Se publică tomuri de sute de
pagini care încearcă dă deslușească moravurile și mentalitățile care
caracterizează o societate. Nefiind un profesionist în ale sociologiei, mă
amuz descoperind mentalități proprii ale societății românești din “La belle époque”, frunzărind presa acelor ani. Rubricile de “poșta redacției”
(citește și: Frumusețe la Poșta redacției),
paginile cu „sfaturi pentru doamne și domnișoare” (citește și: Sfaturi
copilei mele) sau “anchetele” realizate prin gazete (citește și: E
bun divorțul, ba e rău…)
redau într-un
mod “autentic” mentalitățile existente în
societatea acelor ani, având avantajul că păstrează mult din parfumul
epocii.
Una dintre marile probleme ale străbunicilor noastre (citește și: Străbunica și bunele maniere) era, negreșit, alegerea viitoarei nurori. O problemă importantă și delicată pentru că “negreșit fiul, cel care va face fala și gloria familiei, va trebui să ia o fată cu avere, din părinți buni și cât de sus puși, ca printr’ânșii să-și creeze și el relații bune și o pozițiune invidiată. Afară de asta prea puțin le pasă lor de rest; aș vrea să mi se arate zece mame din societate care să se fi învoit la căsătoria fiului lor cu o țărancă sau cu o orfană săracă, numai fiindcă el o iubea la nebunie și n'ar fi fost fericit departe de dânsa. Nici chiar mama aceea care n'are decât un băiat, pe care îl vede ca pe ochii din cap, nu-i capabilă de astfel de sacrificii”. Pentru a-și putea îndruma fii să facă cea mai potrivită alegere, străbunica avea nevoie de ajutor. Acest ajutor putea fi găsit, bineînțeles, în rubricile de specialitate destinate femeilor care erau publicate prin gazete. Vă propun azi un astfel de articol, semnat de “Laura Vampa”, publicat la rubrica “Salon” din revista “Familia”, în numărul din 20 iulie/1 august 1897:
Una dintre marile probleme ale străbunicilor noastre (citește și: Străbunica și bunele maniere) era, negreșit, alegerea viitoarei nurori. O problemă importantă și delicată pentru că “negreșit fiul, cel care va face fala și gloria familiei, va trebui să ia o fată cu avere, din părinți buni și cât de sus puși, ca printr’ânșii să-și creeze și el relații bune și o pozițiune invidiată. Afară de asta prea puțin le pasă lor de rest; aș vrea să mi se arate zece mame din societate care să se fi învoit la căsătoria fiului lor cu o țărancă sau cu o orfană săracă, numai fiindcă el o iubea la nebunie și n'ar fi fost fericit departe de dânsa. Nici chiar mama aceea care n'are decât un băiat, pe care îl vede ca pe ochii din cap, nu-i capabilă de astfel de sacrificii”. Pentru a-și putea îndruma fii să facă cea mai potrivită alegere, străbunica avea nevoie de ajutor. Acest ajutor putea fi găsit, bineînțeles, în rubricile de specialitate destinate femeilor care erau publicate prin gazete. Vă propun azi un astfel de articol, semnat de “Laura Vampa”, publicat la rubrica “Salon” din revista “Familia”, în numărul din 20 iulie/1 august 1897:
“Voi
să dau seamă cam în câte feluri ar
putea fetele să conjuge verbul “iubire”. Negreșit că acest verb are să fie
conjugat de fiecare fată după temperamentul, caracterul și în
sensul ideilor pe care le-a primit de la conducătorii ei sau ți le-a
format singură”.
Fata ușurică
“Sglobie,
nebunatecă, iubește pe toți care o complimentează și o măgulesc, pe toți cei
frumoși, eleganți, care dansează bine, care au “usage du monde”, se lasă să fie curtată de toți, primește bilete dulci, și chiar ceva mai mult, să fie
sărutată între două valsuri, se logodește și strică mereu logodnele, în
sfârșit, are o reputație nu tocmai recomandabilă; numai să auziți pe prietenele și cunoscutele ei cum o vorbesc când nu-i ea de față. Ei bine! Fata asta
necugetată, măritându-se, va fi cea mai bună femeie, dacă va găsi un
bărbat care să o’nțeleagă și să știe cum să se poarte cu dânsa. El o va forma
cum va voi, o va învăța să judece și să fie
serioasă și ea își va iubi profesorul până la ardoare. Va fi o mamă
nepricepută, însă duioasă. Dimpotrivă, dacă bărbatul său va neglija să se
ocupe de ea, atunci fata ușurică va fi femeie necredincioasă, și nepăsătorul
soț n'are să aștepte mult până să-i crească două coarne”.
