Instantanee interbelice: Bal mascat la Curtea Regală

Probabil că cele mai frumoase petreceri organizate în România de altădată erau balurile organizate în „timpul Carnavalului”. Carnavalul românesc începea „o dată cu Crăciunul dar nu se încheia decât în seara celei de-a doua Duminici a Lăsatului-de-sec, când se puneau capăt nunților, balurilor și oricăror petreceri ce erau oprite în timpul Postului mare” (cf. lucrării: "Bucureștii vechiului regat" – George Costescu – 1944).

 

Bal mascat la Curtea Regală (1930)
Chinezii (stânga) Costume Empire (dreapta)

 

În perioada Carnavalului se organizau numeroase baluri și serate, atât la curtea regală cât și în casele „high-life-ului” bucureștean. La aceste evenimente, renumite pentru belșugul, luxul și pentru eleganța afișată, se intra numai pe baza unei invitații speciale. În aceiași perioada însă se organizau, pentru oamenii de rând, numeroase baluri publice (în Sala Bossel, Sala Orfeu, Sala lui Schlatter din grădina de la poarta dinspre miază-noapte a Cișmigiului sau la Slătineanu).

 

Balurile mascate erau în acea vremea cele mai gustate petreceri colective ale bucureștenilor. Indiferent dacă balurile aveau loc în saloane private sau în săli publice, era obligatorie purtarea măștilor și a unei ținute speciale de carnaval. 

 

"Carmencita" (dreapta)
A.S.R. Principesa Ileana, d-na Bossie și
un "careu de dame cu valetul de cupă" (stânga)

 

Încheierea acestei perioade în care erau organizate numeroase petreceri publice era marcată prin organizarea „balurilor de îngropare a Carnavalului”, reuniuni care se țineau în seara de Lăsatul secului. Am aflat câteva impresii interesante despre un bal organizat la Curtea Regală în anul 1929, în timpul Carnavalului, citind o cronică publicată în numărul din 30 ianuarie 1930 al revistei „Realitatea Ilustrată”:

 

Regina Elisabeta a Greciei
 în costum de "indiană"

"Vivat, frumoasă mască!"

 

„În definitiv, dacă nu sunt scutite de necazurile noastre, ale muritorilor de rând de ce ar fi refuzate figurilor ilustre și plăcerile noastre? Suntem în carnaval și încercăm să colorăm cu roz orizontul de plumb al vieții. Purtăm mască în fiecare zi, arătându-ne altfel decât suntem, căci împrejurările și oamenii nu ne îngăduiesc să prezentăm obrazul nostru adevărat. Aspectele din juru-ne sunt urâte, ofensatoare, și obrazul nostru s-ar îmbujora. Dar: „ridi pagliacci...”. Râdem ca să nu plângem și de aceea în Carnaval aplicăm pe figura masca grotească. Ridi pagliacci, și de aceea înecăm într’o noapte amarul altor multe zile și nopți. Și ne pomenim apoi cu-adevărat dispuși. Vinul, muzica, dansul îndeplinesc minunea. Vivat! Vivat, frumoasă mască! Îți fac un compliment: ești frumoasă.

 

Costume nostime de carnaval:
"Toate ingredientele unui cocktail" (stânga)
d-na Cela Lahovary (Delavrancea) în costum de Carnaval (dreapta

 

Aiurea e obiceiul ca într’o anumită noapte din Carnaval oamenii să-și spună, fără supărare, adevărul în față. Uite, dacă obiceiul s’ar fi înrădăcinat și la noi, ți-aş fi spus și eu adevărul pe șleau:

- Nu ești frumoasă, ci ești încântătoare!

 

Bal la Curtea regală - 1930

...Instantaneele noastre reprezintă câteva grupuri și câteva scene de bal domnesc: balul care a avut loc recent la Palatul Cotroceni. S’a distins regala petrecere prin fantezie și prin generală bună dispoziție. Protocolul nu a fost tradus printr'o aplicare rigidă, astfel că voioșia și-a putut destinde în libertate aripa-i azurie dezmierdând frunțile cari totuși, în toate celelalte zile din an, închid griji și necazuri pământești, omenești. Iar fastul, fastul altor Curți, fastul costisitor, ostentativ, a fost înlocuit prin acel bun gust, care proiectează asupra membrilor Casei noastre regale, lumina admirației unanime.

 

Principesa și toreadorul

 

Priviți măștile și costumele. Priviți alcătuirea grupurilor. Dovedesc un simț artistic vrednic să stârnească invidia unui regizor reputat. Și contemplați figurile, senine, zâmbitoare, din a căror expresie se desprinde bucuria simplă, omenească, a clipei care e prețuită la dreapta ei valoare. O, nimic din convenționalismul altor vremuri și altor Curți, unde protocolul transformă ființele în marionete pompoase! Și nimic, nimic din fastul ruinător, inutil, al celor care au lăsat amintirea unei epoci de splendidă risipă și de jalnică sărăcire.”

Citește și: Instantaneele unui carnaval interbelic

 

Sursa: articolul „Un bal la curte” – publicat în revista „Realitatea Ilustrată” – numărul din 30 ianuarie 1930