tag:blogger.com,1999:blog-9216251803884915824.post7303990806045297416..comments2024-03-02T00:29:44.824+02:00Comments on De ieri și de azi: Români pe Insula lacrimilorDe ieri De azihttp://www.blogger.com/profile/05409176228675958010noreply@blogger.comBlogger2125tag:blogger.com,1999:blog-9216251803884915824.post-58001879694986593732018-02-08T20:13:39.177+02:002018-02-08T20:13:39.177+02:00Istoria se repeta : "Scadă guvernul dările şi...Istoria se repeta : "Scadă guvernul dările şi facă să înceteze blăstămăţiile, atunci nu vor merge atâţia în America!” (“Tribuna” 2/15 februarie 1907)".Marcelhttps://www.blogger.com/profile/07207279347078492623noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-9216251803884915824.post-9432258386740950592018-02-08T19:05:51.761+02:002018-02-08T19:05:51.761+02:00Se pare că Americanii nu a fost niciodată bucuroşi...Se pare că Americanii nu a fost niciodată bucuroşi de oaspeţi. Ei, care au făcut cel mai mare genocid din istoria omenirii, omorând fără scrupule fosta populaţie băştinaşă, pentru a le lua pământul… <br />La fel au procedat şi cu irlandezii care în timpul Marii foamete (1845-1855) au încercat să-şi salveze viaţa, emigrând în America<br />“Între 1845-55 se apreciază că au emigrat în jur de două milioane de irlandezi, dintre care aproape trei sferturi au luat calea Americii de Nord, şi un sfert spre Anglia şi Australia, încercând să-şi găsească în altă parte a lumii norocul şi... viaţa. Zeci de mii dintre ei au folosit vase englezeşti ieftine şi de proastă calitate, supranumite „coji de nucă”, în calele cărora, inghesuiţi, fără igiena elementară, subalimentaţi, lipsiţi chiar de apă suficientă, de-a lungul celor opt săptămâni de traversare a oceanului, au fost decimaţi mai ales de holeră şi tifos iar corpurile lor au fost aruncate în ocean. <br />Şi mulţi dintre supravieţuitori au murit când au ajuns la destinaţie. Ei au încercat să scape de moartea prin înfometare, schimbând-o cu un alt fel de moarte. Până în 1847 cele 200 de vase ale morţii denumite „Sicriele plutitoare“, şi-au luat îngrozitorul lor tribut, apreciat cam la o treime dintre pasajerii îmbarcaţi. De teama răspândirii unei epidemii, foarte multe vase cu emigranţi nu au fost primite în America, ci redirecţionate spre Canada, unde, supravieţuitorii au fost trimişi în carantină pe o insuliţă (2,9/1 km.) în mijlocul lui St. Lawrence River, la 46 km. de Québec. <br />Foarte mulţi copii au murit imediat după ce au ajuns în acest loc. Doar în 1947 au fost îngropaţi aici în jur de 10.000 de emigranţi, aşa cum reise din textul plăcii comemorative: „Thousands of the children of the Gael were lost on this island while fleeing from foreign tyrannical laws and an artificial famine in the years 1847–8. God bless them. God save Ireland!”<br /><br />JMCnoreply@blogger.com