Un provincial în vizită prin Bucureștiul interbelic

Prima jumătate a secolului trecut a fost fără îndoială perioada în care Bucureștiul a înflorit cu adevărat, devenind capitala europeană pe care o numim chiar și azi cu mândrie “Micul Paris”. În perioada interbelică transformările urbei au devenit cu adevărat spectaculoase. Chiar și vizitatorii străini ajunși în Capitala României apreciau “frumusețea și eleganța Bucureștilor” (citește aici articolul: Bucureștiul interbelic văzut prin ochii unui reporter străin). 

Cu atât mai mult românii – bucureșteni sau veniți în vizită din “provincie” – erau mândri de Capitala lor. Vă invit acum să aflați care au fost impresiile unui provincial ajuns în anul 1936 - după “treizeci de ani de lipsă” - în Capitală. Este vorba despre “Conu’ Iorgu” – un prieten (poate imaginar, dar ce contează?) al reporterului Alex F. Mihail, o mai veche cunoștință de-a noastră. De ce venea Conu’ Iorgu la București? Motivul ne este dezvăluit chiar de el: “Acu’ nu vreau să mor, mon cher, până ce n'oi vedea și eu Turnul Telefoanelor - mi-a scris el – că am auzit că al Colții s'a dărâmat. M’aș urca și în Foișorul de foc, o dorință de-a mea din copilărie, pe care n'am putut-o realiza până acum. Aș vrea să văd toate minunățiile Bucureștilor vostru, preschimbat de nu-l mai cunoști. Dar pun rămășag că tot am să mă simt ca acasă la mine. Pentru asta nu-ți scriu când vin, ca să nu mă aștepți la gară. Vreau să mă descurc singur..."

PRIMA IMPRESIE A LUI CONU’ IORGU

Prima surpriză de care are parte eroul nostru, un provincial ajuns în București, a fost bineînțeles modernizarea Gării de Nord: “Când am sosit întâi în stație, cu rețelele alea de șine multe și încurcate, cu halele și acoperișurile de fier nesfârșite printre care mă rătăceam, și mai ales când am ieșit prin portalul grandios, cu stâlpii groși cât ai unor copaci de trei sute de ani, mai înalți ca Ateneul, nu știam unde mă aflu. Voi fi greșit gara? - mă întrebam. Poate am adormit în tren și am ajuns prin vreun oraș din străinătate? Auzeam vorbindu-se diferite limbi în jurul meu… dar deslușeam mai mult graiul românesc. Luându-mă după lume, am ieșit pe un bulevard cu straturi de flori pe de lături. Mare minune? Asta să fie Calea Griviței? Dar unde's grătarele cu mititei? Unde's toate tarabele negustorilor?...

Mi-am luat inima în dinți și, cam rușinat, am întrebat pe un trecător:

- Mă rog, domnule, asta e Gara de Nord a Bucureștilor, sau am ajuns în alt oraș?

- Da, domnule, ești la București - mă asigură cetățeanul.

- Atunci unde e Calea Griviței? Că eu știu că Gara de Nord era, pe vremuri, pe Calea Griviței și luam de acolo tramvaiul cu cai, de mă duceam la Teatrul Național, apoi prin str. Biserica Enei și prin strada Colții, până la prietenul meu Alecu, de la Sf. Gheorghe.

Gara de Nord - după modernizare

Astfel am aflat, spune conu’ lorgu, că eram pe Bulevardul Dinicu Golescu și că Gara de Nord are acum două fațade. Mai întrebând pe unul, pe altul, am ajuns în cele din urmă în Calea Griviței. Știam că erau aici, în față, niște cafenele urâte și niște cârciumi murdare, cu prostituate și cu pungași, anume ocrotiți pentru jefuirea călătorilor naivi (citește și articolul: Vestalele din cartierul Griviței). Într’adevăr, nu mai cunoșteam locul. Acum acolo s'a deschis o stradă și în colț este o casă bloc, un hotel mare.

- Dar unde e tramvaiul cu cai care merge la Teatru? - am întrebat.

- Nu mai este nici un tramvai cu cai la București - mi-a explicat un trecător, spre marea mea mirare. Dar am aflat că trebuie să iau tramvaiul electric no. 6, care nu mai merge decât până la Teatrul Național. Înainte era mai bine - m'am gândit - că te suiai la gară și cu același vagon cu cai te duceai până la Sf. Gheorghe și de acolo pe Calea Moșilor până la Moși.”

PRIN BUCUREȘTI CU TRAMVAIUL NO. 6

Îl vom însoți acum pe Conu’ Iorgu într-o călătorie prin Capitală. Mijlocul de transport: modernul tramvai electric cu nr. 6: “În fine, m'am suit într'un vagon, pe care l-am văzut numerotat cu cifra aceasta. Și merg eu, nene, merg, de nu se mai sfârșește. Văd cârciumi, văd prăvălii, văd și un cinematograf. Deodată apare pe de lături un cimitir… Apoi iar cârciumi, iar prăvălii, o farmacie… Și o mulțime de lume. Am rămas încurcat, mai ales din pricina cimitirului. Totuși un pasager din tramvai m'a asigurat că “suntem într'adevăr pe Calea Griviței". Și tot mergând mereu așa, m'am pomenit la Bucureștii Noi și Dămăroaia, adică aproape de Chitila. Bucureștenii sunt foarte îndatoritori, dau fel de fel de deslușiri și nu-și bat joc de un străin care greșește drumul.

Vechiul Teatru Național și Palatul Telefoanelor - 1936

- Ați luat într’adevăr tramvaiul no. 6, dar într'o direcție greșită. Băgați de seamă în tramvaie și autobuze la direcția în care merg, căci te poți pomeni la Cioplea sau la Colentina, sau cine știe prin ce comună depărtată din județul Ilfov.

La marginea aceasta a Municipiului, unde fără voie sosise conu lorgu, a aflat că locuiește sfătosul Moș Toma, “Bunicul Bucureștilor”, acela care anul trecut a povestit ziariștilor atâtea lucruri interesante despre trecutul orașului nostru. Poate c’ar fi nimerit ca Moș Toma să nu fie uitat nici în acest an, cu prilejul “Lunii Bucureștilor”.”

 

Palatul Parlamentului și Patriarhia - 1936

A DISPĂRUT STRADA COLȚII

Transformarea Bucureștiului era așadar impresionantă. Sistematizarea orașului a avut însă și victime: străzi și clădiri vechi, încărcate de istorie și pline de farmec. Seniorul provincial ajuns în București nu putea să nu și le reamintească și să nu le regrete dispariția: “Conu lorgu, foarte contrariat, a observat că nicăieri nu se mai poate vedea vreo tablă indicând unde a fost odinioară bătrâna stradă a Colții. Peste trupul ei și al altor străzi învecinate, ale căror case au fost dărâmate fără milă la pământ, trece acum un bulevard larg, care va avea 50 de metri lățime. Când stai pe un trotuar și te uiți peste drum, vezi omul mic - observă vizitatorul nostru.

B-dul Brătianu înante de modernizare

Casa unui mare dregător care gâtuia bulevardul în apropiere de spitalul Colțea, și care se încăpățânase să stea ani de zile în mijlocul drumului, în inima orașului, a fost dărâmată. S'a tăiat și o parte a grădinii spitalului Colțea. E vorba să fie dărâmat chiar spitalul… “Strada Colții” al cărui nume a fost aruncat în grămada celorlalte străzi uitate ale vechiului București, a avut un trecut glorios. S'ar putea povesti atâtea despre Mânăstirea Colții, despre școala bucureșteană de slavonește și românește, care a continuat fără întrerupere în tot cursul secolului al XVIII-lea; despre spitalul, chiliile pentru săraci și odăile pentru odihna străinilor, ridicate de Mihail Spătarul, ajutat de fericitul întru pomenire Radu Colțea.” (citește și articolul: Bătrâna stradă a Colții). Enumerarea locurilor pline de farmec ale Bucureștilor care s-au dus continuă:

B-dul Brătianu după modernizare

 CE NU SE MAI POATE VEDEA LA BUCUREȘTI?

