A trecut deja Sărbătoarea Crăciunului, probabil cea mai iubită și cea mai așteptată sărbătoare a anului. Unii dintre noi își mai aduc aminte în aceste zile, cu nostalgie poate, de exilatul Moș Gerilă – înlocuitorul lui Moș Crăciun din perioada comunistă. De ce cu nostalgie? Poate pentru că, amintindu-ne de mult hulitul Moș Gerilă, rememorăm momente pline de farmec trăite în copilărie. Să vă spun așadar povestea lui Moș Gerilă, așa cum v-am obișnuit și până acum, cu ajutorul unui colaj de articole culese din presa anilor trecuți:
Citește și: Primul Crăciun în Republica Populară Română
Începând din 1949, Moş Crăciun a vizitat casele românilor doar „în mod clandestin”. Ziua în care se sărbătorea Nașterea Domnului a fost declarată zi lucrătoare. Înlocuitorul Moșului care venea cu sania trasă de reni, comunistul Moş Gerilă, avea să vină în anii următori – tot în sanie – dar abia în 30 sau 31 decembrie. Tot începând de atunci “Pomul de Crăciun” a devenit “Pomul de iarnă” sau “Pomul de Anul Nou”. Au fost schimbate doar numele, vor zice unii. Nu a fost, din păcate, doar atât. A fost creată mai întâi...
O nouă literatură pentru copii
“Editura de Stat a scos o serie de Cărți de povești pentru copii. Se desprind din aceste editări o serie de lucruri noi, în primul rând o grijă specială pentru ce anume se dă copilului să citească. Poveștile cari alcătuiesc volumul, FLOAREA DE PIATRĂ de Pavel Bajov, MOȘ GERILĂ ȘI PRIMĂVARA de Vitali Bianki, APA VIE, prelucrare după Vlad Mușatescu, Povestiri pentru Lenuța de Mamin Siibiriac și altele, subliniază această grijă.
Fantasticul prezent în aproape toate poveștile de mai înainte își pierd din caracteristicile vechi, devenind un fantastic cu un puternic suport real. Gerilă este de data asta ca un moș real, care scutură zăpada. Animalele care-l imploră la căderea iernii să le ajute îi vor întoarce spatele la venirea primăverii, dar moșul iernii înțelege. Nu e un Gerilă fioros, răutăcios, aici apare ca un bătrân de treabă, înțelept și mai ales bun. Smeii și zânele nu au înfățișarea aceia de atotputernici. Smeul nu reprezintă răutatea încarnată, la fel cum zânele nu sunt departe de lumea noastră. Smeul dn Apa vie cunoaște recunoștința și este drept la fel cum zâna nu este de astă dată răpită de smeu. Iar oamenii din povești sunt oameni ca toți oamenii.
Este accentuat în fiecare poveste că omul decide asupra viitorului său și că este răsplătit în virtutea faptelor sale. Nu există nici o justiție imanentă. Dreptatea o face omul, societatea, care recunoaște faptele bune și condamnă mișeliile. Această nouă literatură pentru copii trebuie să îndepărteze pentru totdeauna din mâinile micuților cărțile de povești în care fantasticul nebulos, fără nici o legătură cu realitatea, otrăvea imaginația. Din noile cărți copilul va începe să cunoască realitatea, își va îmbogății experiențele, își va desvolta interesul pentru natură, îi va crește dragostea pentru animale și plante, pentru faptele bune desinteresate, i se va întări sentimentul dreptății și dragostea de oameni. În aceste cărți va găsi pentru fiecare întrebare o explicație justă, și, unul din cele mai importante câștiguri, îl va familiariza cu cartea și cu cetitul.
(articolul “O nouă literatură pentru copii” – semnat Ștefan Luca – publicat în revista “Ardealul Nou” - numărul din 12 decembrie 1948)
"Santa Claus - un personaj alegoric, asemănător lui Moș Gerilă" notă din revista "Flacăra" - numărul din 28 ianuarie 1961 (revistă disponibilă online în Digiteca Arcanum) |
În anii următori serbările “Pomului de iarnă” aveau să fie organizate în mod planificat și ținându-se seama de “valorile omului nou”. Iar serbările nu erau decât un prilej care trebuia să reflecte “grija părintească a partidului și statului nostru pentru cea mai tînără generație”:
Festivalul Pomului de Anul Nou al Pionierilor
„În ziua de 31 Decembrie, Sâmbătă, va avea loc în sala de festivități a Palatului Justiției „Festivalul Pomului de Anul Nou, al pionierilor“. Festivalul pomului de Anul Nou se va desfășura între orele 16-20 și va cuprinde un bogat program artistic dat cu concursul artiștilor Teatrului Național, echipele artistice muncitorești, și echipele artistice ale pionierilor. Pomul de Anul Nou va fi frumos ornat și luminat. El va fi împodobit cu numeroase daruri, cărți, jucării, bomboane care vor fi împărțite pionierilor. Festivalul Pomului de Anul Nou va cuprinde de asemeni un program în care vor apare Moș Gerilă, Fulg de Nea (notă: variantele adoptate în România ale lui Ded Moroz – Moș Gerilă și Snegurocika – Fiica zăpezii) și Moș Martin, acesta din urmă reprezentând Anul Nou. Moș Martin va fi frumos costumat. El va spune ghicitori copiilor, iar aceștia vor întreține discuții, vor organiza jocuri distractive și dansuri populare.”
(articolul “Cum se va desfășura Festivalul Pomului de Anul Nou al Pionierilor” – semnat I. Știru – publicat în ziarul “Opinia” – numărul din 28 decembrie 1949)
Moș Gerilă în "Scînteia tineretului" - numărul din 1 ianuarie 1950 (disponibil online în Digiteca Arcanum) |
Întotdeauna cel care juca rolul moșului era “unul dintre fruntașii în producție" din “întreprinderea de stat" care organiza festivitatea. Și, asemeni atotputernicului Partid…
Moșul avea întotdeauna dreptate…
- Le voi ajuta, moșule.
Și nodul de fată, ca la 10 anișori, cu ochii mari, verzi, se ridică în vârful picioarelor să strângă mâna aspră a lui Moș Gerilă.
- Iar tu, tovarășă Isoveanu Valeria am auzit că nu prea vorbești la ședință. Trebuie să vorbești și tu. Să iei cuvântul. Am dreptate, fetițo?
- Da, moșule.
A desfăcut pachetul cu mânuța-i ca o petală de floare și a găsit ciorapi, ciocolată, caiete, cărți și un creion.
Cântece și voie bună. Se lăsase deacum seara, dar copiii nu se îndurau să plece acasă. În jurul pomului, o horă mare. Pionierii și instructorii lor jucau și cântau. Cântau bucuria zilelor noi, bucuria celui mai fericit Pom de An Nou pe care l-au petrecut vreodată.
Spre tabără cântând.”
(articolul “Pionierii au întâmpinat noul an de muncă” – semnat I. Știru – publicat în ziarul “Opinia” – numărul din 4 ianuarie 1950)
Nici cântecele, poeziile sau dansurile copiilor nu mai erau cele de altădată:
“Copiii muncitorilor de la grădinița uzinelor „Republica" îl așteaptă cu nerăbdare pe Moș Gerilă. Acum cîntăreții și dansatorii de-o șchioapă învață de zor. Coriștii între 3-7 ani repetă cîntecele „Țara mea“, „La uzină“, „Anul Nou“, „Moș Gerilă", etc. Grupa celor mici pregătește dansul „piticilor“, dansul „păpușilor“, cei mai mărișori repetă dansuri romînești, poezii și o scenetă.”
(articolul “Pregătiri pentru pomul de iarnă și revelion” – publicat în ziarul “Scînteia” – numărul din 30 decembrie 1960)
Moș Gerilă în revista "Flacăra" - numărul din 12 ianuarie 1963 (revistă disponibilă online în Digiteca Arcanum) |
Să nu uit, însă… Tot Moș Gerilă preluase între timp și sarcinile lui Moș Nicolae (să fi fost vorba doar de lipsă de imaginație?):
“Ziua de 6 decembrie, ziua lui Moș Gerilă, este așteptată cu nerăbdare de fiecare copil. Oare este vreunul care nu-și curăța pantofii cu sîrguință, să-i pună în fereastră, pentru ca apoi Moș Gerilă să așeze în ei cîte un cadou? Oare nu ne amintim și noi, cei mai mari de lacrimile vărsate în... acea seară, dacă am primit și un mic băț lîngă jucării. Amintiri frumoase, acestea sînt și totodată un prilej să facem socoteli: am meritat oare un băț sau într-adevăr un cadou? Să nu uităm deci nici în anul acesta de această zi! Copii, și voi să-l așteptați pe Gerilă cu pantofi curați, strălucitori, dar să nu uitați că nu numai în aceea seară trebuie să-i curățați, fiindcă ceea ce veți primi, va fi meritul purtării voastre din întregul an.”