Fata cuminte
“E
totdeauna econoamă bună, ordonată și harnică.
Adesea e cea mai mare dintre copii, a crescut pe frățiorii ei mai mici, a
ajutat pe mama la treburile casei, în sfârșit, a învățat să se devoteze din
anii cei mai fragezi. E așa de serioasă în societate că nici nu îndrăsnește nimeni
să-i facă ceea ce se cheamă curte, deși e simpatică și chiar frumoasă
uneori. Ca femeie va fi credincioasă, devotată, iubitoare, econoamă, mamă bună,
gata la orice sacrificii, cu toată ingratitudinea și nerecunoștința celor
iubiți. Întotdeauna va fi înșelata de bărbatul ei - deși o să aibă multă
prietenie pentru dânsa, fiindcă n'o să aibă a se teme că îi va măsura tot
cu aceeași măsură”.
Fata calculată
“Asta
de obicei dacă nu e frumoasă, cel puțin știe să se facă. Are toate
armele cu care poate să cucerească bărbatul. Se îmbracă bine, e instruită de
salon, vorbește cu multă grație, dansează elegant și are unele ochiade și
mișcări din corp care sfredelesc inima. E foarte cuminte de față cu toată
lumea, dar nu disprețuiește ceva ștrengării mai pe la întuneric. Ține mult să aibă o reputație imaculată. Idealul ei e să apuce un drăguț de
bărbat, fie chiar și bătrân, care s'o scalde în aur și belșug. Negreșit, bărbatul său îi va servi și de paravan, în dosul căruia… Dar să ne oprim aici. E
egoistă, cheltuitoare numai pentru plăcerile ei, neîndurătoare și tirană”.
Fata inteligentă
“Fata
inteligentă nu iubește niciodată înfocat. Stimează, admiră,
apreciază, dar nu iubește. Cel pe care îl va alege trebuie să se potrivească în
idei cu ea, să aibă calități frumoase, să fie inteligent ca și dânsa. Va fi
credincioasă și o adevărată prietenă pentru bărbatul ei. Dar… vai de el! de
nu va fi astfel precum l-a înțeles ea, căci după o desilusiune, ș-apoi
alta, își pierde stima ei, în curând adio și prieteniei și așa mai departe”.
Fata simțitoare
“Fata
asta nu știe din viață decât florile, musica, poesiile lui Alfred de
Musset, romanele lui Georges Obnet, Georges Sand, d-nei de Staël. Fata asta va
iubi un tânăr frumos, elegant, pe cel dintâi care-i va întoarce capul. Și-l va
iubi ca pe un idol, negândit, nejudecat, cu tot focul inimei ei, care nu-i
decât iubire. Niciodată nu va vedea defectele lui, niciodată nu se va
întreba dacă o iubește. Îl va iubi orbește, el va fi lumea ei, părinții,
prietenii. Fără de el nu va mai fi nimic pentru dânsa. Trădarea lui ar omorî-o și o omoară într'adevăr! Astfel de femei, mor ofticoase”.
Fata inteligentă și simțitoare
“E
mărgăritarul rar, pe care nu-l poate mânji nimic, oricât de
înjositor ar fi. Nu găsesc nimic cu ce s'o compar; astfel ar fi trebuit să fie
un Dumnezeu, dacă ar exista. E inteligentă și-și dă seama de toate, nu iubește decât
ce-i frumos și nobil, curat și înalt. Dar frumosul, nobilul și înaltul acela,
așa precum îl înțelege ea cu inteligența ei fină și simțirea extrem de
delicată, nu poate să existe decât în mintea ei. Vai de dânsa dacă își
fixează dragostea asupra vreunui bărbat oricât de inteligent și simțitor ar fi.
Niciodată nu va corespunde subtilităților și celor mai mici nuanțe ale inimei și creierului ei. Ceea ce va iubi în bărbatul ei e binele pe care ea îl va
face, încurajarea pe care i-o va da în momente de restriște, sfaturile bune pe
care el le va urma și îi vor folosi, mângâierea care va alină durerile lui. Îndată
însă ce el va fi nepăsător la toate astea, îndată ce va disprețui tot ceea
ce inima ei cheltuiește pentru dânsul, s'a sfârșit! E suferința care începe
pentru dânsa. Și, orice, o mică neatenție, o privire nepăsătoare, poate involuntară,
o mișcare de nimic, sunt niște lovituri de cuțit pentru inima ei. E
capabilă de cel mai mare devotament și rezistență, oricărei mizerii
materiale, dar foarte slabă și învinsă de orice contrarietate morală.
Temperament nervos, care oțelit mereu poate s'o aducă la furie și chiar la nebunie”.
Concluziune
“Domnișoarelor,
feriți-vă de prea mare sensibilitate,
dacă vreți să fiți fericite!”
Sursa: Străbunica
(alias “Laura Vampa” – autoare a articolului “Cum iubesc fetele noastre” - publicat la rubrica “Salon” din revista “Familia” – în numărul din 20 iulie/1 august 1897
Concluziune plus: nu prea simţitoare, cât mai puţin inteligentă şi nici cuminte, că-i bai! :) În rest, sociologic glumind, suntem tot la vremea aceea. ;)
RăspundețiȘtergereNumai bânduri bune!
Scuze!
Ștergere*gânduri bune
Alte măști, aceiași scenă... care va să zică! :)
ȘtergereRemarcabil! Mulțumesc! Republic cu acordul dumneavoastră! Cu respect!
RăspundețiȘtergereCu precizarea sursei si link catre blog... care va sa zica! :)
Ștergeremi-a placut foarte mult,mai ales ca e valabil si in zilele noastre.
RăspundețiȘtergerevorba cea"alta Marie cu aceeasi palarie"
Pai cam asta vroiam si eu sa spun... :)
ȘtergereFoarte interesant. Dar... Dar e un fel de categorisire, în genul celor care le poți citi prin Facebook, adică tu le spui culoarea ochilor tai și ei îți debitează o groază de bazaconii! Sau, prin ziare, niște nu știu ce sondaje sau cum se cheamă, că eu, nici în clipele de prostie crasă, nu aș răspunde la întrebările lor. Dar, stai să vezi, dacă răspunzi la întrebări, alegând dintr-o groază de a, b, c, d, ... Vine momentul evaluării, și trebuie să vezi ce și cum, adică îți citești profilul. .! —nu știu ce părere ai tu, dar pe mine mă umflă râsul! Și asta e bine. Măcar să ne amuzăm, ce altceva mai putem face? Bunicile, ori străbunicile, au dispărut,,, dota"a rămas doar pe o hârtie plină de timbre (am și eu una din1927 de la cununia lui mama-mare), cu multe iscălituri, martori, notar, popă, mire socri... Chestii de genul asta.
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru această călătorie prin lada din podul străbunicii!
Dar totusi eu nu cred ca ne-am schimbat chiar atat de mult. Doar forma e alta - in esenta suntem aproape aceiasi, nu crezi? De aceea poate textele lui Caragiale par atat de actuale! :)
ȘtergereValorile de atunci nu isi mai gasesc corespondent! Reperele sunt altele, dar cautarile sunt aceleasi!
RăspundețiȘtergereDar parca totusi, tipurile umane nu difera foarte mult de cele de atunci!?
Ștergere... se vorbea de suferință ,sensibilitate,iubire ,inteligentă, de sentimente mai mult sau mai puțin nobile ,.... se vorbea , destul de mult pentru acele vremuri și explicit ...chiar foarte ! AZI ...LUMEA ÎL SUNĂ pe Dl. VOROPKEVICI ,... îi dă toate... numerele,de la poartă,de la mașină,de la pantofi, de la .... , și află ... ce FRUMOASĂ este ȚEAPA ! LAURA VAMPA ...ERA LAUREATĂ la scoala vieții și BORDEL DE LUX ...LEGALIZAT !DA, 10 psihologi de azi nu fac cât ...VANDA ! EXCELENT MATERIAL , MULȚUMESC !
RăspundețiȘtergereOamenii raman aceiasi - din pacate sau din fericire. Asa ca nu ne plictisim... :)
ȘtergereCât despre „va trebui să ia o fată cu avere şi situaţie” au existat şi excepţii - INFUZII DE SÂNGE PROASPĂT, care să primenească ereditatea putredă, datorată căsătoriilor din interes, între rude de sânge (la nivel statal - ex. dinastiile Habsburg, Windsor, Romanov, sau chiar mai mic - burghez) UNA dintre ele AUTOHTONĂ, este în Ciuleandra de L. Rebreanu inspirată după fapte reale.
RăspundețiȘtergereReferitor la ce-şi doresc femeile, un şugubăţ a scris cândva: Femeia are nevoie de un singur bărbat, care să-i îndeplinească toate dorinţele.
Bărbatul are nevoie de mai multe femei pt. a-i îndeplini o singură dorinţă