“Călătoriile Eroului necunoscut”

Regele Ferdinand al României legifera prin Decretul Regal nr. 1913 din 26 aprilie 1920: “Comemorarea eroilor căzuți în război se va face, în fiecare an, în ziua Înălțărei Domnului nostru Isus Christos, din luna Mai, când floarea este mai bogată. Această zi se decretează ca sărbătoare națională și va fi serbată în toate comunele țărei printr’un parastas, prin procesiuni și serbări cu caracter național și patriotic după un program stabilit de societatea “Mormintele eroilor căzuți în război” și la care vor lua parte toate instituțiile de stat și particulare” (1).

Trei ani mai târziu, luând exemplul autorităților franceze, Guvernul României “a hotărât desgroparea osemintelor „Ostaşului necunoscut" şi înmormântarea lor de veci în capitala ţării, la Bucureşti, în ziua de 4/17 Mai 1923, într'un mausoleu în faţa Muzeului Militar din parcul Carol.”(2) Ca urmare, în primăvara anului 1923 au fost organizate o serie de manifestări emoționante care au marcat ridicarea monumentului care urma “să amintească urmașilor jertfa celor care au înfăptuit Întregirea”: “un mormânt al “Eroului Necunoscut", înaintea căruia să îngenuncheze și orfanul, al cărui părinte și-a dat sufletul prin tranșee neștiute, și mama al cărei fiu nu s'a mai întors și pe care zadarnic l-a adăstat, și femeia al cărei soț a rămas pierdut, fără nume, pe câmpul de luptă”.(3)

Alegerea osemintelor „Ostaşului necunoscut"

Procedura stabilită pentru alegerea osemintelor care urmau să reprezinte “Eroul necunoscut” a fost una aparte. “Foaia Diecezană” din 7 mai 1923 consemna: “Pentru alegerea rămăşiţelor „Ostaşului necunoscut", destinat a fi transportat la Bucureşti, s’a hotărât să se ridice rămăşiţele a câte unuia dintre ostaşii necunoscuţi de pe câmpurile de luptă: Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz, Tg. Ocna, Jiu, Prahova, Bucureşti, Dobrogea, Ardeal şi Basarabia. Osemintele odată alese au fost aşezate în sicrie de stejar, căptuşite cu tablă de zinc; toate de acelaşi model şi mărime. Desgroparea s'a făcut după datinele creştineşti şi cu onoruri militare. Sicriele au fost transportate apoi la Mărăşeşti şi depuse în biserica de acolo”.

Cele 10 sicrie deshumate de pe câmpurile  de luptă
 în drum spre biserica din Mărășești

La biserica din Mărășești, orfanul de război în vârstă de 13 ani Amilcar C. Săndulescu a ales unul dintre cele 10 sicrie pentru a fi depus în mormântul Eroului necunoscut din București. Aceiași publicație relata:

“După serviciul religios d. gen. Mărdărescu, ministrul de război, s'a dus lângă micul Amilcar Săndulescu, orfan de război, elev în clasa I-a a liceului militar din Craiova şi cel mai sârguitor şi mai cuminte şcolar din clasa I-a a tuturor gimnaziilor şi liceelor militare din ţară. Ministrul de război l-a luat de mână pe micul orfan şi împreună au înconjurat cele două şiruri de sicrie. Apoi elevul Săndulescu a fost lăsat să aleagă singur coşciugul cu osemintele Soldatului necunoscut. Tremurând de emoţie, orfanul a pornit încetişor pe lângă sicrie... În biserică se făcuse o linişte mormântală... Copilul ajunse la rândul al 2-lea de sicrie, se opri în dreptul celui de al 4-lea şi al 5-lea coşciug, ezită o clipă, apoi, cu glasul înecat de lacrimi:

- Acesta e tatăl meu!

Şi îngenunchie, spre a rosti o rugăciune. Plângeau generalii, Mitropolitul, preoţii, soldaţii, elevii şcoalelor. Liniştea fu întreruptă de suspine şi de murmurul glasului micului orfan, care, plângând, se ruga pentru tatăl lui...”.

