Principala
caracteristică a societății românești din perioada interbelică era aceea că
oscila mereu între tradiționalism și modernitate. România interbelică era o lume a contrastelor: satul
românesc rămăsese în cea mai mare parte un mediu conservator, tradițional, în
timp ce marile orașe tindeau din ce în ce mai mult spre modernitate. Voi
încerca să surprind câte ceva din cotidianul acelei lumi – atât din zona
normalității cât și din cea a mondenului și a senzaționalului - cu ajutorul
unui colaj de articole culese din câteva numere ale unor reviste interbelice
care apăreau în anul 1938, cu un an înainte de declanșarea
celui de Al Doilea Război Mondial:
“De când U.C.B.-ul a preluat de la primărie
salubritatea, curățenia străzilor Capitalei începe să devină un lucru obișnuit.
În fiecare noapte străzile principale sunt spălate cu furtunul și măturate, iar
gunoaiele strânse cu regularitate. Pentru a păstra curățenia străzilor
Capitalei, U.C.B.-ul a luat o măsură foarte practică. La principatele bariere
ale orașului, pe șoselele cu mult trafic, a instalat o platformă unde
toate vehiculele care intră în Capitală sunt curățate și spălate în mod
gratuit. Astfel se înlătură spectacolul automobilelor stropite de sus până jos
cu noroi sau al căruțelor și camioanelor cu roțile înghirlandate de toată
murdăria drumurilor, care se vedeau pe străzile Capitalei.
Mare parte din
praful și murdăria de pe străzile
orașului se datora acestor vehicule, care aduceau cu ele tot noroiul
drumurilor de țară.” (“Ilustrațiunea
Română” – 5 octombrie 1938)
Cimitirele de automobile ale Bucureștilor
“Dacă sgârie-norii nu v'au convins acum că
Bucureștii s'au americanizat, faceți o plimbare pe Șoseaua Ștefan cel Mare și
în împrejurimile ei: veți găsi acolo cimitirele de automobile, semnul cel mai
palpabil al americanizării unui oraș. Zeci și sute de automobile care-au
strălucit de o sănătate metalizată acum câțiva ani, sunt astăzi epave în aceste
cimitire pe care nu le vizitează decât amatorii de fier vechi și de șuruburi
sau de tablă nichelată. Pe zi ce trece, cimitirele de automobile din București
se îmbogățesc și își sporesc dimensiunile. Încetul cu încetul aceste automobile
vechi vor deveni o problemă serioasă pentru edili.” (“Ilustrațiunea
Română” – 5 octombrie 1938)
Lindbergh în România!
“Cu
ocazia trecerii prin România, aviatorul
Lindbergh și soția sa, au fost pentru scurt timp musafirii Clujului. Sobru și
modest ca întotdeauna marele aviator a ținut să treacă cât mai neobservat.” (“Ilustrațiunea Română”
– 7 septembrie 1938)
Charles Lindbergh pe aeroportul din Someșeni |
“La
ora 3.40, când
ultimele avioane concurente în raidul Micii Înțelegeri decolau de pe aerodromul
din Someșeni, a apărut la orizont un avion negru, monoplan, cu două locuri și
cu un singur motor, pilotat de celebrul aviator, colonelul Charles Lindbergh,
având la bord drept unic și prețios pasager pe soția sa, Doamna Annie
Lindbergh. Avionul “Hawk", un avion mic de turism, a adus pe pământul
României una din celebritățile aviației mondiale, pe “primul pionier al
lumii" cum a fost numit colonelul Lindbergh. Într’o
clipă,
aviatorul american a părăsit carlinga pentru a întinde mâna să scoboare soției
sale, iar apoi au intrat repede în biroul aerogării, unde au fost salutați, în
numele d-lui general adjutant Paul Iliescu, Ministrul aerului și marinei, de către
dl. căpitan Alexandru Cernescu, comandantul Flotilei de Gardă.
Lindbergh pe pământul României |
Mulțimea
curioasă a prins de veste și se îndrepta grăbită, dornică de a vedea “în
carne și oase" pe celebrul aviator. Charles Lindbergh are groază de
mulțime și de necunoscuți. De o simplicitate uimitoare, în salopeta cenușie, cu
casca și ochelarii apărători prin care de atâtea ori a privit înălțimile și aspectul
de jucărie al orașelor, Lindbergh a pășit cu dibăcie căutând să scape de
indiscreția reporterilor. Același motiv l'a 'determinat să nu primească ospitalitatea
unui hotel, dorind mai degrabă intimitatea caldă și sinceră a unui cămin pe
care a găsit'o cu prisosință în casa d-lui profesor universitar Iuliu Hațegan. Puținele
clipe petrecute în pavilionul Flotilei de Gardă au fost pentru perechea aviatoare
un prilej de destindere și de prim contact cu România și sburătorii ei (…)”. (“Realitatea
Ilustrată”
– 7 septembrie 1938)
Petrache Lupu își continuă
misiunea
“În
diferite localități și acum în urmă la Câmpulung-Muscel ciobanul vizionar
continuă să ducă cuvântul Domnului. În vremurile acestea de permanentă
primejdie de război, cu atât mai mult gândul umililor muritori se îndreaptă
spre ceruri, unde ei nădăjduiesc să găsească suprema protecție și îndrumare.
