Motto:
Sa urât doamnele astăzi,
Să mai poarte rochii largi;
Ca să fie mai cu vază
Se îmbrăcă în nădragi!
(„Foaia Poporului” – 1911)
Pe la începutul secolului trecut, Bucureștiul era apreciat ca fiind capitala eleganței din Estul Europei. Ca urmare, un eveniment de senzație precum apariția primelor rochii pantaloni pe străzile celor mai importante orașe – fenomen care aprinsese deja spiritele în marile capitale europene - nu a trecut neobservat în societatea românească.
Presa anului 1911 nu a rămas nici ea insensibilă la polemica iscată în societate de această încercare de a fi impusă “o nouă modă senzațională". E poate greu de crezut că un obiect vestimentar atât de banal în zilele de azi a iscat în România de ieri atâta zarvă, “manifestațiuni” și chiar “focuri de revolver trase în plină stradă”:
 |
| Celebrele rochii-pantalon în revista "Les Modes" - numărul din 1 martie 1911 (sursa online: gallica.fr) |
Prima „rochie-pantalon“ în București
“Alaltăieri a apărut pe calea Victoriei din București prima damă în costumul «modern», rochie-pantalon. Purtătoarea costumului curios era o damă înaltă și sveltă. Lumea de pe stradă o urmărea, grămădindu-se bună oară ca după ursarii cu «Moș Martin». A trebuit să se refugieze în cofetăria Capșa. Publicul însă adăsta pe la geamuri ieșirea ei. Să spargă galantarele, nu altceva. Biata rândunică bucureșteană în rochie-pantalon n’a cutezat să mai iasă la curioși, care o admirau ca pe un fel de dobitoc exotic, ci s’a refugiat cu ajutorul poliției pe-o ușa laterală și aruncându-se într’o trăsură, - până acasă nu s’a mai oprit.” (“Gazeta Transilvaniei” – numărul din 19 februarie 1911)
Putem așadar să afirmăm că o rochie-pantalon a fost purtată pentru întâia oară în public, în România, în 17 februarie 1911. Româncele nu au cedat însă după primul eșec:
O a doua rochie-pantalon în primejdie
“Alaltăieri, Capitala României și-a manifestat din nou și în mod mai violent antipatia contra rochiei-pantalon. Pe la orele 6, în piața Teatrului, o altă doamnă, care se exibase în rochie-pantalon, a avut parte de aceeași primire din partea unui mare număr de persoane. A scăpat ca prin minune cu rochia nesfâșiată. Negreșit, în urma acestei primiri, rochia-pantalon poate fi considerată ca înmormântată, la noi. Bunul gust al publicului, oricâtă îngăduință ar avea, nu permite să fie maltratat prea din cale afară.” (“Gazeta Transilvaniei” – numărul din 25 februarie 1911)
Cu toate acestea, “rochia-pantalon nu putea fi considerată ca înmormântată” încă. Câteva zile mai târziu:
Rochia-pantalon apare din nou în București
“Citim în „Seara“: La noi, - mai ales în Capitală - noua moda a rochiilor pantaloni nu a provocat decât ilaritate și ceea ce e mai grav, unii au ținut să manifesteze ostil persoanelor care s’au încercat să se arate îmbrăcate cu modelul modern al elegantelor din apus. Scenele au fost anunțate în parte de ziare.
Aseară, un nou caz, de astă dată mult mai interesant, a fost semnalat la întretăierea bulevardului Academiei cu calea Victoriei. O doamnă de bună condiție socială, trecând cu soțul ei pe bulevard, un grup de tineri au început să aplaude zgomotos. Dânșii observaseră că doamna purta o rochie pantalon, după noua modă care a provocat atâta agitație în centrele mari ale țărilor occidentului. Așteptându-se parcă la o asemenea primire, d-na a rămas liniștită, și în o atât de penibilă situațiune, grupul zgomotos se mărea văzând cu ochii, continuând cu râsetele și cu aplauzele. Lucrurile nu s’au liniștit decât atunci când eroina și soțul ei s’au urcat amândoi zâmbind într’o trăsură.
