Pavilionul de ape minerale din Cișmigiu

 

“În mijlocul Capitalei noastre pline de praf, de gropi și de fum de automobil, se găsește o oază, așezată parcă dinadins în calea trecătorilor, tocmai pentru a fi ocolită. În vuietul acestui «mare oraș» cetățeanul plictisit găsește un colt de liniște, iar ochiul îndrăgostit de natură o găsește darnică și variată: gradina Cișmigiu”. 

 

Acestea sunt primele cuvinte dintr-un articol dedicat Cișmigiului – publicat de revista „Ilustrațiunea română”  în anul 1929. Cuvintele scrise acum aproape un secol caracterizează și astăzi Cișmigiul  – asta probabil pentru că regina grădinilor din București a știut să-și păstreze prospețimea și farmecul tinereții.  

 

Am mai scris despre Cișmigiu – cea mai frumoasă grădină din București. În articolul “Grădina Cișmigiu – de două secole în centrul Bucureștilor” v-am povestit pe scurt istoria grădinii. Astăzi o să spun doar cum era ea prin 1929: „un paradis la îndemâna oricui”. Un paradis în care, în anul 1929 tocmai se deschisese un „pavilion al apelor minerale”:

 

Pavilionul apelor minerale din Cișmigiu (1929)

București - singurul oraș din Europa unde se făcea cură cu ape minerale sub supravegherea medicului

 

Deschiderea oficială a pavilionului din Cișmigiu pentru cura cu ape minerale a fost făcută duminică 26 mai 1929 la ora 12: “După serviciul divin d-l dr. St. Anastasiu, inspector general sanitar, a arătat că pavilionul pentru cura cu ape minerale naturale românești, a devenit o necesitate indispensabilă Capitalei. Dovada o fac numeroasele persoane cari fac cură după prescripțiile medicale, fără să mai fie obligați să se deplaseze din București. 

Capitala noastră e singurul oraș din Europa unde se face cură cu ape minerale sub supravegherea medicului. La acest pavilion acei care urmează cura li se indică alimentația necesară și sunt cântăriți zilnic spre a se vedea efectul apei. La acest pavilion se debitează 14 soiuri de ape minerale, așa că fiecare suferind să poată bea apa de care are nevoie organismul său.” (ziarul “Viitorul” – numărul din 28 mai 1929)

 

Cură cu ape minerale în Cișmigiu

 

„O avem de mult în mijlocul Capitalei noastre și poate că vă va mira că printre atâtea subiecte la ordinea zilei, noi înțelegem să vorbim de ea. E veche dar e veșnic tânără și nouă. Și dacă este adevărat că un parizian veritabil n'a vizitat niciodată muzeul Louvre, putem spune fără să greșim, că nu e un bucureștean get-beget, acel care n'a călcat niciodată prin Cișmigiu!

 

Bucureșteni în așteptarea unui pahar cu apă minerală

 

Așa e omul: îi place ceea ce e mai depărtat și mai irealizabil. Cișmigiul este frumosul la îndemâna tuturor. Și tocmai pentru că, pe porțile lui largi, primește, ca un adevărat democrat, pe oricine vrea viziteze, Cișmigiul este ocolit de «lumea bună» din snobism. 

 

(...) Este inutil să spunem că natura ar trebui, prin măreția ei, să egaleze diferențele efemere de ranguri și condiții. Este inutil pentru că la noi concepțiile sunt prea înrădăcinate și prejudecățile prea mari. Suntem convinși că timpul va face dreptate acestei ocolite grădini și atunci vom putea sorbi în liniște un pic de aer și o clipă de odihnă fără să ne mai gândim la... ce va zice lumea...

 

În Cișmigiu citind gazetele

Vom admira atunci minunata alee a trandafirilor, veșnic înflorită și nouă, ne vom opri în fața mărețelor construcțiuni florale executate de un ochi de artist pe care regretăm că nu'l cunoaștem spre a'l felicita din inimă. Vom ajunge pe malul lacului pe care bărcile se mișcă alene, ducând ușor idile, speranțe sau singulare deziluzii.Și în reflexul soarelui strecurat printre crengi, pe apa liniștită, vom odihni privirea noastră încărcată de imaginile confuze și grăbite ale vieței de oraș. Atunci de abia, vom putea înțelege ce minunată inspirație au avut acei care au plasat în acest fermecător colț de rai pavilionul de ape minerale, pus la îndemâna celor cărora punga nu le permite, dar sănătatea le ordonă, să facă vilegiatura în condițiunile cele mai ieftine, rămânând în București.

 

Cu barca pe lac în Cișmigiu (1929)

 

În răcoarea proaspătă a dimineții, vezi figuri galbene, supte de boală plimbându-se încet pe alei cu paharul de apă minerală în mână. Tratamentul e urmat cu sfințenie și o putem afirma, fără să greșim, că este de cele mai multe ori încununat de succes. Iată de ce pe fața tuturor celor ce vin «să-și bea apa» în Cișmigiu vezi o doză de speranța mai mare ca de obicei și poți ghici fără greutate, că nu numai apa miraculoasă și-a făcut efectul, ci și natura generoasă răspândită din plin în grădina Cișmigiu.”

 

Sursa: articolul „Cișmigiul” - publicat în săptămânalul “Ilustrațiunea română” - numărul din 1 august 1929 – disponibil în Biblioteca Digitală a Bucureștilor

 

(articol publicat în mai 2014; ultima actualizare februarie 2023)