăspundețiȘtergereSă mulțumim și reporterilor "Ilustratiunii Române" fără de care aceste informații ar fi rămas pierdute.
ȘtergereIncredibil! Bine că a avut cineva ideea să scrie, altfel nu am fi știut niciodată! Cine știe dacă o mai fi!.. Mi-ar plăcea să cred că mai există, dar numai locuitorii din Sărulești trebuie să știe adevărul! Ce bine că există cineva care caută, și ne spune și nouă. Mulțumesc pentru toate aceste inedite vești!
RăspundețiȘtergereAstept si eu raspunsul la intrebarea ta...
ȘtergereOo! Multumim înca o data ptr minunatele si interesantele articole.
RăspundețiȘtergerePusa BB
Dar podul mai exista ? Si daca da, ceva fotografii ?
RăspundețiȘtergereAcesta ar fi și apelul meu către cei din Sărulești: poate primim informații suplimentare și fotografii (deierisideazi@yahoo.com)
Ștergere