Dar faptul, până aci neînsemnat, era sa aibă urmări violente. Un alt grup de trecători serioși, au început să atragă atenția celor mai zeloși dintre cei care făceau gălăgie, că procedarea lor nu are absolut nimic de comun cu o purtare corectă și cu elementarele reguli ale bunei cuviinți. Manifestanții, dacă și ăștia au fost manifestanți! - s’au împrăștiat apoi.
O altă doamnă, care observase scena de la început până la sfârșit, s’a oprit indignată în fața publicului care făcuse contra mișcării și a spus textual:
- E nemaiauzit. Va să zică, în țară la noi nu mai avem libertate să ne alegem hainele pe care vrem, și nici să îmbrăcăm rochiile moderne, oricât ar părea ele, la început, de curioase. Bărbații - și mai ales Don Juanii - au fost ei figuri caraghioase? Mai mult, se ridică oare cineva acum - în contra celor care poartă paltoane, haine și pardesiuri largi, în care încap nu, una ci patru persoane?
De astă dată s’au împrăștiat repede și moderații contra-manifestanți, deoarece au băgat de seamă că în fața lor au o hotărâtă luptătoare pentru emanciparea femeii. Iar unul dintr’ânșii se adresează râzând amicului său:
- „Mă, să știi că doamna e sufragetă!“
(“Tribuna (Arad)” – numărul din 4 martie 1911)
Circulație oprită din cauza rochiei-pantalon
“Din București se scriu următoarele: Aseară pe la orele 7, în fața Palatului Creditului funciar urban din București, așteptau numeroși acționari și procuratori ca să le vie rândul să se înscrie în vederea alegerei consiliului de administrație a Creditului. În jurul acestora s’au adunat numeroși curioși, cărora li se spusese că în localul Creditului s’a refugiat o doamnă îmbrăcată în rochie-pantalon. Acest svon s’a lățit cu iuțeala fulgerului așa că, în câteva clipe, circulația pe strada Doamnei, în fața Creditului, devenise aproape imposibilă din cauza rochiei-pantalon. Sergenții de stradă au încercat să împrăștie mulțimea, dar le-a fost cu neputință, numeroșii curioși voind cu orice preț să vadă pe doamna îmbrăcată în rochie-pantalon.” (“Gazeta Transilvaniei” – numărul din 8 martie 1911)
Să nu credeți însă că doar doamnele din București au dus acest război al emancipării. Prin unele orașe românești de provincie lupta a fost mult mai crâncenă:
Rochia pantalon în Galații-României
“Alaltăieri, pe la orele 7 seara, a apărut pe o promenadă a Galaților o damă din lumea mare în rochie-pantalon. S-a născut numaidecât un scandal colosal. Mai întâi s’au luat după ea numai copiii, dar curând după aceia a început a se scandaliza și publicul mare, fluierând-o și huiduind-o violent. Pe urmă a rupt în toată puterea cuvântului costumul de pe ea. Dama despoiată de podoaba scandaloasă a scos un revolver din manșon și a tras două focuri în aer. Aceasta a avut efect: scandalagiii s’au împrăștiat.” (“Gazeta Transilvaniei” – numărul din 27 februarie 1911)
Rochia pantalon la Ploiești
„O cântăreață de varieteu, cu locuința în strada Romană, în fața hotelului «Macedonia», s’a hazardat ieri, pe la orele 6 seara, să iasă în stradă îmbrăcată în rochie-pantalon. Înconjurată imediat de o mare mulțime de trecători, femeia a fost huiduită și s’a văzut amenințată să fie lovită. S’au găsit câțiva bărbați mai cavaleri, care au intervenit și au scăpat-o de furia mulțimei. Cântăreața s’a ascuns după o poartă și a trebuit să stea acolo ore întregi, până ce în sfârșit curioșii s’au împrăștiat.” (“Gazeta Transilvaniei” – numărul din 13 martie 1911)
Rochia pantalon în nobila urbe a Iașilor
