Inaugurarea Cazinoului din Sinaia

Românii și cazinourile

Cazinoul din Constanța - ridicat începând din anul 1909 și inaugurat în luna august a anului 1910 – a fost de la început o afacere de succes. Istoria acestuia a fost însă - încă de la început - umbrită de numeroase scandaluri financiare și de dramele jucătorilor ghinioniști. 

 

Cazinoul din Sinaia
(azi un modern Centru internațional de conferințe)

 

Tocmai de aceea, publicarea în presă a unor articole care dezvăluiau intenția de a fi construit un stabiliment destinat “jocurilor de hazard” în Sinaia – localitate care găzduia reședința de vară a Regelui Carol I – era considerată ca fiind o dezinformare pe care azi am încadra-o în categoria "fake news".

 

“Gazeta Transilvaniei” dezmințea știrea “răspândită de opoziție” în numărul publicat în 18/31 mai 1911: “Casino-ul din Sinaia: Opoziția a răspândit versiunea, că la Sinaia se va instala un cazino pentru jocuri de hazard. Nici nu e nevoie să mai spunem că știrea aceasta e neadevărată. Euforia spitalelor și guvernul acesta țin prea mult la reputația Sinaiei pentru ca să tolereze așa ceva. Și apoi Regele Carol ar fi putut și să aprobe instalarea unui astfel de cazino la reședința sa de vară?”

Cu toate acestea, construcția clădirii impunătoare care urma să găzduiască cazinoul a început în anul 1911, lucrările fiind finalizate într-un timp record. Cazinoul l-a avut ca prim acționar pe baronul Edgar de Marçay (acționar al cazinoului din Monte Carlo). Alți acționari au fost Eforia Spitalelor Civile, Primăria Sinaia, baronii francezi Iv De Marcay, Edmond De Marcay și Edgar De Marcay (acționari la cazinourile din Nisa și Monte Carlo), politicienii români Gheorghe Grigore Cantacuzino (zis Nababul), Nicolae Lahovary ș.a.

Relatarea evenimentele care au marcat inaugurarea din 9 iulie 1912 a stabilimentului destinat “jocurilor de hazard” este consemnată în articolul “Din România - Inaugurarea Cazinoului din Sinaia”, publicat în Gazeta Transilvaniei, numărul din 11/27 iulie 1912. Este de menționat că articolul cuprinde și mențiuni dintr-un interesant “interview acordat de d-nul Rozetti Bălănescu, unul dintre membrii societății ‹‹Sinaia››, care a ridicat această clădire”: 

Din România - Inaugurarea Cazinoului din Sinaia

“Alaltă seară a avut loc în Sinaia inaugurarea cazinoului de acolo. Sala de teatru unde s-a ținut festivitatea de inaugurare a fost plină de elita socială din Sinaia și București. La 9 oare și-a făcut prezența și familia domnitoare: M.S. Regele, M.S. Regina, AA.LL.RR. Principele Ferdinand, Principesa Maria, Principele Carol și Principesa Elisabeta. La intrarea în sală a Suveranilor muzica a intonat Imnul Regal. 

 

M.S. Regele s-a întreținut îndelung cu d-nul Gr. Cantacuzino, exprimându-și satisfacția pentru cazinoul din Sinaia. Trupa Cazinoului a executat apoi două numere de varietăți și ‹‹Ariciul și Sobolul››, piesă într-un act de d-nul Victor Eftimiu, în urma cărora la oarele 10 M.S. Regele și M.S. Regina au părăsit festivitatea. AA.LL. Regale Principii Moștenitori au rămas până la sfârșit, urmărind întreg programul.

Din prilejul inaugurării cazinoului ‹‹Seara›› publică un interview mai lung cu d-nul Rozetti Bălănescu, unul dintre membrii societății ‹‹Sinaia››, care a ridicat această clădire. Din acest interview reținem următoarele:

 

Eforia spitalelor civile, a spus d-sa, în dorința de a ridica stațiunea climaterică Sinaia, a înființat cu autorizația Parlamentului o societate pentru a clădi un hotel, un cazino și un palat al sporturilor în această localitate. În ceea ce privește scopul societăței, de care văd că vă interesați, a continuat d-l Rosetti-Bălănescu, el este după cum ușor ne putem închipui nevoia reclamată de atâta timp, de a se face la Sinaia o stațiune climaterică de prima ordine, o stațiune însemnată, unde să putem atrage cât mai mulți vizitatori de la noi ți chiar din streinătate. Cu modul acesta, în intenţiunea noastră este de a opri ca banii să iasă din țară, și de a căuta să aducem la noi banii străini. În această privință nu trebuie să uitați că Elveția, Franța și alte state sunt țări cari fac avuții însemnate cu banii vizitatorilor străini. Că Eforia a avut acest scop și n-a avut un moment intenția câștigului, este hotărârea luată ca să-și vândă acțiunile societăței pe care le posedă în valoare de un milion, pentru ca acești bani să-i întrebuințeze la nevoile spitalicești.

