De ieri și de azi: Sarbatori

Recomandări:

Se afișează postările cu eticheta Sarbatori. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Sarbatori. Afișați toate postările

Filipii de toamnă

14 noiembrie este ziua în care se lasă secul de Postul Crăciunului sau de Dulcele toamnei – perioadă de post care începe în 15 noiembrie și se încheie pe 24 decembrie. Tot în acestă zi este pomenit “sfântul şi întru tot lăudatul Apostol Filip, unul din ceata dintâi, a celor doisprezece”.  Începutul postului Crăciunului coincide cu o perioadă specială a calendarului popular “cunoscută și păzită cu mare sfințenie pretudindeni pe unde locuiește poporul român”: sărbătoarea „Filipilor de toamnă”. În cele mai multe locuri această sărbătoare ține trei zile (14, 15 și 16 noiembrie), dar în unele comunități această perioadă se întinde până în 20 sau 21 noiembrie. Peste tot se crede însă că este o perioadă periculoasă pentru cei care ”nu țin Filipii așa cum se cuvine”, pentru că “Filipii sunt niște sfinți mai mari peste fiarele sălbatice sau peste lupi” care “îi poceau pe cei care nu îi respectau cum se cuvine.”  În schimb, dacă sunt cinstiți conform datinii, Filipii „apără casa de rele, de primejdii: de foc, de lupi și îndeobște de jigănii, cari strică vitele și care primejduiesc viața omului, căci dacă lupul nu găsește ceva pe lângă o casă, va îndrăzni și la oameni. Filipii apără casa de pagube, pe copii de primejdii și de alte nenorociri.”


Citește mai mult... »

Reclame de Crăciun - de ieri, nu de azi

Aud tot mai des voci care critică "Crăciunului comercial de azi" - punându-l întotdeauna în antiteză cu Crăciunul de altădată. Cu toate acestea, mrejele Crăciunului comercial nu s-au întins peste frumoasa noastră patrie, venind din hainul occident, doar în ultimele decenii. Ca să vă dovedesc că nu este deloc așa, am cules pentru voi câteva reclame drăguțe - mai mult sau mai puțin mascate printre versurile amuzante ale redactorilor revistei "Furnica". Pentru puțină culoare,am "presărat" prin articol câteva reclame de sezon culese din reviste interbelice.

Vulturul de mare

APEL NAȚIONALIST

De Crăciun vreți să mâncați
Cei mai delicioși cârnați ?
Eu declar că nu mă’mpac
Cu “kremvurștii” lui Pațac!


Eu găsesc doar la “Mercur”
Cârnați fără de cusur !...
Buni români gustați, insist:
Eu sunt câr-nați-onalist! 


(Nea Iorgu – "Furnica" – 26 decembrie 1913)


Reclame de CraciunSCRISOARE CĂTRE MOȘ CRĂCIUN


Cu daruri dacă vii iar, Moș Craciun,
Poți să-mi aduci și mie jucării
Și tatii o pereche de papuci...
Dar mamițichii, Moș Crăciun s’aduci
Neapărat ( fii moșulică bun !)
Vreo zece milioane de cutii
Cu pudră Cleo”, cremă și săpun!...
Fiindcă, de n’o avea aceste toate,
E supărată foc și... iar mă bate !


(Bubi Popescu, clasa I primară – Furnica – 22 decembrie 1911)


Reclame interbelice
SFAT MEDICAL


Să nu mâncați cârnați și caltaboși,
Oh, vă conjur căci sunt periculoși!
Dar dacă (mii de draci!)
Voi tot o să mâncați
Conform cu datina de moși strămoși,
Atunci să-i înecați
În vin de la Iordache din Covaci,-
Altminteri sigur vă întoxicați!


(Doctor Șprițeanu -  "Furnica" – 22 decembrie 1911)




FĂ-MĂ, DOAMNE, IAR FLĂCĂU !

De Crăciun, vai mie,
Reclame interbeliceRău mă plictisesc,
Rudele’mi sosesc,
Ș’a mea datorie
E să le hrănesc
Ca l’Arhondărie !
Le’ndopi cu mâncăruri…
Plictis… tevatură…
Și în schimb ?... Lumânări...
Pașci... cruci!... te înjură.
Jur pe mii de draci,
C’aș vrea să fiu unul
Dintr’acei burlaci
Ce’și petrec Crăciunul,
Fără musafiri
La birt în Covaci,
La Iordake, unde,
Se știe, pătrunde
Doar oameni „subțiri” !

(Nea Sake Familistul – "Furnica" – 26 decembrie 1913)

Citește mai mult... »

“Junii Braşovului” – arc peste timp

Serbarea "Junilor" - 1929
Începând de vineri, 21 aprilie, Braşovul îmbracă din nou straie de sărbătoare: Festivalul oraşului, “Zilele Braşovului”, ajunge la ediţia a XIV-a. Duminică 23 aprilie – în Duminica Tomii – este programată coborârea “Junilor” în cetate. Obiceiul Junilor braşoveni a interesat de-a lungul timpului nu numai pe români. Saşii brașoveni s-au procupat de această datină atât de originală si de pitorească. Unul dintre primele documente care descrie acest obicei este un manuscris al lui Wilhelm Kamner (d.1901), fost profesor de desen la Liceul “Johannes Honterus” din Braşov. Conţinutul acestui manuscris este redat de Luiza Netoliczka în articolul “Contribuţiuni la obiceiul Junilor braşoveni: o veche descriere săsească”, publicat de revista “Ţara Bârsei” (numărul din martie-aprilie 1935) şi ne descrie amănunţit acest obicei, aşa cum se desfăşura în secolul XIX:

Junii Brasovului
"Taraful Junilor" -  1929
"Deja cu câteva săptămâni înainte de Paşti, invită conducătorul flăcăilor (Altkneht) pe flăcăi cu scopul de a se înţelege cum să-şi aranjeze festivalul cu ocaziunea sărbătorilor de Paşti. Sărbătorile încep de sâmbătă având loc atât după masă cât şi seara anumite solemnităţi bisericeşti (Învierea Domnului), care durează până la miezul nopţii. În Dumineca Paştilor dimineaţa se ţine înc'o dată o mare slujbă bisericească.  După masă - iarăşi după un serviciu divin mai scurt - preotul botează pe feciori (pe Juni), după aceea aceştia părăsesc curtea bisericii cântând din gură şi se duc până la crucea din Prund. Acolo, prinzându-se de mâini, fac un cerc şi încep hora, acompaniaţi de muzicanţi ţigani. După ce feciorii au jucat câtva timp, conducătorul părăseşte şirul şi intrând în mijlocul horei aruncă în sus buzduganul adus cu sine, cât se poate de drept, cu scopul să-l prindă când cade jos. Aceasta o mai repetă de două ori şi dacă a reuşit să-l prindă de fiecare dată, se întoarce în şirul dansatorilor fără să plătească amenda şi predă buzduganul vecinului său. Acesta aruncă şi el buzduganul de trei ori ca primul June şi apoi îl predă vecinului. Acest lucru se repetă de atâtea ori până când fiecare şi-a făcut rândul. Atât hora cât şi muzica şi aruncarea buzduganului par cam monotone. Singura întrerupere a acestei monotonii se întâmplă atunci când unul, din neîndemânare, nu arunca drept buzduganul, ci oblic. În cazuri de acestea publicul fuge exclamând şi ferindu-se dinaintea greutăţii buzduganului. După ce şi-au terminat jocul, flăcăii înşiraţi frumos se duc împreună cu muzicanţii la localul lor de adunare unde apoi se despart. Seara are loc un chef aranjat din banii celor amendaţi.

Junii Brasovului
Un june din 1929
în costum tradițional
În a treia zi se ţine mai întâi slujba bisericească. După masă Junii se duc pe Coasta Prundului (Kreutzberg) unde iarăşi petrec cu jocuri, cu aruncarea buzduganului, cu mâncări, băuturi şi cu împuşcături, până se înserează. Seara se duc din nou la crucea din Prund, unde continuă jocul şi aruncarea buzduganului. Pe urmă se duc la vătaf, unde petrec cu vin cumpărat din suma adunată din amenzi. În ziua de Miercuri după Paşti atât tinerii cât şi bătrânii se duc fie călare fie cu căruţa între Pietrele lui Solomon (Salamonsfelsen). Acolo împodobesc brazii cu cruci şi cu foiţe aurite pentru cortegiu; şi în acest timp se joacă hora şi se aruncă buzduganul. După masa încep pregătirile pentru reîntoarcerea în oraş într-un cortegiu frumos. Înaintea cortegiului pornesc cimpoierul (surlaşul) şi muzicantii, călări. Apoi urmează brazii împodobiţi, care sunt duşi de feciori călări, apoi toţi Junii vin călări. În urmă se înşiră căruţele cu neamurile Junilor. Cortegiul îşi ia drumul pe Strada Ecaterinei până la crucea Moskaliu. Brazii se împărţesc în modul următor: câte doi la fiecare cruce pe unde trece cortegiul, dar la crucea din Prund se lasă patru; ceilalţi brazi se pun la casa vătafului, armaşului şi la casele membrilor din comitetul bisericesc (Kirchenvater). Joia dupa masă, Junii merg la Grader (sub Tâmpa), unde iarăşi petrec cu mâncare şi băuturi. Vineri şi sâmbătă se întrerupe această serbare, iar Dumineca se mai duc odată sub Tâmpa. Inaintea casei lui Muller joacă hora şi apoi se duc la vătaf, unde fac socotelile. Cu aceasta se termină serbarea.”

Junii Brasovului
Cortegiul Junilor în drum
spre Brașov - 1929

În timp, acest obicei a suferit modificări. O descriere a serbării şi câteva fotografii am găsit în săptămânalul “Realitatea Ilustrată” – numărul din 30 aprilie 1929: “A doua zi de Paşti se ţine obicinuitul serviciu divin. După masă, Junii merg împreună cu părinţii, cu neamurile şi cu alţi tovarăşi în grădina lui Zeimen, unde se așează în diferite grupuri, ospătându-se cu fripturi, prăjituri şi vinuri aduse cu ei, petrecând în discuţii vesele, muzică şi împuşcături. Către seară Junii pleacă din grădină şi se duc în Prund, jucând hora şi aruncând buzduganul la fiecare cruce, atât la ducere cât şi la întoarcere. La crucea din Prund se repetă jocul şi aruncarea buzduganului".

Cortegiul Junilor - 1937
“(…)Și anul acesta, cu tot timpul nefavorabil, au avut loc de Paşti la Brașov cunoscutele serbări ale „Junilor", la care au luat parte pe lângă un numeros public braşovean, d-nii miniştri I. Mihalache, Mihai Popovici, Voicu Niţescu şi I. Lugoşanu. Serbările „Junilor" la Paşti sunt unele din cele mai frumoase obiceiuri româneşti, caracteristice numai feciorilor din mahalaua Scheiul Braşovului. Ele ţineau altădată opt zile, începând din prima zi de Paşti şi pană’n Dumineca Tomii. Se compun din jocuri şi excursiuni, la care ia parte toată populaţia Braşovului, fără deosebire de naţionalitate. Există obiceiul ca feciorii braşoveni, “Junii”, să se ducă înainte de Paşti în zilele de Buna Vestire şi Florii, împreună cu Surlaşul, pe Coasta Prundului, anunţând începutul serbărilor prin Surlă (un fel de fluier). Surlaşul e un fel de trubadur al junilor, care ia parte la toate serbările, rămânând neschimbat în această funcţie toată viaţa. Cu surla nu se cântă însă decât la Buna Vestire, la Florii şi de Paşti când încep adevăratele serbări ale junilor.

Junii Brasovului
Vrei, nu vrei... (1929)
Începutul serbărilor se face după un anumit protocol, totdeauna acelaşi. În celelalte zile se fac excursiuni la Scheiu şi în jurul lui, cea mai de seamă fiind cea de Miercuri (a 4-a zi de Paşti). Locul de petrecere în această zi e în capătul de sus al Scheiului - la „Între Pietre" - de unde se desfăşoară o minunată privelişte spre Braşov. Junii merg toţi călări, având în frunte vătaful şi armaşii, urmaţi de publicul din Braşov care vrea să ia parte la escursiune. La „Între Pietre" se întinde o horă mare, cu cântece de lăutari şi focuri de pistoale şi se petrece până’n spre seară. Atunci junii se întorc spre oraş trecând prin Groaveri în sunetul muzicilor, pe lângă porţile cetăţii şi oprindu-se apoi la Crucea Moşicoiului, sub poala Tâmpei, unde petrecerea se încheie, cântându-se în cor “Hristos a înviat!” 

Alaiul Junilor în anul 1935
Evenimentele care au trecut peste oraşul Braşov şi peste România în ultimul secol au adăugat şi alte elemente acestei frumoase sărbători. Iată cum s-a desfăşurat ea acum câțiva ani – conform relatării făcute de www.brasov.ro: “În dimineaţa sărbătorii junii coboară călare în cetate, trec pe la vătaf, armaşul mare şi armaşul mic (serje), după care în jurul orei 10 se îndreaptă spre Piaţa Prundului (azi Unirii) din faţa bisericii Sf. Nicolae. Aici înconjoară Statuia eroului necunoscut, nu înainte ca preotul paroh să le sfinţească steagurile printr-o scurtă slujbă. Urmează încolonarea grupurilor după o ordine bine stabilită şi devenită tradiţională: mai întâi Junii Tineri, urmaţi de Junii Bătrâni, Curcani, Dorobanţi, Braşovecheni, Roşiori şi Albiori. Coloana este deschisă de fanfară. Fiecare grup are în frunte vătaful, urmat de stegar, încadrat de cei doi armaşi. Vătaful poartă banderola roşie pe piept, iar armaşii mare şi mic, albastră şi galbenă, formând astfel tricolorul, ca pe vremea când aceasta era interzis. Plecând din Prund, Junii fac un popas la Troiţa Căpitanului Ilie Birt, unde cântă "Hristos a înviat!", fiecare grup în parte. Apoi coboară pe strada Mureşenilor până la Bulevardul Revoluţiei, după care urcă, ocolind pe str. Nicolae Bălcescu, trec de "Poarta Schei", în sus pe str. Căpitan Ilie, str. Tocile spre "Capul Satului" pe str. Podul Creţului şi de aici la Pietrele lui Solomon.


Un grup de juni cântând
 ,,Christos a înviat" - 1935
Pe tot parcursul călătoriei, junii sunt întâmpinaţi de locuitorii Braşovului cu urale şi aplauze, cărora junii le răspund prin a-i invita să-i însoţească "la Pietri" ca să petreacă în natură alături de ei. Odată ajunsi la Pietrele lui Solomon, într-un splendid amfiteatru natural, junii serăspândesc pe cele două platouri, la locurile amenajate din moşi strămoşi, la mesele lor. Petrecerea începe prin ieşirea la horă şi aruncarea buzduganului, pe melodia cunoscută ca "Hora junilor".  Urmează şi alte jocuri: sârba, brâul, breaza, bătuta s.a., fiind invitate la joc şi fetele. După o zi de petrecere cu jocuri, cântece şi veselie, grupurile se încolonează aşteptând să coboare de pe platoul ce domină amfiteatrul. Junii Tineri îşi ocupă locul de frunte, ca adevăraţi iniţiaţi şi păstrători fideli ai obiceiului. Alaiul părăseşte locul plin de legendă de la Pietrele lui Solomon, reluându-şi traseul de la urcare. Junii ajunşi în Piaţa Prundului nu se mai opresc la Poarta Schei (ca altadătă), ci pătrund în Cetate, fiind primiţi cu "porţile deschise", ocolesc Casa Sfatului (azi Muzeul Judeţean) şi se îndreaptă spre cimitirul bisericii "Sf. Paraschiva", în Groavei, unde se află mormântul marelui poet Andrei Mureşianu (ale carui oseminte sunt aduse de Pe Tocile în anul 1925) şi în faţa mormântului cântă "Hristos a înviat!" şi un pasaj din imnul "Deşteaptă-te Române".


Hora mare de pe tăpșan
jucată de Juni în anul 1935
Aplaudaţi de mulţime, grupurile de juni se despart, îndreptându-se fiecare pe străzi diferite, nu înainte ca mulţimea să le adreseze vătafilor urarea "Să ne traiești, vătafe!". Documentele atestă că în anul 1931 existau şapte organizaţii ale junilor, cea mai veche fiind cea a Junilor Tineri. Ultimul grup înfiintat este cel din 1924 grupul Junilor Braşovecheni, format numai din bărbaţi căsătoriţi.”

Aşadar, trei relatări din trei epoci diferite ale acestei tradiţii frumoase păstrate de braşoveni. Sper că peste decenii cineva să povestească contemporanilor săi despre serbarea “Juniilor Braşovului”, aşa cum era ea prin anul… 2018.

Surse:

- articolul “Contribuţiuni la obiceiul Junilor braşoveni: o veche descriere săsească” semnat Luiza Netoliczka – publicat în revista “Ţara Bârsei” – numărul martie-aprilie 1935
- articolul “Serbarea junilor la Braşov” – publicat în revista “Realitatea Ilustrată” – numărul din 20 aprilie 1929
- articolul “Junii” de pe site-ul: www.brasov.ro 

Citește mai mult... »

Colinde vechi

Am gasit pentru voi doua colinde publicate in numerele de Craciun ale Foii populare din anii 1898 si 1899. Primul dintre ele - Cantec de stea - se canta in vremea domitorului A.I.Cuza - cel putin asa spune articolul:

La colindat


CANTEC DE STEA


Frunza verde de trei flori
ColindaMi-a venit niste fiori
Din talpi pana’subsuori!
Ce amar si ce durere
O! Plangere neincetata
Cu lacrami amestecata!
Iaca moartea ma desparte
Si me duce’ntr’alta parte...
Sa va rugati la tot omul
Pentru mine catre Domnul
Sa ma duca la ai drepti
Unde se duc si’ntelepti!
Sa va rugati la tot omul
Pentru mine catre Domnul
Sa ma duca intr’o lumina
Unde-i  inima deplina!
Vino, taica, fratiori !
Vino, maica, suriori!
Veniti si voi copilasi
Iubitii mei ingerasi!
Veniti  veri, veniti nepoti
Si veniti vecini cu toti...
Veniti rude, doritori
Ce me vedeti c’acu mor
Si me’mpodobiti cu flori.

Auzita de la Gr. Militaru-Gorju
si cantat in zilele Craciunului
in timpul lui Cuza Voda

( Foaia populara -27 decembrie 1898 )

COLINDA (CORINDA)


Colo 'n sus spre rasarit
Stea galbina s'a ivit
Dar aceia nu e stea
Ci’i o dalba monastire.
In monastire cine-si canta?
Noua Popi, noua Dieci
Si pe atatia Patrierhi.
Slajba sfinta cine-o asculta ?..
Asculta-o maica sfanta.
Maica sfanta cu fiu sfant
Fiul plange nu mai tace
Maica nu stie ce sa face:
-          Taci fiule, taci dragule
Ca maica tie ti-a da
Doua mere , doua pere
Doua tate albe ale mele
Si ti-i juca'n san cu ele.
Fiul plange nu mai tace
Maica nu stie ce sa face:
-          Taci fiule, taci dragule
Ca maica tie ti-a da
Scaun jadetului.1)
Macaul  botezului
Din scaun ai judeca
Cu macau 2) ai boteza.

( De la Filip Orofreiu din Orastie jud. Huneidorei.
 Transilvania. Etate : 59 ani.
St.. ST. TUTESCU

 1)      Jadet – judecatorul sufletelor;
2)    Macau- buchetul de busuioc cu care boteaza Popa




Citește mai mult... »

Optimism de Craciun

Intrebare pentru voi:

 In ce an a fost scris textul urmator ?


DISTRUGEREA  DATINELOR NOASTRE

Din an in an datinele, obiceurile credintele noastre, lasate din batrani, isi pierd tot mai mult din consistenta lor, asa ca, cel mult peste doua generatii nici nu se va mai pomeni de serbarile, cunoscute – sub numele de Colinzile Craciunulul si ale Anului  nou daca tot astfel vor merge lucrurile.
  Astazi chiar, in ajunul acestor doua sarbatori, doar prin mahalale si prin sate se mai pastreaza obiceiul strabun de  umbla cu colinda.
In orase, si mai cu seama prin strazile principale,, nici nu se mai stie de acest obicei. Bogatasii inchid portile si nu lasa,copiii, cari vin cu colinda. Cat despre Irozi,Nunta taraneasca, Steaua, nici  nu se pomeneste ca sa se mai arate prin strazile din centru  (...).
E dureros de tot, ca aceste obiceiuri sa dispara si inca intr-un mod atat de trist.
Si aceasta pierdere  a conzistentei datinelor noastre, se datoreaza fara indoiala distrugerii credintei
Mai  inainte vreme. atit orasanul cat si taranul, erau tot atat de credincios.i Amandoi pazeau sarbatorile, amandoi se duceau duminica si sarbatoarea la biserica, amandoi se inchinau cu aceiasi religiozitate.Dar de cand romanul a inceput a se adapa la scoalele strainatatii, de cand a inceput sa-si imbuibeze capul cu toate nazdravaniile panglicarilor apusului,de cand isi  sacrifica tineretele pe altarul neurasteniei, de atunci si datinele stramosesti au inceput sa se instraineze, asa ca azi feciorii bogatasilor de alta data nici nu mai stiu de acele datine sfinte (...).”
  
Sfanta Maria cu Isus



Articolul din Foaia populara – numarul de Craciun – 26 decembrie 1898 ( si stfel v-am dat si raspunsul la intrebare ) este semnat  Un batran moldovean . Mi-a atras atentia titlul – apoi continutul care – poate fi scris aproape cu aceleasi cuvinte si astazi. Citindu-l am fost cuprins de un optimism nebun. Colinzile si obiceiurile de Craciun nu au disparut inca – desi a trecut un secol si ceva de la aparitia articolului, un secol cu doua razboaie mondiale si 50 de ani de comunism care au trecut peste noi. Ele s-au transformat, s-au laicizat, s-au comercializat ( poate erau si atunci deja usor comerciale ? ) – dar nu au disparut. Si nu a disparut nici farmecul lor, mereu proaspat. Asa se face ca un articol pesimist  m-a incarcat de  optimism : obiceiurile si datinile de Craciun nu vor disparea din sufletului neamului nostru. Gresesc?




Citește mai mult... »

Felicitări de Crăciun și de Anul Nou

Pentru că tot suntem în febra sărbătorilor - și pentru că e perioada în care primim și transmitem felicitări cunoscutilor, apropiatilor sau colaboratorilor, mă rog, cam tuturor celor pe care îi cunoaștem (din pacate - în marea majoritatea a cazurilor - în format electronic) - m-am decis să caut felicitări din vremuri trecute. Fără sa neg farmecul celor de azi - nu pot să nu spun că regret timpul în care, înainte de Crăciun, primeam multe plicuri cu felicitări "pe hârtie" cu urări frumos caligrafiate, scrise de mână. Am găsit câteva felicitări din perioada interbelică în arhiva digitală a Bibliotecii Naționale. Vi le arăt și vouă:

          Felicitare


Și o felicitare mai specială, trimisă credincioșilor de Patriarhul Nicodim al României în anul 1940:



Mesaj de Craciun






Citește mai mult... »