“ (…) În aceeași fericită Duminică s’a petrecut și o altă scenă, tot atât de civilizată, tot în strada Lăpușneanu, tot în nobila urbie a Iașilor. Lumea a putut vedea o mulțime mare d’indărăptul unei femei și o mulțime mare mergând d’inaintea aceleași femei. Femeea aceea era o acuzată pe nedrept: acuzată că ar purta o jupe culotte. (...) Nu se cade să porți rochie pantalon când ești femeie, chiar ortodoxă dacă ar fi. De aceea manifestația aceea a masselor d’indărăptul și drept în fața nenorocitei, care nu știa ce a pățit. Femeia aceea nu purta rochie pantalonată. (...) Purta doară o rochie mai strâmbată decât cele moderne, mai strânsă - și massele, crezând că poartă pantaloni, o luase în primire.” (“Opinia” – numărul din 23 martie 1911)
Rochia-pantalon și-a făcut apariția și în Brașov
„Nu însă pe Corso, nici pe promenadă, ci într’o vitrină a unei firme de modă din piață. Anunțase adică acea firmă că între orele 6 și 7 p.m. va expune în vitrina magazinului trei figuri de ceară îmbrăcate în «jupe coulotte» cum se numește rochia-pantalon în limbagiul «literar» al modei. Nu bătuse orele 6 și s’a grămădit atâta lume de gură cască înaintea respectivului magazin din piață, încât circulația pe trotoare ba și a tramvaielor era formal împiedecată, cu toate că așteptatele figuri de ceară cu rochii-pantaloni nu-și făcuseră apariția. Și nici n’au mai apărut, căci poliția, temându-se de anumite incidente, a interzis espunerea figurilor. Cu toate acestea tumultul a durat prin partea locului până pe la 7 ore admirând și făcând diferite glume care de care mai «sărate» pe contul unei rochie-pantalon agățată pe un băț în mijlocul vitrinei. A trebuit însă ca și aceasta să fie îndepărtată - și azi totul e în liniște.” (“Gazeta Transilvaniei” – numărul din 10 martie 1911)
Rochia-pantalon iarăși în București
“Din București se scriu următoarele: Aseară pe la orele 7, în fața Palatului Creditului funciar urban din București, așteptau numeroși acționari și procuratori ca să le vie rândul să se înscrie în vederea alegerei consiliului de administrație a Creditului. În jurul acestora s’au adunat numeroși curioși, cărora li se spusese că în localul Creditului s’a refugiat o doamnă îmbrăcată în rochie-pantalon. Acest svon s’a lățit cu iuțeala fulgerului așa că, în câteva clipe, circulația pe strada Doamnei, în fața Creditului, devenise aproape imposibilă din cauza rochiei-pantalon. Sergenții de stradă au încercat să împrăștie mulțimea, dar le-a fost cu neputință, numeroșii curioși voind cu orice preț să vadă pe doamna îmbrăcată în rochie-pantalon.” (“Gazeta Transilvaniei” – numărul din 8 martie 1911)
Polemica a continuat, bineînțeles, în presă:
O nouă modă fără rost
„«Bat-o focul de modă, dar mult se mai schimbă!», își zice cutare țărancă româncă harnică, când aude că iar s'a schimbat forma hainelor. Și-apoi la țară se schimbă și nu prea, pe când la oraș îți ia părul foc de-atâta modă. Știe sfântul, dar unele femei parcă n’au altceva de lucru decât a se tot gândi ce fel de prostii să le facă «la modă».
Numai așa ne putem închipui, cum de unele femei, - cele dintâi au fost în Paris - ele se numesc doamne (dar de fapt nu sunt, deoarece adevăratele doamne nu fac așa ceva) s’au apucat să poarte în loc de rochiile obicinuite un fel de pantaloni. Dar cu moda aceasta și-au dat de cap. Toate acele femei nechibzuite, care au încercat să se îmbrace în aceasta rochie-pantalon, au fost huiduite pe stradă de toată lumea. Așa s’a întâmplat mai zilele trecute la București, unde o «doamnă», ce se îmbrăcase în rochie pantalon, a fost silită să fugă acasă din ochii lumii cu trăsura, ca să nu o mai urmărească. Nici la Viena și Budapesta nu le-a mers mai bine celor ce s’au îmbrăcat în această haină. Ba în orașul Praga din Boemia o femeie, ce purta rochie-pantalon, a fost fugărită și amenințată și cu bătaia. Numai în Belgradul Sârbiei se zice că femeile îmbrăcate în rochie-pantaloni au fost primite cu «Să trăiască!». (Dar poate în râs!).
 |
| "Chipul' de pe prima pagină a "Foii Poporului" (citit online în Digiteca Arcanum) |
Chipul nostru ne arată, cum o doamnă, care stă în partea din stânga, e cuprinsă de groază când a văzut întâia-oară pe două prietine ale ei, care veniseră la ea acasă îmbrăcate în rochie-pantalon. De aceea: s’o mai dăm focului de modă și să ne îmbrăcăm cinstit, după cum au făcut și părinții noștri.” (“Foaia Poporului” – numărul din 19 martie 1911)
Moda rochiilor-pantalon nu "a aprins" în România anului 1911. Primul pas fusese însă făcut. Peste aproape două decenii, prin anul 1927, pantalonii erau „îngăduiți femeilor doar la călătorie și exerciții de manej”. Chiar și unele femei erau scandalizate de purtarea rochiilor-pantalon în public:
“Am fost în Capitală acum nu de mult. Au fost serbări frumoase; eram însoțită de zece copile de săteni. D-zeule, ce ochi făceau micuțele privind spectacolele străzii și pe frumoasele bucureștence. Ne aflam la o stație de tramvai la periferia dinspre șoseaua Kiseleff. Se adunaseră câteva d-ne mature și ne întrebau cu drag de unde suntem. Deodată, mișcare între fetițele mele: pe stradă trecea o fetiță de 16-18 ani în costum de jocheu, cămașă galbenă, pantaloni și botfori, beretă și cravașă. Cum să vă descriu zâmbetele ironice, privirile indignate, speriate ale grupului meu.
- E băiat!- Ba e fată!
Le-am impus tăcere, dar m’am simțit și eu scăzută în ochii lor. Cu ce impresii, cu ce idee se întorceau ele în satul lor, despre cucoane și d-șoare? Ce exemple dăm noi tineretului de la sate?”
(“Cronica femenină” din ziarul “Viitorul” – semnată “Alexandrina X.” – publicată în numărul din 28 mai 1927)
“Când Marlene Dietrich a apărut în „Îngerul Albastru” în pantaloni, nimeni n’a crezut că această scenă de film va fi punctul de pornire al unei mode noi. Acum, după ce Marlene a ajuns mare „stea mondială” și s’a afișat pe străzile Hollywood-ului, la New York, la Londra, la Paris, Nisa, Monte Carlo și Berlin în pantaloni, această modă nu ni se mai pare atât de excentrică. Pantalonii - spune Marlene - sunt tot atât de decenți ca și o fustă. Nu văd nimic care ar putea să ne împiedice și pe noi femeile să purtăm acest veșmânt atât de practic. Firește că pantalonii purtați de femei se vor adapta specificului feminin. Nu trebuie să purtăm pantaloni bărbătești, ci trebuie să-i adaptăm cerințelor și esteticei sexului nostru (...)” (articolul “Pantalonii Marlenei Dietrich au cucerit Europa!” – semnat Marceline Day – publicat în revista “Rampa” – numărul din 22 martie 1936)
 |
| Fotografii din revista "Adam Tailleur" - numărul din 15 iunie 1937 (sursa online: gallica.fr) |
Pantalonii pentru femei au fost acceptați definitiv în anii ’50, astăzi pantalonul fiind la fel de util și de purtat ca și o pereche de ciorapi. Marile și micile case de modă se întrec în fiecare sezon în a oferi modele și croieli care încântă prin originalitate și care încearcă de asemenea să evidențieze feminitatea.
Citește și: Cu umor despre rochia pantalon
Publicațiile citate au fost citite în colecțiile digitale: Digiteca Arcanum și Gallica (BnF)
(articol publicat în: decembrie, 2022)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu