tag:blogger.com,1999:blog-9216251803884915824.post186834517454222205..comments2024-03-02T00:29:44.824+02:00Comments on De ieri și de azi: Ultimii muscaliDe ieri De azihttp://www.blogger.com/profile/05409176228675958010noreply@blogger.comBlogger2125tag:blogger.com,1999:blog-9216251803884915824.post-40803457269169702352014-12-10T10:08:20.174+02:002014-12-10T10:08:20.174+02:00Sa mai spunem atunci ca pana in 1823 in Bucuresti ...Sa mai spunem atunci ca pana in 1823 in Bucuresti privilegiul de a se plimba cu caleasca il avea doar boierimea. <br />Cat despre constructorii bucuresteni de astfel de mijloace de transport, stiu doar ca mesteri vestiti - Stefan Bogacer si Iosef Selesi erau poate cei mai cunoscuti - aveau de vanzare "la preturile cele mai moderate" trasuri de Viena, carete, calesti de patru persoane, faetoane de un cal sau de doi, gabrolete pe arcuri etc. Au aparut apoi si alti mesteri de trasuri - Abraham Stefan, Balint Iohann, Lazar Stefanescu sunt doar cativa - a caror ateliere au functionat pana prin ani '20.<br />Multumesc pentru completarea la articol si...te mai astept!De ieri De azihttps://www.blogger.com/profile/05409176228675958010noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-9216251803884915824.post-23140470740804509632014-12-10T09:28:02.151+02:002014-12-10T09:28:02.151+02:00Bucureştiul de odinioară nu deţinea patentul Caleş...Bucureştiul de odinioară nu deţinea patentul Caleştilor. Ele existau şi există încă în multe oraşe europene, cum ar fi Viena, unde se numesc Fiaker. Denumirea Fiaker se referă atât la trăsura cât şi la vizitiu şi se datorează străzii parisiene Saint Fiacre, unde în 1622, un hangiu a iniţiat pentru prima oară în Europa, sistemul caleştilor cu vizitii, ce se puteau închiria pentru durate diferite. <br />Exemplul a fost urmat în Viena şi din 1693, caleaşca a servit drept primul mijloc public de locomoţie. În jurul anului 1790 existau în Viena aproximativ 700 de fiakere, dar perioada de maximă glorie, a fost atinsă între 1860-1908 când erau peste 1000. Vizitii erau consideraţi oameni foarte originali, de cele mai multe ori ştiau să cânte, delectând pasagerii, mulţi dintre ei aveau porecle, determinate de felul în care arătau (se poate concepe Viena fără porecle?...), astfel vizitiul lui Rudolf – prinţul moştenitor, datorită faptului că era foarte gras era poreclit "Nockerl" – găluşcuţa. <br />Renumit era balul vizitiilor, care avea loc întotdeauna în Miercurea Cenuşii, precum şi cântăreaţa "Fiakermilli"(Emilie Demel), care, fiind căsătorită cu un vizitiu, apărea întotdeauna costumată în costum specific. De altfel, ea a rămas în istoria Vienei, fiind imortalizată de către Richard Strauss în opera „Arabella”. (1933)<br />Obligatoriu după lege, un fiaker trebuie să aibă doi cai, trăsurile cu mai mulţi cai se numeau "Janschky-Wagen" dacă există doar unul singur erau „Einspänner”sau "Comfortables", adică simplă trăsură cu un cal. <br />Astăzi mai există doar în centrul oraşului 70 de fiakere, care păstrează tradiţia şi dau o notă de romantism, dar, datorită mirosului îngrozitor de bălegar şi urină, sunt în continuu conflict cu primăria şi nasurile oamenilor. Din 1998, pentru a obţine ”carnetul de conducere” trebuie obligatoriu să promovezi un examen.<br />De regulă, meseria este preluată din tată în fiu, dar... cum de multe ori „barza” nu aduce flăcăul dorit, din 1984 meseria a fost admisă şi pentru femei.<br />Vizitii romantic „costumaţi” după tradiţie, cu melon şi sacou în carouri, servesc şi drept ghizi improvizaţi, pe rute fixe, deşi puţini sunt pasagerii care pot să înţeleagă dialectul vienez, dar, urmăresc cu privirea direcţia mânii lui, la stânga, la dreapta, sus... se amuză de încercarea omului de a fii ”cât mai „explicit” în convingerea lui că este şi înţeles şi mai ales, savurează bucuria inedită de a se plimba în trapul cailor, într-o trăsură, de ce nu ? o caleaşcă romantică, ce-i reîntoarce – cel puţin virtual, pentru scurt timp, în Viena de odinioară.<br />Fiakere mai există în oraşele care ţineau de „Monarhia de pe Dunăre”, adică Imperiul Austro-Ungar, respectiv Praga, Budapesta, Lemberg, precum şi în alte ţări ca Spania – unde poartă denumirea Coche de caballos sau Carruaje; Portugalia Carruagem sau Puxado por cavalos, şi chiar în Parcul Central din New York - Droschken<br /><br />Anonymousnoreply@blogger.com