Grădinile de vară pe la 1900

Pagini din istoria teatrului de revistă

Paragrafe:

• Bucureștiul de altădată - seara
• Cele mai populare grădini din București
• Triumful și Racșa - primele grădini de vară din București
• Restaurantul cu terasă Oteteleșanu

O seară în Bucureștiul sfârșitului de secol al XIX-lea, așa cum o vedea Eduard Marbeau, redactor în anul 1881 al ziarului „Correspondent” din Paris:

 

Terasa Oteteleșanu

 

Bucureștiul de altădată - seara

 

„Seara orașul se însuflețește din nou, mulțimea se adună prin cafenelele sau grădinile cu muzică unde se aud cântate mai toate ariile operetelor sau canțonetelor ce fac vâlvă la Paris... În mulțimea aceia pot fi văzuți tinerii ofițeri ai armatei românești cu piepturile împodobite cu decorații și medalii, ca ale unor veterani.” 

 

În Bucureștiul de la sfârșitul secolului al XIX-lea reprezentațiile Teatrului Național sau ale Teatrului Muzical - Opera de mai târziu - erau destinate îndeosebi unei lumi alese. Pentru majoritatea locuitorilor capitalei aceste spectacole nu erau încă accesibile. De aceea, au început să fie amenajate în timpul verii scene mai mici prin grădinile răcoroase ale orașului. Aici, cheltuind foarte puține parale, bucureștenii se puteau destinde în serile călduroase de vară.

Cele mai populare grădini din București

 

Cele mai populare teatre de vară, așa numitele "grădini", erau: Grădina Racșa (în spatele Universității de azi), Stavri, Casinoul Austro-Ungar (pe locul în care mai târziu s-a construit Palatul Ministerului Afacerilor Interne), Orfeu (pe strada Câmpineanu), vestitul Union (făcut celebru de marele Caragiale) sau grădina teatrului Jignița (din strada Negru Vodă). 

 

Lumea bucureșteană se delecta cu acest gen de spectacole stând la masă cu o halbă de bere și cu un pumn de alune prăjite în față, fiindcă... ”era mai comod și lăsa loc de petrecere în aer liber.” Tot pentru muzică și pentru petrecere se duceau bucureștenii în grădinile fabricilor de bere Luther și Oppler. Ascultau acolo muzica la modă consumând „bere proaspătă, cu kremwurști, cu șuncă, cu unt și ridichi”. (1) 

Triumful și Racșa - primele grădini de vară din București

 

Prima grădină de vară din București a fost se pare cea care se numea Triumful (fosta grădină Bristol) de pe Bulevardul Academiei, o grădină în care "birtașul care o exploata, oferea clientelei sale, în afară de cremwurști, mititei și bere... spectacole de operetă”. Scena era „o biată cutie de chibrituri – era situată lângă bucătăria restaurantului și vă puteți închipui ușor chinurile pe cari erau obligați să le suporte unii din actorii trupei, în serile când (...) nu puteau să-și astâmpere foamea nici măcar cu o porție de chiftele marinate!”. (2)

Dancing bucureștean

Același tip de conviețuire originală și plină de farmec a operetei cu berea se ”întâmpla” în grădina Racșa de pe str. Edgar Quinet. Acolo „se producea” trupa de operetă condusă de celebrul în acele vremuri Nicu Poenaru (artist care a murit la doar 37 de ani în urma unui accident stupid – după ce a fost mușcat de un câine turbat. (2)  

 

Restaurantul cu terasă Oteteleșanu

 

Unul dintre cele mai căutate locuri de petrecere a fost restaurantul cu terasă Oteteleșanu – loc frecventat mai cu seamă de actori și de gazetari - care  se afla în "Piața Teatrului", situat în zona Palatul Telefoanelor de astăzi. Era „locul de întâlnire cel mai ales din București și din toată țara” al înaltei societăți, renumit prin petrecerile și balurile organizate aici timp de aproape trei decenii. Erau celebre strălucirea, bunul gust, conversațiile interesante și spumoase și, nu în ultimul rând, solicitudinea și bonomia gazdelor. Antrenul era asigurat de muzica orchestrei conduse de vestitul Ludovic Wiest.

 

Constantin Bacalbașa descria astfel localul: "Salonul Oteteleșenilor te consacra. Spre a fi cineva, oricine trebuia să treacă prin acest salon. Aici se lansau fetele în lume, aici se lansau tinerii, aici se înnodau intrigile sentimentale, aici se puneau la cale căsătorii, aici se hotărau și multe combinații politice".  

