Românii și "criza sanitară" (gripa spaniolă)

Gripa spaniolă a fost până azi etalonul în funcţie de care sunt evaluate astăzi toate pandemiile. În doar un singur an, între 1918 şi 1919, a lăsat în urmă un tablou grotesc: peste 50 de milioane de morţi. Statisticile optimiste precizează că jumătate din populaţia lumii a fost infectată. Rata mortalităţii cauzată de gripa spaniolă era de peste 250 de ori mai mare decât în cazul unei gripe obişnuite. Cei mai afectaţi au fost tinerii. Între 2,5 şi 5% din populaţia lumii a murit de gripă spaniolă. În Asia au fost 36 de milioane de victime. În Oceania doar 85.000. Dacă gripa spaniolă a ucis 50 de milioane de oameni, Primul Război Mondial, cel mai mare război pe care îl cunoscuse omenirea până atunci, a răpit „doar” 20 de milioane de vieţi.

Vă propun acum câteva extrase din presa acelor ani, articole care vor dovedi, o dată în plus că noi, cei de azi, nu suntem chiar atât de diferiți de românii de ieri:

Consideraţiuni asupra epidemiei actuale de gripă

Articol semnat Dr. Alexe Sulica, publicat în Gazeta Transilvaniei, numărul din 21 martie 1920: “În îngrozitorul cortegiu de mizerii care a întovărăşit rezbelul mondial, epidemiile ocupă un loc de frunte; căci e fapt de neconstestat că mai multă lume s’a stins răpusă fiind de boală decât de glonţ. Holera, ciuma, febra tifoidă, dizenteria, febra recurentă, şi-au început activitatea deodată cu izbucnirea războiului celui mare. În primăvara anului 1918 s’a ivit şi o formă de gripă mult mai gravă: atât ca formă, cât şi ca prognostic, mai întâi în Spania, de unde i s’a adus şi pronumele de spaniolă. A călătorit prin nordul Europei, iar prin luna iuliea acestui an şi-a făcut apariţia şi în Moldova şi Basarabia. Pe la începutul lui august se mai potolise și credeam că s’a stins complet, când ne pomenim că prin luna lui Septembrie se întinde cu repeziciune extraordinară şi sub formele clinice cele mai variate şi mai bogate în complicaţii bronho-pulmonare şi cardiace, care în majoritatea cazurilor se terminau cu moartea bolnavilor.

După o acalmie de vreo 8 – 9 luni ne-am pomenit deodată că din nou se semnalează din toate părţile focare de gripă care bântuie cu o furie turbată atât la ţară cât şi prin oraşe. Forma de gripă actuală prezintă şi ea forme grave ca: complicaţii mortale, dar mai rare decât cele din toamna lui 1918, în special se observă la adulţi complicaţii mai grave decât la copii şi chiar durata boalei şi a convalescenţei este mult mai lungă la cei dintâi. Forma de acum se prezintă sub forme simple şi sub forme complicate, cu o simptomatologie din cele mai variate. Formele simple de gripă sunt caracterizate printr’o izbucnire bruscă, cu temperatură ridicată, dureri vagi şi o sensaţie de sdrobire, extenuare în tot corpul, şi mai ales în şale şi membre; inflamaţia căilor aeriene superioare: nas, gât, faringe, laringe, tracheie şi bronşiile mari; sau sunt tulburările gastro-intestinale, care predomină situaţia: greţuri, vărsături, constipaţie, diareee, colici, icter cateral prin transmiterea infecţiei gripale la căile biliare. Se poate însă ca în unele cazuri ca să lipsească atât simptomele respiratorii cât şi cele gastro-intestinale şi atunci să avem de-a face numai cu o formă nervoasă de gripă.

Formele complicate de gripă ating mai ales aparatul respirator (plămânii) şi sunt cele mal grave. Ele dau procentul de mortalitate cel mai ridicat. Din observaţiile noastre reiese că cele mai multe complicaţii grave sunt datorate imprudenţelor comise de bolnavii atinşi de forme uşoare de gripă: ignorează o uşoară tuse, puţină febră, o mică indispozţie, o neînsemnată durere de cap, un puţin supărător catar naso-laringo-tracheal, o mică durere în gât şi părăsesc camera să-şi vadă de afaceri, expunându-se să răcească şi să contracteze complicaţii pe carele-ar fi putut evita. Nici un bolnav de gripă, fie aceea oricât de uşoară, să nu părăsească camera până la vindecarea completă, şi până nu şi-a recâştigat dln forţele pierdute prin boală. Răcirea şi slăbiciunea generală cu pierderea forţelor (ce o simt chiar și cei ce au trecut prin o formă de gripă uşoară) predispun organismul la complicaţiuni grave pulmonare mai ales. Copii, îngrijiţi cu multă precauţiune de părinţi, precum şi bătrânii, mai prudenţi, prezintă mai rar complicaţiuni decât adulţii, care încred la rezistenţa lor organică, sau se grăbesc să-şi vadă de afaceri.

Epidemia actuală de gripă se deosebeşte de cea din 1889, care încă a bântuit aproape în întreaga Europă, prin durată, întindere, prin gravitatea sa mult mai accentuată şi prin faptul că loveşte grav mai mult în adulţi decât în bătrâni şi copii. Bineînţeles că și condiţiile mizerabile de trai prin care am trecut şi trecem de aproape şase ani joacă un rol considerabil în această receptivitate anormală. Epidemia s’a abătut asupra unei populaţii istovite de suferinţă, lăsată pradă grijilor deprimante, nesiguranţei şi năcazurilor de tot felul. La acestea se mai adaugă insuficienţa alimentării, surmenajul, nerespectarea condiţiilor igienice de trai în nici o direcţie, care toate au favorizat într’o măsură extraordinar de mare întinderea epidemiei, paralel cu creşterea slăbiciunii fizice şi morale.”

Scrisori de la sate

Extrase din articolul “Scrisori de la sate”, publicat în numărul din  15 martie 1927 al ziarului Libertatea:

Unirea din 19 octombrie 1918 (stânga)
Libertatea din 15 marie 1927 (dreapta)

“Auzim și cetim din alte părți, ba chiar și de la d-voastră, că gripa spaniolă doboară și seceră la oameni. Pe la noi încă și-a arătat și își arată cinstita față, dând buzna pe la toate casele, dar oamenii nu se prea lasă căzuți în ghiarele măriei sale, ci o alungă de-a binelea de la casă și de la masă, cu ai (usturoi) și cu țuiculiță. Mâncările cu ai cred că-s bune și iuțeala din usturoi o fi poate ceva antiseptic - cum zic doftorii - adică ucigătoare de microbii (germenii cei mici, nevăzuți) gripei spaniole. Țuiculițele nu le-am cercat, dar aud că și ele ar fi de folos aici. (...) Vorba e că pe valea noastră aproape nu este casă unde oamenii să nu se fi îmbolnăvit de spaniolă, dar după dureri de câteva zile s’au întremat. Nu știu, usturoiul a muiat boala, ori țuiculițele? Mi-se pare că nici doctorii nu prea știu. D-voastră ce credeți?”

Ce trebuie să ştim despre boalele molipsitoare?

Extrase din îndrumarul “Ce trebuie să ştim despre boalele molipsitoare?”, întocmit de Dr. losif Stoichiţia, publicat de Editura Asociației Astra din Sibiu în anul 1931: “În anul 1918 cei mai mulţi bolnavi de gripă au murit în pneumonie, care a avut un decurs grav şi cu mult mai rău ca în aprinderile obişnuite. Se pune acum întrebarea, care ar fi măsurile de apărare în contra acestei molime primejdioase?

Înainte de toate ne vom feri de a veni în atingere eu aceia despre care ştim că sunt atinşi de această boală. În timp de epidemie vom şedea frumuşel acasă, vom ţinea în jurul nostru cea mai mare curăţenie şi nu vom intra nici în cârciumă, nici la şezătoare şi nici într’alt loc unde se adună lume multă şi de tot felul. Vom aerisi des odăile în care locuim, ne vom spăla mâinile de cât mai multe ori pe zi şi ne vom clăti gura şi gâtul cu apă călduţă în care punem câte o linguriţă de sare sau de apă oxigenată. Ne vom feri de răceli, iar când suntem siliţi totuşi să stăm între oameni mai mulţi, care vorbesc, tuşesc şi strănută, ne vom păzi şi vom ţinea o batistă curată înaintea gurii şi nasului. Dacă se întâmplă să avem în casă un bolnav de gripă, îl vom deschilini de către cei sănătoşi, ne vom feri să ne strănute ori să ne tuşească în faţă şi nu vom întrebuinţa aceleaşi vase de bucătărie. În caz de boală, vom chema întotdeauna medicul, iar până la sosirea lui ne vom aşeza la pat, în odaie curată şi caldă. Vom lua ceaiuri calde, vom lua prafuri de aspirină şi chinină şi vom căuta să asudăm cât mai bine. În caz de fierbinţeli mari, facem comprese cu cearceafuri muiate în apă rece şi stoarse bine. După trecerea fierbinţelilor încă cel puţin 2 – 3 zile vom sta însă în pat.”

Regina Maria și gripa spaniolă

Știre publicată în Monitorul Bucovinei, numărul din 21 decembrie 1918:

“M. S. Regina doctor de onoare: Universitatea din București a proclamat pe M. S. Regina Maria doctor de onoare pentru meritele literare.

M. S. Regele la masă cu soldații: În seara de Miercuri în 11 Decemvrie M. S. Regele Ferdinand, încunjurat de comandanții trupelor franceze și române, a luat masa de seară împreună cu soldații francezi și români ai trupelor din capitală, cari au fost răniți pe front și decorați pentru acte de bravură. M. S. Regina, bolnavă fiind de gripă, nu a putut lua parte la această masă.”

Regina Maria nota în 26 decembrie 1918 în Jurnalul ei de război: „N-am mai scris de 20 de zile! Am fost bolnavă, foarte bolnavă, lovită brusc și pe neașteptate, pe la spate, cum s-ar spune, și am fost țintuită la pat – tocmai când lumea voia să se bucure alături de mine. Boala m-a luat de sâmbătă, m-am trezit cu capul greu și dureros, am îndurat cu greu câteva audiențe… Dar am fost bolnavă – o boală oribilă, dureroasă, cum n-am avut în viața mea. Zile întregi de febră chinuitoare și greață, slăbiciune, halucinații crunte și insomnia neîntreruptă, până am crezut că voi înnebuni. Deci aceasta e celebra gripă spaniolă – ei bine, de acum știu că nu e de glumă cu ea”.

Știre publicată în Monitorul Bucovinei, numărul din 28 decembrie 1918:

“M. S. Regina Maria, care suferise greu lovită fiind de gripă, a trecut de orice primejdie și se află, spre marea bucurie a poporului întreg, pe calea deplinei însănătoșări.”

Povestea epidemiilor de gripă nu avea însă să se încheie în anul 1919. Valuri succesive aveau să se abată asupra Europei și în anii ce au urmat:

Gripa spaniolă

Un pericol care se apropie de noi. – Să luăm învățături din trista experiență a altora și a noastră

Extrase articolul publicat în 16 ianuarie 1927 în ziarul "România Nouă" din Chișinău:

“Ziarele străine ne aduc ştiri alarmante. Toate ţările din apus sunt pline de bolnavi de gripă, care a luat proporţii catastrofale în Franța, iar acum a trecut în Germania, Polonia şi se aproape de noi. În orașul spaniol Barcelona din numărul de 700.000 locuitori au fost bolnavi 100.000. La Paris şi Marsilia nu ajung sicriele: lucrătorii din fabricele de sicrie lucrează ziua şi noaptea. În mai multe oraşe din Olanda a încetat orice viaţă şi orice mişcare din cauza ravagiilor boalei. La Cariarul (?) mai multe fabrici şi instituţii nici nu lucrează din cauză că o treime dintre muncitori şi funcţionari sunt bolnavi de gripă.

Cu această ocazie un ziar polonez scrie că, ca prilejul gripei din anul 1918, au murit mai mulţi oameni decât în răsboiul mondial. Numărul bolnavilor la toată lumea astăzi întrece cifra de un milion de oameni şi nu se ştie încă cum vor reacţiona popoarele din orientul Europei la această boală. Este un lucru verosimil că în ţara noastrâ gripa, dacă va ajunge, va face şl mai multe ravagii deoarece starea sanitară a ţăranului nostru este inferioară celei a țăranului din Apus. Bineînțeles că aceste ştiri trebuie să alarmeze opinia noastră publică, şi mai ales cercurile medicale, care sunt obligate să vegheze la momentul apropierii de noi a acestei boli și să ia măsurile posibile. (...) Suntem în preajma unor evenimente care semnalează o nouă epocă în viaţa noastră schimbată. Trebuie să fim înarmaţl cu ştiinţă şi cu diferite unelte, care ne vor ajuta să rezistăm tuturor furtunelor isvorâte din noua noastră structură, atât publică cât și individuală.”