Românca Jany Holt - o vedetă a cinematografului și teatrului francez

“Puțini spectatori știu că Jany Holt e româncă. Nu e nici prima, nici ultima româncă la Paris. După toate indiciile Jany Holt are talent. Mai mult chiar decât Elvira Popescu, Alice Cocea șl celelalte compatrioate cu numele scris în caractere groase pe afișele publicitare.” Acestea sunt primele rânduri ale unei cronici publicate de ziarul “Cuvântul”, la rubrica “Cinematograf”, în numărul din 27 februarie 1938. Redactorul interbelic nu se înșela: consoana H adăugată la numele bătrânului Olt nu ascundea legătura româncei Jany Holt (pe numele adevărat Ecaterina Ruxandra Vlădescu Olt) cu țara în care s-a născut.

Jany Holt - pe marile ecrane

Ecaterina Ruxandra Vlădescu Olt – viitoarea vedetă de cinema Jany Holt - s-a născut în 13 mai 1909 (cf. altor surse în 1912), într-o familie de intelectuali olteni, după cum atestă și numele de familie. A locuit în adolescență pe strada Negustori, din București. În acea perioadă a văzut câteva spectacole de teatru jucate pe scenele bucureștene și a fost atrasă de mirajul scenei. “Era copil încă în momentul în care părinții au dus-o într-o zi la marele Constantin Tănase, rugându-l să le spună dacă fata lor are sau nu talent... Actorul s-a uitat adânc în ochii copilei speriate. Fără prea multe ocolișuri, le-a spus : „Se vede cât de colo că are talent! E mai bine însă să învețe o meserie serioasă, de pildă avocatura, ca d-ta!...” (cf. articolului “Mari actori: Jany Holt” – semnat de George Cuibuș – publicat în revista “Ateneu” – numărul din 20 aprilie 1967)

 

Citește mai mult... »

Bucureştiul interbelic petrece

Am hoinărit împreună - însoțind reporteri din perioada interbelică - prin tavernele bucureștene. Am aruncat o privire în  lumea vagabonzilor de altădată, am cunoscut “oameni care au fost” de prin bâlciurile Bucureştiului sau de pe străzile pline de zgomot ale capitalei (pe lăutarii-copii sau pe Vasile lustragiul). Vom începe azi o nouă călătorie, urmărind cu imaginația periplul ziaristului “Ilustrațiunii Române” - Ion Tik - însoțit de prietenul său cârcotaș - prin locurile în care Bucureștiul anului 1931 petrecea zgomotos și frivol:

Noapte în Bucureștiul interbelic

Citește mai mult... »

De vorbă cu George Vraca

Teatrologul Ioan Massoff îl prezenta astfel în anul 1937 cititorilor revistei “Realitatea Ilustrată” pe marele actor George Vraca: “La Bursa valorilor teatrale, unde schimbările sunt foarte bruște, George Vraca este astăzi unul dintre cei mai cotați actori. Își menține faima de ani de zile și nu numai că n'a început să se obosească și, mai ales, să obosească, dar aproape în fiecare stagiune face, ceea ce în limbaj “technic” se numește “un bronz”, adică o creație. (…) Ei bine, Vraca, astăzi unul dintre cei mai munciți actori ai noștri, unul dintre cei mai “storși”, face o excepție: continuă să-și mențină cota, ba cu vădite tendințe de urcare, căci, cu fiecare rol - actor de surprize- arată o altă fațetă a talentului său. Până acum vreo câțiva ani nu putea fi conceput decât în frac, june și frumos, așa cum scrie la cartea perfectului amorez de teatru. Se pare că venirea la București a regisorului Barnowsky a constituit o răscruce în cariera acestui actor cu adevărat înzestrat: astăzi, Vraca este unul din cei mai valoroși actori de compoziție al nostru. Și-și mai menține faima printr’o probitate profesională, din ce în ce mai rară în ultimul timp, ca și printr’o viață foarte puțin spectaculoasă în afara de scenei. Când oare vor înțelege actorii și actrițele noastre, că pierd grozav de mult, printr’o prea mare circulație în afara “careului fermecat”?

(…) Fostul combatant George Vraca, cel care la o vârstă crudă a dat ochii cu moartea, și-a format o filosofie specială a vieții și de aceea el a isbutit să îndepărteze acel pericol de cădere în ridicol cu care sunt amenințați “amorezii” și tenorii. Bărbatul frumos, cu trăsături distinse, gânditor și cam pierdut în neagra veșnicie, cum îl vedeți pe stradă, este un om care nu crede, ca atâția alții, că fizicul poate constitui o carieră. Nu s'a prezentat niciodată cu rolul neînvățat, n'a tras sfori, n'a băgat niciodată intrigi, n'a căutat să se distingă în afară de scenă, a știut să se cultive. lată calități atât de rare, care-ți dau putința în micul București teatral să te menții, ba chiar să te înalți, după aproape douăzeci de ani de carieră.” (1)

Citește mai mult... »

Cosmetică: sfaturile străbunicii

Bulevardele Bucureștiului - locuri de promenadă pentru domnițele și tinerii domni de la începutul secolului al XX-lea – erau locurile de etalare pentru toaletelor la modă. Un amestec de rafinament occidental și de gusturi balcanice cu un farmec aparte. Bucureștiul începea deja să devină "Micul Paris". 

 

 

Revistele dedicate femeilor dădeau tonul modei. "Moda Nouă Ilustrată" a fost una dintre primele reviste românești care se adresau exclusiv femeilor. Găsim în paginile sale tot ce putea să le intereseze pe cucoanele și pe domnițele de ieri: articole despre trendul modei, tipare de rochii pentru doamne, domnișoare și copii, sfaturi de toate felurile (cosmetice, casnice, de bună purtare în societate, morale), rețete de mâncăruri românești sau străine, reclame la produse pentru femei, literatură. Puțin periate de patina vremii, publicațiile de atunci și-ar găsi cu siguranță cititori și în zilele de azi. Câteva dintre sfaturile cosmetice citite în paginile revistei ar putea fi interesante pentru doamnele de azi, așa că le-am adunat într-un articol. Și fiindcă tot vorbeam de reclamele publicate în revista "Moda Nouă Ilustrată" am selectat câteva dintre cele pentru produse care se mai găsesc și azi pe rafturile magazinelor. 

PETELE DE PE OBRAZ

"Anotimpul iernei face de obicei să dispară petele roșcate de pe obraji, pentru că numai aerul călduros şi soarele le aduce pe fețele delicate. Dar dacă aceste pete persistă și iarna, încercați aplicarea, seara la culcare, a unui amestec de glicerină pură și de spirt de vin de bună calitate, în cantități egale."

Reclamă din anul 1903 la pasta de dinți KALODONT 

PENTRU ALBIREA MÂINILOR

"După ce v’ați spălat mâinile, să le frecați cât sunt încă ude cu o bucată de miere mare cât o nucă; zece minute după aceasta clătiți-le cu apă căldicică, ștergețile cu un prosop moale și pudrați-le."

Reclamă de azi la pasta de dinți KALODONT 

REȚETĂ PENTRU A ÎMPIEDICA PĂRUL ALB SĂ ÎNGĂLBENEASCĂ

“Îmi face plăcere să vă indic un mijloc de a împiedica părul alb să îngălbinească, experimentat de una din cele mai frumoase femei din Cairo, care are cel mai minunat păr alb-argintiu ce își poate cineva închipui. Trebuie pur și simplu spălat cu apa în care s’a disolvat scrobeală albastră, o dată pe săptămână.”

