Primul articol din ciclul ‹‹Bunicii Bucureștiului››,
prin poveștile spuse de Moș Iancu, din strada
Sinagogii, ne-a purtat în vremurile lui Mihai
Vodă Sturdza și ale lui Cuza Vodă. Tot Moș Iancu ne-a dat câteva sfaturi
prețioase “pentru a ajunge la adânci bătrânețe”. Astăzi vom afla de la Dumitru
Comănescu, cel mai în vârstă bărbat de pe planetă în 2020, secretul
longevității sale, și vom povesti cu Moș Toma, cel mai în vârstă
locuitor al Bucureștiului interbelic, despre negustorii bucureșteni de altă
dată:
 |
| Moș Toma - 109 ani - Bunicul Bucureștilor în anul 1935 (stânga) Dumitru Comânescu - 111 ani - Bunicul Bucureștilor în anul 2020 (dreapta) |
Bunicul Bucureștilor: Dumitru Comănescu
Începând din luna iunie 2020, românul Dumitru Comănescu,
în vârstă de 111 ani, a devenit cel mai în vârstă bărbat de pe planetă, fapt
recunoscut de Cartea Recordurilor. Acest Bunic al României s-a născut în 8
noiembrie 1908, la Provița de Jos, în județul Prahova. A fost de profesie
inginer agronom și trăiește în acest moment în București. Secretul longevității
sale a fost dezvăluit într-un interviu acordat Centrului pentru Seniori al Municipiului București. „Vreau să mulțumesc tuturor celor care au fost
alături de mine, care m-au ajutat și susținut de-a lungul anilor, familiei,
prietenilor și apropiaților. Dar mai ales, pentru tot, eu îi mulțumesc lui
Dumnezeu, pentru că El a ales să fiu astăzi aici, pe primul loc în clasamentul
celor mai în vârstă bărbați din lume. Vă mulțumesc pentru urări și gândurile
frumoase, vă doresc multă sănătate și sper ca dumneavoastră să mă depășiți!”,
a adăugat cel mai bătrân bărbat din lume. Dumitru Comănescu a declarat că
longevitatea sa se datorează dragostei familiei, a soției, a fiilor și a
nepoților.
 |
| Dumitru Comânescu - 111 ani |
Bunicul de ieri al Bucureștilor: Moș Toma
Poveștile lui Moș Toma, cel mai în vârstă român în anul 1935, le vom
asculta prin intermediul articolului “De vorbă cu moșnegii”, semnat Alex F.
Mihail și publicat în numărul din
21 august 1935 al revistei “Realitatea Ilustrată”:
„Pe Moş Toma, „Bunicul Bucureştilor", l-am găsit
stând la masă, în grădină, la umbra unui pom, împreună cu cele două fete ale
sale: coana Ana Tomescu, în vârstă de 72 ani şi coana Ecaterina Florian, în
etate de 57 ani. Moş Toma mănâncă şi el de toate, fără nici o fereală.
- Am muncit până la vârsta de 105 ani – ne spune. Azi am
109. La adânci bătrâneţe am fost mic negustor şi-mi câştigam pâinea vânzand
lămâi şi altele în piaţa Banu Manta. Dacă vrei să ştii, ţi-aş povesti câte ceva
despre vechii negustori bucureşteni. Înainte de toate erau cinstiţi!
Se’ntreceau, care de care, să dea marfă cât mai curată, mai trainică şi mai
bună. Cavafii, cojocarii, işlicarii, postăvarii, lumânărarii şi alţi
meşteşugari n’aveau căutare dacă nu lucrau marfă cinstită. Iar brutarii erau
bătuţi cu nuiele, la spate, în piaţă (piaţă se numea tot târgul) în văzul
tuturor, când erau prinşi cu lipsă la cântar.
 |
| Moș Toma - 109 ani |
În anul 1847, în ziua de Paşte, a fost cel din urmă mare
foc din Bucureşti, când au ars multe prăvălii, case de ale marilor negustori, o
parte din hanul Sf. Gheorghe-Nou cu hrube boltite, pline cu mărfuri şi chiar
mai multe biserici, în cari unii îşi adăpostiseră avuţia de furia prăpădului.
Deşi negustorii bucureşteni erau cunoscuţi ca cinstiţi şi aveau mare credit în
străinătate, la Lipsca şi în alte părţi, de pe unde ne soseau mărfuri, totuşi
vestea focului celui mare, cari pârjolise târgul, a adus îngrijorare în
rândurile fabricanţilor de peste graniţă. Ei au trimis pe dată împuterniciţi
de-ai lor, spre a cădea la învoială cu negustorii păgubiţi de pe malul
Dâmboviţii, oferind scăderi însemnate celor care ar voi să plătească imediat
toată datoria.
 |
| Prăvălii de altădată |
Târguiala asta supără grozav pe negustorii bucureşteni, atât pe
toptangii (notă: negustori care vindeau cu toptanul, angrosiști), cât şi
pe cei cari vindeau cu paralâcul (notă: negustori care vindeau cu
amănuntul). După o consfătuire ce s’a ţinut la Carvasaraua domnească din strada
Colţii (un fel de antreposit-vamal), s’a hotărât ca toţi negustorii din
Bucureşti să plătească pe deplin şi îndată după foc, fără nici o amânare, toate
datoriile ce aveau în străinătate, spre uimirea fabricanţilor europeni, care
veniseră anume să se învoiască cu scăzământul. Am văzut o dată pe un mofluz
(negustor care nu-şi plătise datoriile) închis la hătmănie, cu butuc la
picioare, pe când la prăvălia lui era erotocrisie (un fel de sindic al
falimentului)… Iar pe un simigiu l-am văzut ţintuit cu cuie, chiar la uşa prăvăliei
lui...
- Vre-un osândit la moarte ai apucat, moş Toma?
- De o aşa privelişte mi-a fost totdeauna groază. Dar am
auzit că pe ucigaşi şi pe hoţi îi băga în fiare sau îi spânzura pe locul unde
se fac acum Moşii…”
Surse:
- articolul “Capitala României a câștigat bătălia
longevității”, publicat pe site-ul Centrului pentru
Seniori al Municipiului București
- articolul “De vorbă cu moșnegii” – semnat Alex F. Mihail
– publicat în numărul din 21 august 1935 al revistei “Realitatea
Ilustrată”
:)
RăspundețiȘtergere:)
Ștergere