Optimism de Craciun

Intrebare pentru voi:

 In ce an a fost scris textul urmator ?

DISTRUGEREA  DATINELOR NOASTRE

„ Din an in an datinele, obiceurile credintele noastre, lasate din batrani, isi pierd tot mai mult din consistenta lor, asa ca, cel mult peste doua generatii nici nu se va mai pomeni de serbarile, cunoscute – sub numele de Colinzile Craciunulul si ale Anului  nou daca tot astfel vor merge lucrurile.

  Astazi chiar, in ajunul acestor doua sarbatori, doar prin mahalale si prin sate se mai pastreaza obiceiul strabun de  umbla cu colinda.

In orase, si mai cu seama prin strazile principale,, nici nu se mai stie de acest obicei. Bogatasii inchid portile si nu lasa,copiii, cari vin cu colinda. Cat despre Irozi,Nunta taraneasca, Steaua, nici  nu se pomeneste ca sa se mai arate prin strazile din centru  (...).

E dureros de tot, ca aceste obiceiuri sa dispara si inca intr-un mod atat de trist.

Si aceasta pierdere  a conzistentei datinelor noastre, se datoreaza fara indoiala distrugerii credintei

Mai  inainte vreme. atit orasanul cat si taranul, erau tot atat de credincios.i Amandoi pazeau sarbatorile, amandoi se duceau duminica si sarbatoarea la biserica, amandoi se inchinau cu aceiasi religiozitate.Dar de cand romanul a inceput a se adapa la scoalele strainatatii, de cand a inceput sa-si imbuibeze capul cu toate nazdravaniile panglicarilor apusului,de cand isi  sacrifica tineretele pe altarul neurasteniei, de atunci si datinele stramosesti au inceput sa se instraineze, asa ca azi feciorii bogatasilor de alta data nici nu mai stiu de acele datine sfinte (...).”

  

Articolul din Foaia populara – numarul de Craciun – 26 decembrie 1898 ( si stfel v-am dat si raspunsul la intrebare ) este semnat  Un batran moldovean . Mi-a atras atentia titlul – apoi continutul care – poate fi scris aproape cu aceleasi cuvinte si astazi. Citindu-l am fost cuprins de un optimism nebun. Colinzile si obiceiurile de Craciun nu au disparut inca – desi a trecut un secol si ceva de la aparitia articolului, un secol cu doua razboaie mondiale si 50 de ani de comunism care au trecut peste noi. Ele s-au transformat, s-au laicizat, s-au comercializat ( poate erau si atunci deja usor comerciale ? ) – dar nu au disparut. Si nu a disparut nici farmecul lor, mereu proaspat. Asa se face ca un articol pesimist  m-a incarcat de  optimism : obiceiurile si datinile de Craciun nu vor disparea din sufletului neamului nostru. Gresesc?