Kaloderma în 1903

 

TOALETA MÂINILOR

“Pentru a avea unghii frumoase, o femeie elegantă trebuie mai întâi să evite ca pielea să copleșească baza lor; pentru aceasta, e suficient să introduceți degetul în carnea unei lămâi, sucind-o ușor. Acest procede are avantagiul de a le curăța perfect și de a le întării. Pentru a face unghiile tari și nu aspre, trebuie să le ungem din când în când cu pomada următoare:

                    Sulfat de aluminiu....................2 gr.

                    Colopphan..............................5 gr.

                    Cold cream...........................40 gr.

                    Esenţă de veroline.................10 pic.

Kaloderma azi

 

Pentru a le face strălucitoare și roze, la fiecare două-trei zile fricționaţi-le cu praful acesta:

 

                    Oxid de staniu în praf subțire.....15 gr.

                    Esență de lavandă......................1 gr.

                    Carmin......................................2 gr.

 

Evitați de a tăia unghiile, ci numai radețile zilnic cu pila. Riguros observate aceste procedee vă vor da unghii strălucitoare și roze ca acelea ale ‹‹Aurorei cu degete de roze››.”

     

             Apă de colonie "FARINA" - 1903

 

FRIZARE FĂRĂ FIER 

“Vă puteți freza și avea ondulațiunea naturală, cu ajutorul unei ordinare pipe de 10 bani, nu prea lungă. Încălziți tubul pipei și învârtiți cârlionții de păr în jurul acesteia. Țineți astfel părul 10 – 15 secunde și nu-l pieptănați decât după ce s-a răcit complet.”

Apă de colonie "FARINA" - azi

 

PENTRU FRĂGEZIREA TENULUI

“Iată un excelent cosmetic pentru a întreține frăgezimea feței și a albi pielea: 

Apă de flori de portocale ................1/2 litru
Glicerină pură ...............................20 gr.
Borat de sodium .............................5 gr. 

Spălați fașa și aplicați o pudră de orez.”

Cremă, pudră și săpun "SIMON" în 1903

 

 CONTRA ROȘELEI NASULUI

“Iată și o altă rețetă contra roșelei nasului:

 

                Borat de sodium ..............................12 gr.

                Odicolon .........................................25 gr.

                Apă distilată de trandafiri ……………..….150 gr.

 

Spălați nasul cu acest amestec timp de trei sau patru minute. Pudrați apoi cu pudră de scrobeală.”

Cremă - pudră și săpun "SIMON" azi

Dacă în urma respectării acestor sfaturi veți avea parte de mici accidente cosmetice, răspunderea aparține exclusiv redactorilor revistei “Moda Nouă Ilustrată” - numerele din octombrie - decembrie 1903 (din care am citat cu conștiinciozitate) și bineînțeles... străbunicii. În cazul în care vreți să aplicați sfaturile date la începutul secolului trecut vă recomand să vă adresați mai înainte pentru recomandări specialiștilor de azi.

Citește mai mult... »

România la primul Campionat Mondial de Fotbal – Montevideo 1930

Pentru că este în desfășurare Campionatului Mondial de Fotbal, nu puteam să nu caut în presa interbelică informații despre prezența “echipei de foot-ball” a României la primul Campionat Mondial de Fotbal, competiție organizată la Montevideo (Uruguay) în perioada 13 - 30 iulie 1930. Am găsit două articole dedicate acestui eveniment sportiv, semnate O. Kendler și publicate în numerele din 24 iulie, respectiv din 14 august 1930, ale săptămânalului “Realitatea Ilustrată”. 

Drumul spre Montevideo

Nu o să vă plictisesc foarte mult cu "introducerea”. Vreau doar să subliniez faptul că deplasarea la evenimentul organizat în anul 1930 pe continentul sud-american a reprezentat o adevărată problemă: echipa României a făcut mai întâi o lungă deplasare cu trenul ("la clasa a II-a"), călătoria fiind continuată cu vaporul Contaverde până în Uruguay. Traversarea Oceanului Atlantic a durat 14 zile. Cu același vapor, alături de jucătorii din echipa României, au călătorit și jucătorii celorlalte echipe naționale europene participante: Franța, Iugoslavia și Belgia. Este demn de menționat faptul că echipa României de fotbal – considerată outsider -  a obținut o victorie nesperată în primul meci jucat în Uruguay, cel cu reprezentativa statului Peru. Ca urmare a acestei performanțe, la întoarcerea în țară, membrii delegației române au fost întâmpinați la gară de o mare de oameni. Dar să citim interesantele relatări “la cald” ale reporterului interbelic O. Kendler:

Reprezentativa României care a obținut primul succes  la Montevideo 

 Notat cu X Steainer căruia i s-a fracturat piciorul în  cursul jocului

("Realitatea ilustrată" - numărul din 24 iulie 1930" )

“Mai marii football-ului mondial, întruniți anul trecut la Paris, în congres, s’au sezizat de platonia în care se sbate soccerul. Imitând competiția de tennis a Cupei Davis, au înființat primul campionat de football al lumei. Dacă însă la tennis deplasarea câtorva rachete, adesea pentru feciori de oameni avuți, nu prezintă greutăți, în foot-ball situația are alt aspect. Pe lângă echipa de unsprezece jucători, mai merg și rezerve și o legiune interminabilă de oficiali dornici de o petrecere amuzantă. În plus, competiția de tennis s’a făcut pe zone, în timp ce concursul de football întrunește laolaltă, într’un singur oraș, toate națiunile care participă.

Înlăturând piedicile insurmontabile, România, alături de alte trei țări europene, a primit să plece la Montevideo, sediul campionatului pe 1930. În lipsă de concurenți, într’o epocă în care dintre toți europenii numai țara noastră își dăduse adeziunea, uruguayenii, organizatorii turneului, ne-au propus condiții seducătoare. Din echipă fac parte jucătorii cari au câștigat cu 8—1, la București, împotriva Greciei. Este cea mai bună formație pe care poate alinia România. Noi am făcut, în trecut, tot în acest loc, rezerve în privința deplasării. Față însă de selecționarea unui unsprezece care nu e bazat pe alegeri și combinațiuni oculte, ci exponent real al valorii noastre, am făcut amendă onorabilă. Ajunsă la Montevideo, echipa românească a fost obiectul unei atențiuni deosebite. Tragerea la sorți nu ne-a fost favorabilă. România a căzut în seria a III-a, alături de Peru și Uruguay, campioana olimpică pe 1924 și 1928. Match-urile au fost fixate pentru Luni 14 și Marți 22 Iulie. 

Citește mai mult... »

Despre flirt, iubire, bani şi căsătorie în anul 1915

Relațiile dintre bărbați și femei au fost și au rămas în esență aceleași de-a lungul timpului. Întrebările despre flirt, iubire, bani și relațiile dintr-un cuplu nu s-au schimbat nici ele. Revista "Moda șic ilustrată" încerca pe la începutul secolului trecut să își îndrume cititoarele pe drumul iubirii. Pentru că sfaturile date cititoarelor în anul 1915 de "Tanti Clara" și de "Sylvie" mi se par de bun simț și actuale chiar și pentru noi, cei de azi, o să vi le spun și vouă:

 

Citește mai mult... »

Ursitoare, ursitoare, m-ai ursit la grea dogoare!

„La puțul cu două zale,

Cum mai plânge-o fată mare

Că n’o avut ursitoare…

Ursitoarea i-o fost bună

Dar mintea i-o fost nebună!”

Credința în Ursitoare și în marea lor putere de a hotărî destinul unui om este adânc înrădăcinată în sufletul poporului nostru. Asemeni romanilor, românii au privit întotdeauna destinul ca fiind unul predefinit: “Cum se naște un băiat sau o copilă, totdeauna se înscrie în cer într-o carte, care se numește Cartea sorții, nu numai numele, ci și tot viitorul său cum are să fie: bun ori rău, de unde vine apoi și zicala: așa mi-a fost scris.” (1)

Ursitoarea, Soarta și Moartea

Citește mai mult... »