“Musafirul nostru a căutat zadarnic multe din clădirile lui cunoscute și vestește pe prietenii din provincie, cari n'au mai fost de mult prin București, ca să nu mai caute următoarele localuri: Teatrul Edison, din dosul Băncii Naționale, unde jucau acum 30 de ani celebrii artiști francezi, s'a desființat. Nu mai e nici Teatrul din Grădina Blanduziei, nici cel din Parcul Oteteleșeanu. De altfel nu există nici parcul, nici grădina cu numele de mai sus. Cofetăria “Frederic”, cu delicioasele ei prăjituri, care era pe lângă legația țaristă, nu mai există. Din clădirea legației n'a mai rămas, nici din ea, vreo cărămidă. Vechea clădire a prefecturii poliției, în care pe vremuri a locuit și Kiseleff, a fost înlocuită cu un palat, cu nu știu câte caturi. În locul Terasei Oteteleșeanu este palatul cu zece etaje al poștelor, iar în locul Cafenelii Eliseu, un alt palat asemănător.” (citește și articolul: Povești din București: Terasa și grădina Oteteleșanu).

Parcul Carol - 1936

Nu mai găseai pe străzile Capitalei nici: “Muscalii cu cauciuc, odinioară fala Bucureștilor, care au dispărut din Piața Teatrului. Le-au luat locul automobilele. Cine vrea să-și amintească cum arăta acum 30 de ani acest centru al Capitalei, ar putea trece prin Piațeta Rosetti, unde Serviciul circulației a instalat de curând o stație de birje, cu cai. Aceste birje de după război nu sunt atât de luxoase ca acele ale lui Mișka, sau ale vreunui alt muscal de pe vremuri, ai cărui cai arăpești sau rusești alergau în trap avântat la Șosea, pe când vizitiul de pe capră, înveșmântat în catifea și cu brâu de mătase roșie, cu mâinile întinse, abia putea stăpâni nobilele animale. Birjele de la Rosetti, niște trăsuri destul de frumoase, prin grupul lor numeros și prin alinierea din fața unei case mai arătoase de acolo, amintesc oarecum aspectul de odinioară al Pieței Teatrului Național.” (citește și articolul: Ultimii Muscali).

“Ce clădiri de acum treizeci de ani au mai dispărut?... A ars magazinul Luvru, din strada Sărindar colț cu Calea Victoriei, iar pe locul lui s'a ridicat azi palatul cafenelei Royal, din fața lui Capsa. Capsa e la fel cum a fost! A păstrat tradiția. Coșurile de zid de pe acoperiș dovedesc că hotelul n'a introdus nici măcar calorifere, deși are atâtea alte mari și numeroase hoteluri în jur care îi fac concurență. Librăria Socec, tăiată de vreo două sau chiar trei ori, tot mai înaintează în Calea Victoriei. E sortită să fie din nou amputată. De altfel, mai sunt atâtea palate noi și case block cu șapte, opt sau zece etaje, clădite de curând, menite să fie dărâmate, spre a corespunde noului plan de sistematizare al Capitalei.”

TRANSFORMĂRILE BUCUREȘTIULUI

“Dâmbovița - atât de mult cântată odinioară - începe a deveni un canal subteran al Capitalei. Planșeul actual și splaiurile de odinioară, unite, alcătuiesc o stradă largă de vreo 60 de metri. S'au desființat Halele Centrale… Din Piața Bibescu n'a mai rămas nimic, iar Dealul Patriarhiei, o bijuterie a Capitalei, a căpătat o splendidă perspectivă. În locul halelor dărâmate, va fi o enormă și elegantă piață. Altă piață a fost croită în fața Universității. (citește și articolul: Prin “Piața mare”) 

"Block-house" din București

Asanarea lacului Băneasa și asanarea lacului Herăstrău pot fi privite ca unele dintre cele mai importante opere urbanistice pornite în zilele noastre, pentru civilizarea Capitalei. Reconstrucția unei străzi pitorești a Bucureștilor vechi, în Parcul Carol, Grădina botanică înfrumusețată, vechiul nostru Cișmigiu împodobit ca de sărbătoare, atâtea muzee noi și expoziții răspândite pe toată suprafața Capitalei. 

"Zgârie-norii" Capitalei

Teatrele de vară, mai ales recentele lucrări făcute la noul “Parc Național” cu prilejul “Lunii Bucureștilor” din acest an, participarea Jugoslaviei și a Cehoslovaciei la Expoziție, toate acestea - ne spune cu multă convingere conu’ lorgu - iau ochii prin măreția și frumusețea lor, fiind menite să vrăjească pe toți cei care vor avea norocul să poată veni în Capitală".

Sursa:

Articolul “Bucureștii de azi – Ancheta unui provincial” – semnat Alex F. Mihail – publicat în revista “Realitatea Ilustrată” - numărul din 6 mai 1936