Amilcar C. Săndulescu

Osemintele Eroului Necunoscut au fost transportate la București cu onoruri militare. Trenul special “în drumul său spre Bucureşti s'a oprit în toate staţiile şi pretutindeni a fost întâmpinat cu flori şi coroane de cătră autorităţi, cler, școale, invalizi, orfani şi văduve de război”.(2)

Ceremonia de la Gara de Nord

Locuitorii capitalei au pregătit o primire triumfală rămășițelor Eroului Necunoscut. În ziua de 2 mai 1923 “străzile oraşului erau împodobite cu drapele naţionale, covoare, flori şi verdeaţă. De-a lungul străzilor erau înşiraţi elevii şi elevele şcoalelor din capitală. În piaţa gării erau aşezate trupele designate, delegaţii invalizilor, văduvelor şi orfanilor de război şi a foştilor luptători. Pe peronul gării au luat loc casele civile şi militare ale M. S. Regelui şi A. S. R  Principelui moştenitor, membrii guvernului, înaltul cler, generalii, ataşaţii militari străini, înalţii demnitari ai statului, cavalerii ordinului „Mihai Viteazul" şi compania de onoare cu muzică şi drapel”. Dupa oficierea unui scurt serviciu divin pe peronul Gării de Nord, sicriul învelit în drapelul național a fost transportat, pe un afet de tun tras de 8 cai, până la Biserica Mihai Vodă: “Cortegiul s'a pus în mişcare la orele 17, parcurgând străzile Griviţei, Victoriei, b-dul Elisabeta, b-dul Schitu Măgureanu, b-dul Principele Mircea, strada Arhivelor până la biserica Mihai Vodă. Pe tot parcursul staţiona un public imens. Ferestrele şi balcoanele caselor erau arhi-ocupate. Felinarele de pe străzi ardeau, iar clopotele tuturor bisericilor sunau.”(2)

Ziua de 3 mai 1923 a fost una în care locuitorii Bucureștiului și-au adus omagiul Soldatului necunoscut: “Mii de cetăţeni au defilat prin faţa sicriului. Toţi elevii şcoalelor, conduşi de profesori, au adus prinosul lor de recunoştiinţă „Ostaşului necunoscut", depunând pe sicriu jerbe de flori. Au depus coroane autorităţile civile şi militare şi societăţile din Capitală şi ţară. Coroanele nu mai încăpeau în biserică, și au fost aşezate în jurul bisericii şi pe locul din faţa intrării.” (2)

Ceremonia solemnă din Parcul Carol

În dimineața zilei de 4 mai 1923 o mare de oameni aștepta cu sufletul la gură să participe la ceremoniile organizate în parcul Carol. Cortegiul funerar care a însoțit sicriul cu osemintele Eroului necunoscut a sosit pe terasa din fața Muzeului Militar în jurul orei 11. În fața terasei fuseseră ridicate două tribune pentru oficialități: înalţi demnitari ai statului, ofițeri, reprezentați de seamă ai clerului, presei, corpului diplomatic. Fațada muzeului era pavoazată cu “drapele enorme”. Iată cum a decurs ceremonia din ziua de 4 mai 1923, conform unei relatări din presa vremii:

Relatarea din "Adevărul" a ceremoniei din Parcul Carol

“La ora 11 şi jum. au sosit Regele, Regina, principesele Elena, lrina şi Ileana, însoţiţi de aghiotanți. Întru întâmpinarea familiei regale au ieşit: principele Carol, d. general Mărdărescu, ministru de război, Mişu, ministrul palatului, generalul Holban, etc., care au condus familia regală în faţa mausoleului. Regele poartă în mână sceptrul de aur. Sicriul a fost coborât de pe afet de către aceiaşi patru ofiţeri, cari l-au coborât din tren în ziua de 2 Mai. El a fost aşezat lângă mormânt, între patru lumânări. La trecerea ofiţerilor ce purtau sicriul, regale şi ofiţerii au salutat milităreşte şi  întreaga asistenţă s'a descoperit. Un ofiţer superior, cavaler al ordinului „Mihai Viteazul" a luat de pe carul mortuar coroana depusă de Rege şi a adus-o la mormânt. Regele a depus-o cu mâna sa pe sicriul Eroului necunoscut. Familia regală a trecut apoi lângă mausoleu, între membrii guvernului şi ofiţerii superiori. Regele a trecut apoi în dreapta sicriului şi a rostit următoarele cuvinte: ‹‹ Toată suflarea românească a venit azi să cinstească pe Eroul necunoscut, săvârşit pentru întregirea neamului. Toate inimile bat pentru eroii lor iubiţi. Înaintea locaşului de veci al Ostaşului necunoscut Ţara întreagă se prosternează. Tu eşti al neamului întreg, căci tu reprezinţi şi pe cei mari şi pe cei mici, care au murit pentru ţară. Generaţiile viitoare vor binecuvânta mărirea şi înălţarea neamului, închinându-se la groapa ta. ››

Vocea Regelui tremură uşor de emoţie şi lacrimile sunt gata să-i umple ochii. Regele a depus apoi pe sicriul Eroului medalia „Virtutea Militară". De asemeni, reprezentanţii Statelor aliate au depus decoraţiile de război, ca supreme omagii din partea generoaselor ţări prietene nouă, pentru Ostaşul necunoscut. Mitropolitul Primat Miron Cristea, împreună cu înaltul cler, oficiază serviciul religios. Trupele şi întreaga asistenţă s'au descoperit. Dl. I. I. C. Brătianu, primul ministru, a înaintat în dreapta sicriului şi emoţionat a rostit un omagiu Eroului, arătând recunoştiinţa, ce datorează ţara Eroului care simbolizează pe toţi acei cari, anonimi, au căzut vitejeşte pe câmpul de luptă, pentru întregirea Neamului.

