Graiul Maramureșului

Maramureșul este un ținut al bisericilor de lemn, al peisajelor de poveste și al tradițiilor străvechi păstrate până în zilele noastre. Mai puțin cunoscută este însă bogăția lingvistică a acestei zone, reprezentată printr-un număr mare de regionalisme. Un turist neavizat care ajunge în Maramureșul istoric poate să fie surprins de “graiul Maramureșului”, un grai "puțin diferit" de cel auzit zi de zi în restul țării: 

a agiuna	-	a nu mânca și a nu bea nimic
a aldui	-	a binecuvânta
ariște	-	închisoare
badoc	-	tinichea
bagău	-	restul de tutun ce rămâne în lulea, pe care fumătorii îl înfundau în gură pentru a înlocui tutunul
a bănui	-	a duce dor, a se necăji
bărbânță	-	putină pentru lapte sau brânzeturi
bărdaș	-	tâmplar
a băsădui	-	a vorbi
bândură	-	cârpă
a birăi	-	a mormăi
bâț	-	chibrit
bolund	-	nebun, prost
a bontozoi	-	a împrăștia, a deranja
a bozălui	-	când fug vitele de căldura (bozăluiesc)

 

Grup de fete și de neveste din Ieud
în ziua de Crăciun (1922)

bruțac	-	sac de merinde
a bucăli	-	a mesteca
budercă	-	femeie grasă
budușlancă	-	femeie fugită de la bărbat
buiac	-	îngâmfat
cantă	-	cană mare, canceu
cărărău	-	derbedeu, pierde-vară
cârstnic	-	cantor
cătuș	-	lanț
cătilin	-	încetișor
a se cânta	-	a se plânge
clisă	-	slănină
clofușniță	-	femeie dezordonată, stricată
cocon (cocoană)	-	băiat (fată)
a cocăli	-	a găti
a coldui	-	a cerși
coleașă	-	mămăligă
copchil	-	copil din flori
a cota de cineva	-	a îngriji pe cineva
un cui de horincă	-	un păhărel de țuică
custură	-	briceag
dohănâș	-	fumător
a dorovăi	-	a face curățenie în casă în ajun de sărbători
drușcă	-	domnișoară de onoare la o nuntă
a durăi	-	a rostogoli
fățoaie	-	față de masă

 

Jocul "Vâltoarea", în zi de Paști,
 în Săpânța (1923)

a fișcăi	-	a șuiera
firfăit	-	urât
a froi	-	a sforăi
găzdac	-	om bogat
gheizăș, vonătău	-	tren
a gogoli	-	a mângâia
femeie groasă	-	femeie însărcinată
groscior	-	smântână
hireș	-	frumos
halușcă	-	sarma
haznă	-	folos
hiriz (firez)	-	fierăstrău
a hondrăni	-	a face zgomot
horholină	-	fată tomnatică
hunsfut	-	blăstămat
înformăcat	-	vrăjit
întânțălat	-	care se poartă măreț
lipideu	-	cearceaf de cânepă
maiștăr	-	meșter
măcău	-	toiag, botă
a mălătui	-	a petrece, a chefui
mănânțoc	-	mărunt
mărădic	-	moștenitor, descendent
mărăndău	-	copil din flori
mărturie	-	zi de târg
mătrice	-	reumatism
meșterșug	-	vrăjitorie
mintenași	-	imediat
mâtâțea	-	mititică
moașă	-	bunică
oblu	-	drept
a să pădăi	-	a se grăbi (păzi)

Sfintirea pascăi în dimineața
primei zile de Paști, la Giulești (1924)

petrecanie	-	înmormântare
pețâlă	-	monedă, ban mărunt
piparcă	-	ardei roșu
pomninoc	-	darul pe care îl duc nuntașii pentru mire sau mireasă
pomnițe	-	fragi
a poronci	-	a trimite vorbă
prăbălau	-	care încearcă, șmecher
pușleac, custură	-	cuțit
rapandulă	-	femeie stricată
rât	-	livadă
ruguț, rugușăl	-	trandafir
a sodomni	-	a arde (sodomnite-ar Dumnedzău)
somță	-	solniță
stolnic	-	pâine mare și frumoasă care se duce la biserică și se mănâncă în ziua de anul nou
strâgă	-	slănănoagă
struț	-	podoabă de flori care se pune la pălăria bărbatului
scoforniță	-	femeie neglijentă
a sârgăni	-	a telegrafia
sperlă	-	cenușă
șpâhe	-	plete, păr lung
ștrimfli	-	ciorapi
tăbulație	-	recensământ
țăligrad	-	stâlp de telegraf
țăpălău	-	lingură mare de lemn
a țăli	-	a nimeri
vâj	-	moș
zdrânboiet	-	bosumflat, posomorât

Sursa: Tache Papahagi – “Graiul și folklorul Maramureșului” – Editura “Cultura națională” - 1925