 

Grădina de vară Oteteleșanu

 

Obișnuiți ai terasei au fost Claudia Millian alături de soțul ei - poetul Ion Minulescu, Liviu Rebreanu, Emil Gârleanu, A. Mândru, Mihail Sorbu, St. O Iosif, Octavian Goga, George Cosbuc. De asemenea pictorii Camil Ressu, Iosif Iser, Jean Steriadi, Niculae Dărăscu, Alexandru Szathmari, Cecilia Cuţescu, Francisc Şirato, precum şi sculptorii Dimitrie Paciurea și Fritz Storck i-au călcat pragul. 

 

Toate lucrurile frumoase au însă și un sfârșit. Așa s-a întâmplat și cu primitoarea casă Oteteleșeanu. Încet-încet s-a stins, o dată cu moartea lui Iancu Oteteleşeanu, la 8 mai 1876, și apoi cu cea a Elenei Oteteleşeanu, survenită în 4 decembrie 1888. S-au închis încet-încet mai toate grădinile începutului de secol. Locurile ca acestea, pline de farmec, vor renaște mai târziu, în perioada interbelică, o dată cu succesul spectacolelor de cabaret și de revistă.

De la st. la dr.: Actorul Dan Bajenam, Margareta Dan, Elena Mavrodi-Leonard, C. Grigoriu, 

directorul trupei, d-na Mihăilescu, regisorul lliescu, maestrul Paschill.

Mijloc: Mihalescu, Garoiu, Carussu,traducătorul Toma lonescu, N. Leonard, 

Niculescu-Buzau, Maximilian, Gheorghiu, Gang (casierul).

 Sus: Cigallia, un corist, Grigorescu-uciu şi doi actori mai tineri

 

Demolarea Terasei Oteteleșanu a fost menționată în numărul din 26 februarie 1931 al revistei "Realitatea ilustrată": Ultimul cenaclu literar și artistic, Terasa Otetelișanu a dispărut sub loviturile târnăcoapelor. Pe locul unde se ridica vestitul local și în grădina în care s-a născut opereta română și de unde au pornit faimoasele succese de pe vremuri, se va ridica palatul uriaș al unei societăți particulare. Terasa era locul de întâlnire al tuturor literaților dinainte de răsboi și mulți artiști reputați azi și-au făcut debutul pe ospitaliera scenă, din parcul cu copaci străvechi. Iar sunetele târnăcoapelor par lovituri seci de ciocan, pe sicriul  unor amintiri duioase. A dispărut „Terasa”. S’a dus ultimul cenaclu...”. (4)

---

Citește și:

Cuplete de altădată (despre dame cochete în cuplete)

---

Nu pot încheia decât parafrazând cuvintele reporterului interbelic: au dispărut terasele – s-a pierdut iremediabil ceva din farmecul Bucureștiului!

 

Surse:

(1) - "Bucureștii vechiului regat" – George Costescu – 1944
(2) - "Amintirile unui spectator" – M. Faust Mohr -1937
(3) - "Cafenele de altădată - Terasa Oteteleșeanu" - în "Magazin istoric" - Mioara Ioniță - numărul din octombrie 2003

(4) -  Revista "Realitatea Ilustrată" – numărul din 26 februarie 1931

Recomandare: 

Prin cafenelele din Micul Paris

„Intrând în atmosfera spirituală a celor șase cafenele, cu clientela lor pestriță, înțelegi emulația creatoare apăruta acolo, solidaritatea și acel cumul de elemente care le-au transformat în adevărate simboluri de viață bucureșteană. Întemeiate de un polonez, un boier pământean, un aromân meșter într-ale cofetăriei, un evreu ori un grec, cafenelele s-au altoit mereu, pentru rentabilitate, pe lângă restaurante. Și ar fi rămas simple debite de cafea, fie ea șvarț, turcească sau marghilomană, dacă, pe nesimțite, nu ar fi ajuns să fie populate de elita culturală a capitalei. 

Cârcotașii ar putea spune că bucureștenii n-au fost originali, ci au imitat modelul francez (Le Procope) sau pe cel vienez (Sacher). E doar o nălucire fiindcă faima cafenelelor bucureștene a fost dată de un lung șir de personalități românești.” Georgeta Filitti

---