Mormântul Eroului necunoscut - 1938

Corul mitropolitan intonează „Vecinica pomenire". La ora 12 precis, gornistul a sunat „Drepţi". Trupele au luat arma „pentru onor", iar întreaga asistenţă a păstrat timp de două minute o linişte solemnă şi impresionantă. De pe terasa muzeului, scăldată în raze triumfale de soare, care sporesc strălucirea ceremoniei, se vede grădina până în fund, până la poarta parcului, şi mai departe oraşul, până în zare. Pe alei, mulţimea imensă a înmărmurit în reculegere sufletească. Şi fiecare şi-a adus aminte de mortul său, rămas acolo, pe câmpul de luptă. După cele două minute, gornistul a sunat „repausul". Pe întregul cuprins al României s'au respectat aceste minute de linişte şi pietate, ca un suprem omagiu adus maselor de anonimi ce s'au jertfit pentru ţară. Trenurile, uzinele, vehiculele, pietonii, s'au oprit păstrând tăcere.

După trecerea acestor momente de linişte, muzica militară a întonat „Rugăciunea” iar sicriul a fost coborât în lăcaşul de veci de către aceia care l-au transportat până la mormânt. Din clipa aceea, o baterie de artilerie grea aflată la turnul lui Ţepeş, a început să tragă 101 lovituri. Florile sunt aşezate preste sicriul Eroului, în groapă. Aliaţii depun coroane. Apoi, s'au perindat prin faţa sicriului miniştrii statelor aliate, însoţiţi de ataşaţii militari, depunând coroane şi salutând pe Eroul român. Statele-Unite, Franţa, Anglia, Cehoslovacia, Serbia, Grecia, Japonia, Italia, Polonia, etc, au adus omagiile lor. Coroanele sunt de aur şi argint, ca acele depuse de Serbia de pildă, şi de splendide flori naturale. Drapelele salută. În urmă drapelele oştirei însoţite de şefii de corpuri şi de comandanţii de divizii, au dat ultimul salut „Ostaşului Necunoscut". Principele Carol a însoţit drapelele grănicerilor. O văduvă şi trei orfane de război au adus flori Eroului mort pentru ţară şi au plâns pe mormântul lui. A urmat apoi defilarea trupelor înaintea mormântului „Eroului Recunoscut". (2)

“Călătoriile Eroului necunoscut”

Mormântul “Eroului necunoscut” nu a rămas uitat în perioada interbelică. În fiecare an, în ziua de „Înalțarea Domnului” aici se organizau manifestări importante. În anul 1927 a fost construit în  Parcul Carol - după planurile sculptorului Emil Willy Becker – ansambul monumental pe care îl cunoaștem. Tot cu ocazia ceremoniilor din anul 1927 a fost aprinsă lângă mormând o candelă a cărei flacără ardea în permanență. În anul 1934, lângă mormânt, a fost ridicată și sfințită o cruce.

Crucea comemorativă sfințită în anul 1934

Nu a fost dat însă ca rămășițele “Eroului necunoscut” să se odihnească în pace. În anul 1958 regimul comunist a demontat mormântul și a strămutat pe ascuns sicriul cu osemintele ce reprezentau “Ostașul necunoscut” și le-au mutat în fața Mausoleului de la Mărășești. Eroul necunoscut a trebuit să facă loc cavourilor construite pentru noii conducători ai țării: în Parcul Carol a fost amenajat “Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism” care adăpostea criptele a trei reprezentați de seamă ai comunismului din România: dr. Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu-Dej, dr. C. I. Parhon. Sicriul cu osemintele Ostaşului Necunoscut a fost readus în Parcul Carol abia în anul 1991. În 25 noiembrie 2006 a avut loc ceremonia strămutării Mormântului Ostaşului Necunoscut la locul inițial, din anul 1923, pe explanada din faţa actualului Memorial al Eroilor Neamului.

Surse:

(1)  “Monitorul Oficial” din 26 aprilie 1920

(2) articolul “Ostașul necunoscut” – publicat în “Foaia diecezană” – numărul din 7/20 mai 1923

(3) articolul “15 ani de la înhumarea Eroului necunoscut” – semnat “Cr. Preda” – publicat în revista “Realitatea Ilustrată” – numărul din 1 iunie 1938

(4) Oficiul Național pentru Cultul Eroilor – articolul “Mormântul Ostașului Necunoscut”