Iată de ce nenumărați locuitori înconjoară cu suflet cucernic pe ciobanul
căruia în simplitatea lui i-a fost hărăzit să apropie cele ascunse ochiului
omenesc. De altfel cuvintele ciobanului nu sunt decât un îndemn la credință și
viață virtuoasă, pe care oricine le poate urma cu folos.” (“Ilustrațiunea Română”
– 21 septembrie 1938)
Un gangster american la București
“Ultimul
gangster care a poposit, pentru 48 de ore, în
România, venea din țara lui de origine cu o reputație bine stabilită de cruzime
și îndrăzneală. Din fericire poliția noastră nu a ezitat să-l expedieze cât mai
urgent peste hotare, cu toate solemnele sale promisiuni de cumințenie și
fidelitate.
De
câtăva vreme poliția noastră fusese înștiințată că cetățeanul bolivian Pat
O'Brien se îndreaptă spre România. Izgonit din toate țările civilizate,
“cetățeanul bolivian”, care în realitate e unul din cei mai fioroși gangsteri
ai Americii, credea că se va putea stabili în
România. Așa că, într’o bună dimineață, portarul
unui hotel din centrul Capitalei a primit un pasager de marcă. Era un individ
înalt, cu părul roșu și ochii albaștri, reprezentând perfect tipul irlandezului. Sosise cu Orient
Express-ul și avea nu mai puțin de 14 valize, din care 8 cufere mari, care
purtau pe ele etichetele sutelor de hoteluri prin care trecuseră. I s'a dat
pasagerului străin apartamentul 33, compus din două camere și baie. La ora
prânzului dl. Pat O'Brien a întrebat în nemțeasca lui aproximativă la ce
restaurant să mănânce. I s'a indicat restaurantul “Modern". S'a așezat
la o masă, în grădină, și a mâncat șase feluri de bucate, plus două înghețate.
La friptură, spre mirarea chelnerilor, a cerut marmeladă. Ca să-și satisfacă
clientul, direcțiunea restaurantului a trimis repede un picolo să cumpere
marmeladă de la cofetărie. A adus însă peltea de gutui și dl. Pat O'Brien a
fost încântat. Între timp, deoarece i se recomandase țuică înainte de masă, a
consumat 1/2 kilogram… cu sifon. Nota a fost de 680 de lei (cu reducerea de 20
la sută!) și a dat un bacșiș de 500 de lei. Chelnerul, care l-a servit, unul
din cei mai vechi oameni ai localului, ne spunea cu dispreț:
-
Se cunoștea dom’le că a câștigat banii
ușor! Arunca banii ca nucile! Bată-l Dumnezeu de gangster…"
Chelnerul care l-a servit pe gangsterul american |
"În
timpul celor două zile cât a stat la noi, Pat O'Brien a consumat aceleași
feluri de mâncare, cu înghețată și peltea de gutui, ajungând însă să bea câte
un kilogram de țuică cu sifon la fiecare masă. Și a împărțit aceleași bacșișuri
regale. Din primul moment însă, poliția i-a adus la cunoștință că e
indezirabil, poftindu-l să se pregătească urgent de plecare. Așa că a stat
toată ziua în casă, scriind numeroase scrisori. Nici nu a avut curiozitatea să
viziteze orașul, ci singurul lui drum a fost pe strada Sărindar, de la hotel la
restaurant.”
(“Ilustrațiunea Română”
– 7 septembrie 1938)
Artistele noastre din străinătate
“Artista
Paula Georgescu, din Paris, a venit în vacanță în țară, și-și petrece
vilegiatura pe plajă la Carmen Sylva. În timpul cât va sta printre noi, d-ra
Paula Georgescu va turna un film în care se va evidenția pitorescul munților
noștri și în special al locului de origine al d-șoarei Georgescu, “Pe coastele Șotrilor".
D-ra Paula Georgescu a interpretat, până aici două filme, la Paris: “Un enfant
riche", care a rulat în luna Aprilie și
“La ligue du coeur", care se reprezintă
cu succes, actualmente, la Paris. Prin succesele pe care le obține în
străinătate, compatrioata noastră face cinste țării.” (“Ilustrațiunea Română”
– 21 septembrie 1938)
Duminica sportivă
Automobilism
“Duminică a avut
loc la Sinaia un concurs de automobile (proba de coastă). Acest concurs a fost
onorat de prezența M. S. Regelui și a Măriei Sale Marele Voevod Mihai de Alba
Iulia. Prezentăm câteva instantanee de la acest concurs.” (“Realitatea
Ilustrată” din 7 septembrie 1938).
Fotbal
“Duminică s’a
disputat pe arena din Giulești matchul internațional
dintre reprezentativele B ale Jugoslaviei și României. Partida a fost urmărită
de un public destul de numeros, care a susținut cu căldură reprezentanții
noștri.
Aceștia s’au
achitat de minune de misiunea care le-a fost încredințată, dispunând de puternicul team jugoslav cu netul scor de 2 – 0
(2 – 0). Ambele goluri au fost obținute de Orza. Impetuosul extrem dreapta al
naționalei noastre a fost și unul din cei mai buni jucători de pe teren.” (“Realitatea
Ilustrată” din 7 septembrie
1938).
Se întâmplau multe. Viața era plină, oamenii se distrau, se mirau de gangsteri și mașini părăsite.. Și Petrache Lupu de juca de-a Arsenie.. Lume de altădată ?.. Ne.. Lumea de astăzi cu alt stil vestimentar.
RăspundețiȘtergerePresa de bun simţ.
RăspundețiȘtergereDe ieri. De azi. :)
Ștergere