Vorbind apoi de campania ziaristică dusă în contra Cazinoului din cauza pericolului, ce-l prezintă jocurile de hazard, d-l Rosetti a declarat următoarele: Cazinou fără jocuri nu se poate concepe; dar depinde de ce fel de jocuri. D. Carp a promis anume că în cazinoul din Sinaia nu vor fi permise decât jocurile practicate în cluburi și în acest sens s-a specificat și în autorizația dată societăței de consiliul de miniștri. De aceea în cazinou nu se va întrebuința nici un joc pus în mișcare în mod mecanic cum este ruleta sau căișorii. Mai mult, spre a vedea că nu urmărim nici un interes, mergând mai departe decât s-a cerut prin consiliul de miniștri, am hotărât ca în club să nu poată intră nici o persoană care nu va fi admisă ca membru de cătră comitet, funcționarii inferiori fiind cu totul opriți prin statute de a frecventa clubul.” 

 

(articolul “Din România - Inaugurarea Cazinoului din Sinaia” – publicat în Gazeta Transilvaniei – nr. din 11/27 iulie 1912)

Berbecul și cornul abundenței
simboluri ale activității desfășurate aici

Veștile despre inaugurarea luxosului Cazino din stațiunea reședință de vară a Casei Regale a României s-au răspândit rapid și au ținut capul de afiș al ziarelor din România și din Europa. Este demn de  menționat că, la doar două zile după inaugurare, un mare scandal avea să arunce umbre peste activitatea desfășurată aici: frații Loebel s-au sinucis după ce și-au pierdut întreaga avere la Cazino.

Cazinoul din Sinaia - scandalurile din presa vremii

„Ziarele ‹‹L'Indépendance Roumaine››, ‹‹Adevărul››, ‹‹Viitorul›› și ‹‹Seara›› s'au încăierat strașnic și se învinuiesc reciproc: ba că cutare dintre ele a primit atâtea mii de franci ca să apere ‹‹jaful și corupțiunea›› de la Cazinourile din Sinaia și Constanța, ba că altă gazetă a cerut o sumă de bani ce i s'a refuzat și de aceea atacă guvernul care patronează și pe domnii cari exploatează numitele localuri. De mult n'am mai pomenit o polemică așa de scârnavă și de înjositoare în presa românească. Confraților, încetați, pentru Dumnezeu, că faceți de ocară o întreagă instituțiune onorabilă și folositoare. Rezolvați neînțelegerea dintre voi prin ‹‹Sindicatul Ziariștilor››, printr'un juriu de onoare, oricum, dar nu mai dați publicului spectacolul acesta rușinos.” (extrase din articolul “Tot despre ‹‹bulă›› e vorba”, semnat ”Contele de Tekirghiol”, publicat în revista „Furnica” – numărul din 9 august 1912)

„Adevărul susținea că deoarece ‹‹bula›› lui Heitz (notă: Alphonse Heitz - administratorul Cazinoului din Constanța) a fost suprimată ca imorală, să se suprime și ‹‹bula›› lui Mareay. Ziarul Seara răspunde că tăierea ‹‹bulei›› lui Heitz nu i-a adus nici o pagubă, numitul fiind evreu; și dacă Adevărul i-a luat apărarea, e că Heitz îi dădea o subvenție destul de grasă, pe câtă vreme Mareay l-a tratat, pur și simplu, cu: ‹‹Marș...ay d'aici!››. Adevărul ripostează că Seara a luat 6.000 lei de la Mareay; și că afacerea fiind făcută prin intermedierea Prințului Griguță Cantacuzino, patronul Serei, e foarte natural ca sluga s'aprobe actele stăpânului. (…) În timpul când Adevărul se certa cu Seara, acuzându-se reciproc că au luat bani de la antreprenorii ‹‹bulei››, ziarul liberal Viitorul făcea pe țața, învrăjbindu'i și mai rău cu insinuări diabolice și calomnii perfide (uf!). Toată lumea s'a întrebat curioasă: oare gheșeftara presă liberală n'a încercat să ciupească și ea ceva de pe urma ‹‹bulei››? Ba bine că nu!” (extrase din articolul “Războiul celor două ‹‹bule››, semnat ”Năiță Idiotu”, publicat în revista „Furnica” – numărul din 9 august 1912)

‹‹Pe când trimit aceste scrisori din Londra, am avut totdeauna grijă să nu scap nimic din ceea ce spun ziarele engleze serioase cu privire la românime și la lucrurile românești. Așa că nu pot trece sub tăcere nici chestia casino-ului din Sinaia. Această mare binefacere, pentru care - cum spune dl. Iorga în “Neamul Românesc”: „datorim cu toții, nația întreagă, o mare recunoștință domnilor civilisatori, cari de departe au venit să aducă în barbaria noastră, neexpertă încă în măsluiri, binefacerea culturală a “bulelor” americane şi europene, a avut un răsunet şi în presa engleză. Numeroase gazete, ca „Daily News”, „Reynolds' Weekly Newspaper”, „Yorkshire Evening Post”, „Standard”, toate au avut să spuie ceva despre casino-ul nostru. Revista „Near East” adaugă încă și o explicație, foarte măgulitoare, se înțelege: „Bogătașul român e un jucător născut, și-i cu mult mai bine să-și piardă banii în țară decât la Monte Carlo, Nizza, ori Ain-les-Bains”. După aceste rînduri, ar fi de dorit ea fiecare oraș al nostru să-și aibă casino-ul cu ruletă. Nu ne îndoim că - precum avem legea încurajării naționale, se va găsi un ministru care să aducă înainte a camerei și o lege de încurajare a ruletei naționale. Un asemenea ministru, în vechea vorbă parlamentară: va binemerita de la națiune.›› (notă la rubrica “Scrisoare din Londra” - semnată D. Larungu – publicată în ziarul “Românul” din 10/23 august 1912)

Cazinoul din Sinaia - azi

 

Cu toate acestea, cazinoul din Sinaia a devenit în scurt timp atracția stațiunii și o importantă sursă de venituri pentru acționarii săi. Cazinoul a funcționat cu intermitențe - în timpul celor două războaie mondiale primind destinația de centru pentru refugiați și răniți. Cazinoul din Sinaia a funcționat până în 1947, an în care regimul comunist instaurat în România a interzis jocurile de noroc de acest tip. Astăzi clădirea Cazinoului din Sinaia -  complet renovată - se află în administrarea Consiliului Local al orașului Sinaia și adăpostește Centrul Internațional de Conferințe.

Vă propun să încheiem povestea într-o notă amuzantă, cu ajutorul unor texte publicate de revista “Furnica”:

Refrenul decavaților

Azi toată lumea e sătulă

De Cazinouri și de “bulă”;

De la Constanța, din Sinaia,

Se’ntorc pârliții’n București,

Bocindu-se ca cucuvaia.

Și pe oricine întâlnești

Pe stradă, în tramvai, în tren,

Îți cânt’același trist refren:

- Prostia mea tu să n’o faci!

Decât să pierzi la ‹‹bulă›› lei

Mai bine du-te, bre, să bei

La-alde Iordake din Covaci!

(semnat “Reporter” – revista „Furnica” din 16 august 1912)

Vodă: Situation politic ești așa de încurcat că sunt silit 

să consult chiar la dumneata: ce opinion aveți?

Mița Biciclista: Drept să-ți spun, Sire, vacanța asta nici n’am  

gândit la politică: mi-am încercat și eu norocul cu jocul la modă. 

Când la Cazinoul din Constanța, când la cel din Sinaia.

Conu’ Petrake: Cum s’ar zice, Majestate, s’a plimbat din bulă în bulă.

(caricatură pe coperta revistei „Furnica” din 30 august 1912)

Dialog de actualitate

"În parcul din Sinaia, pe aleea din fața faimosului Cazino. Un domn tânăr întâlnind un domn mai în vârstă, i se adresează cu obișnuita formulă de politețe:

- Ce mai faci?

- Eu ca eu; tu însă nu arăți bine. Iar ai jucat la ‹‹bulă››!

Drept răspuns. Tânărul scoate batista și’ncepe să’și șteargă nervos sudoarea ce’ isvorâse brusc pe frunte la auzire cuvântului ‹‹bulă››. Domnul în vârstă compătimitor:

- Ras?

- Complet! – taie el cu mâna aerul orizontal. Pentru a patra oară în două zile!

- Dacă ai fi numai tu!...

Domnul mai tânăr din ce în ce mai agitat:

- Eu am venit aici să mă repauzez... știi d-ta: boala de nervi care era să mă dea gata’n iarnă. Și când colo... ia privește în ce hal sunt! Și asta unde, mă rog... în reședința de vară a curții regale! E o mare rușine! Adică Regele n’are nici o putere ca să intervie...

- Ar face-o cu dragă inimă, dar îi e rușine...

- De ‹‹bulă››?!

- Alta-i cauza. Majestatea Sa vorbește cam stricat românește...

- Ce are a face?

- Tocmai pentru aceasta: tu știi bine cum pronunță nemții pe ‹‹b››!"

(semnat “Nae Saltimbacu” – revista „Furnica” din 30 august 1912)