(articolul “Vine Moș Gerilă – publicat în “Foaia Românească” – numărul din 1 decembrie 1973)
Pentru nostalgici: programul TV în seara de Ajun (în 1986 și 1987) |
“1975 a marcat realizarea înainte de termen a cincinalului, realizare de seamă a oamenilor muncii din economie, ce se cere sărbătorită cum se cuvine, chiar și în jurul pomului de iarnă. Darurile vor fi bogate pentru că și fondurile alocate sînt bogate. După cum s-a anunțat în presă, statul alocă 60 de milioane lei, din rezerva bugetară, asigurării fondurilor necesare pentru cadourile ce se pregătesc copiilor. La această impresionantă sumă, care reflectă grija părintească a partidului și statului nostru pentru cea mai tînără generație, se adaugă fondurile pe care le alocă sindicatele - circa 55 de milioane lei, precum și UCECOM, Centrocoop și cooperativele agricole de producție. Fiecărui copil i se pregătește un dar. Din proverbialul sac al lui Moș Gerilă vor ieși la iveală, la momentul oportun, milioane de jucării de tot felul, portocale și dulciuri, cărți cu povești și jucării. De o firească prioritate se vor bucura copiii din familiile numeroase. În bradul imaginar, desigur uriaș, al tuturor copiilor țării vor străluci 10 milioane de globuri (pregătite de cooperativele meșteșugărești „Arta jucăriilor“ din Cluj și „Deservirea“ - Turda, în 200 de modele dintre cele mai fanteziste), vor arde milioane de lumînări (se oferă seturi de cîte 12 lumînări colorate sau seturi electrice în 9 modele), vor scînteia steluțele a circa 25 de milioane de duzini de artificii. În plus, 300 000 de ghirlande, 450 000 de lampioane și 110.000 alte ingenioase ornamente din hîrtie vor da culoare bradului. O mențiune; numai bradul este imaginar; cifrele sînt reale, ele ne-au fost puse la dispoziție de factori de resort din Ministerul Comerțului Interior.”
(articolul “Un pom de iarnă ca-n povești” – semnat Rodica Șerban - publicat în ziarul “Scînteia”
– numărul din 19 decembrie 1975)
Ce îi cereau românii lui Moș Gerilă prin anul 1969... (revista "Flacăra" - numărul din 1 ianuarie 1956) (disponibil online în Digiteca Arcanum) |
Cu toată planificarea făcută de “factorii de resort”, pe măsură ce treceau anii, Moș Gerilă a început să aibă “probleme de aprovizionare” din ce în ce mai mari:
“Mai aveam de triat doar telegramele și scrisorile de la copii, în vederea stabilirii „necesarului" de daruri și să-mi notez noile adrese în agendă, că s-au mutat mulți și anul acesta. Dar abia acum încep complicațiile. Uite, răsfoind scrisorile îmi dau seama ca și de rîndul ăsta o să fie un an „greu“.
...„Dragă Gerilă, la tine ne-a mai rămas nădejdea. Adu-ne niște baterii de 9 volți pentru tranzistor." Semnează telegrama: Costel, Gigei, Ionel...
Iată și o bandă de magnetofon:
„Moșule drag - recită sacadat o voce pițigăiată - nu știu să scriu și l-am rugat pe Țuțu să pună magnetofonu’ să-ți zic că mie îmi plac culorile colorate nu întunecate, că mi-ai adus o cămășuță de care zice mama că parcă-i nor de furtună și un fular care seamănă cu poezia „și era o ceață, ca-n borcanu’ cu dulceață, era noapte peste tot, ca-n borcanu’ cu compot..."
...Doamne, unde să găsesc confecții pentru copii în culori deschise, că în magazine văd doar gri închis, maron închis, bleumarin. Dar baterii de 9, dar jucării cum vor copiii?”
(articolul “Dacă nu rămâneam corijent…” – semnat “pentru conformitate Ștefania Gruia” - publicat în ziarul “România Liberă” – numărul din 23 decembrie 1966)
În decembrie 1989, Moș Gerilă s-a retras discret din viețile noastre și s-a făcut nevăzut în negurile istoriei. Chemat de freamătul colindelor care răsunau din nou, necenzurate, prin orașele și satele noastre, a revenit în sania lui trasă de reni, bătrânul Moș Crăciun. Și spiritul Crăciunului o dată cu el...
Publicațiile citate sunt disponibile online în colecția digitală: Digiteca Arcanum
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu