1931 - La pas prin Eforie

Ne vom continua acum periplul interbelic prin stațiunile de pe litoralul românesc al Mării Negre, periplu început cu un weekend în Mamaia anului 1935. 

 

 

Eforie - scurt istoric

 

Astăzi vom poposi în Eforie Nord, stațiune a cărei istorie istorie începe în anul 1893, an în care Societatea de binefacere «Eforia Spitalelor Civile din București» a cumpărat de la «Ministerul Agriculturii și Domeniilor» un teren de 100 hectare situat pe marginea Lacului Techirghiol, în partea de nord-est (aproximativ zona ocupată azi de Hotelul Europa). 

Pe locul cumpărat, societatea de binefacere a construit în anul 1900 «Spitalul Marin». Acesta a fost de altfel primul sanatoriu de acest gen de la Marea Neagră. În perioada următoare în zonă au început să fie construite primele vile, sanatorii și baze de tratament din Eforie, iar mai târziu au apărut și primele hoteluri. În anul 1930 s-a construit Hotelul «Grand», iar în anii 1936 - 1937 s-s anexat acestuia o bază de tratament balnear.

1931: Noul "Grand Hotel"

Eforie în anul 1931

 

În cele ce urmează vom putea “vedea” imaginea din anul 1931 a noii stațiuni Eforie-plajă, surprinsă de ochiul critic al unui reporter al revistei “Ilustrațiunea Română”:

 

“Pe locul unde acum câțiva ani se întindeau nesfârșitele bălării pudrate de praful calcaros al drumului dobrogean, între Agigea și Sanatoriul Eforiei Spitalelor Civile, se ridică astăzi, cocheta și pretențioasa nouă stațiune Eforie-plajă. Un parc de vile ultramodern, un hotel grandios și “european" în larga accepție  a cuvântului, o faleză pietruită în dale, o pergolă elegantă legând hotelul de plajă.

Plaja din Eforie în anul 1931

Cazinoul Riegler, Cazinoul Hotelului, Sanatoriul Dr. Antoniu și construcțiile taberei O. N. E. F. reprezintă primele așezări a noii stațiuni. S'au ridicat, ce e drept, printr'un efort lăudabil al câtorva oameni care s'au devotat ideii noii stațiuni și printr’un sacrificiu bănesc care nu poate rămâne nerăsplătit într’un apropiat viitor. Și'n timp ce, gospodarii Movilei (notă: vechiul nume al stațiunii) nu s'au învrednicit în doisprezece ani să pietruiască o singură stradă sau să realizeze o singură îmbunătățire la care mândra noastră stațiune avea tot dreptul, Eforie-plajă ne-a dat cel mai frumos exemplu pe cere ni-l putea da o stațiune balneoclimaterică românească.

Pergola care lega "Grand Hotel" de plajă

Eforie - o alternativă interbelică la stațiunile din străinătate

 

Este în această minunată realizare o satisfacție pentru toți acei care jinduiau la stațiunile străine, atractive prin confortul și spiritul lor occidental. Evident, realizările de până acum sunt începuturile viitoarei stațiuni - pe cât se pare o stațiune “modernă", cu serioase și îndreptățite pretenții. La mijloace și la concepții noi, pe de-a-ntregul occidentale, diametral opuse tembelismului oriental caracteristic acestor meleaguri - trebuie să corespundă oameni noi, sau cel puțin oameni care au putut cunoaște tehnica de organizare și de exploatare a altor stațiuni străine care și-au asigurat de multă vreme o binemeritată faimă. Conducătorii noilor așezăminte trebuie să găsească mijlocul de a creea sau importa asemenea oameni care au darul de a atrage clientela - nu s'o indispună, s'o respingă, s'o brutalizeze sau s'o terorizeze cum se întâmplă de obicei…

Pavilionul din grădina Hotelului "Grand"

Sub acest raport nici Eforie-plajă nu se poate felicita. Ea are totuși scuza unui început realizat vertiginos, scăpând această importantă și poate decisivă latură. Un exemplu: în cel mai confortabil loc, la hotel, unde excelează un spirit cu totul occidental, celor mai bune intenții li se opune pensiunea unui restaurator care, oricare i-ar fi motivele, n'a izbutit să mulțumească. 

 

Vila "Puiu" din Eforie

Eforie-plajă nu trebuie să repete greșelile altor stațiuni. Ar fi păcat de investițiunile însemnate, de frumusețile care se pun atât de inteligent în valoare, de munca atâtor oameni care se ostenesc să realizeze o operă de merit și de gust.

Copii la Eforie

O stațiune nouă este un nou isvor de bogăție și încă un mijloc de a împiedica exodul vilegiaturiștilor în alte țări. De aceia străduințele tuturor trebuie să-i asigure, de la început, o bună și sigură desvoltare.”

 

Citește și: Un weekend (interbelic) la Mamaia

       

Sursa articolului și al fotografiilor: articolul “Eforie-plajă” (nesemnat) publicat în săptămânalul “Ilustrațiunea Română” - numărul din 19 august 1931