Relatări din “Trenul morţii”

În 14 august 1930, în stația de cale ferată Seceleanu de pe linia București – Fetești urmau “să facă cruce” trenurile “93” și “96”. Primul a sosit trenul care venea de la București și a fost garat pe linia a II-a. Imediat după aceasta, șeful stației la trimis pe acarul Petru Moțoc să întoarcă macazul de intrare în stație pentru trenul ce venea de la Constanța, tren care urma să traverseze stația Seceleanu pe linia I. În mod inexplicabil acarul a blocat macazul spre linia II, linie pe care era garat deja primul tren. Mecanicul acceleratului ce venea de la Constanța, văzând semnalele date de către acar, nu a mai fost atent la poziția macazului și a intrat cu toată viteza pe linia II. Din acel moment catastrofa a fost inevitabilă. Cele două trenuri s-au ciocnit – în urma impactului cele doua locomotive precum și primele vagoane ale trenurilor au fost complet distruse. În catastrofa feroviară și-au pierdut viața 8 călători și alți 11 au fost accidentați grav.

Imagini din stația Seceleanu
făcute la puțin timp  după producerea
 catastrofei feroviare

Poate că doar relatarea seacă a evenimentului nu are nimic deosebit. Ceea m-a determinat să transpun într-un articol pe blog povestea acestui accident feroviar au fost relatările câtorva pasageri din “trenul morții” – relatări notate de reporterul “I.Z.” și publicate în revista “Realitatea Ilustrată” (numărul din 28 august 1930). O să vă invit să le citiți și voi, avertizându-vă totuși că unele dintre relatările și imaginile ce urmează pot afecta starea emoțională a celor mai sensibili dintre voi:

Locomotiva "Trenului morţii"

“Un om spunea, cui voia să’l asculte:

- Şi eu am fost în tren!

Voia să spună că şi el a fost în unul din trenurile ce s’au ciocnit în staţia Seceleanu, şi spunea aceasta nu fără un fel de mândrie. Era un obiect de curiozitate. Cei veniţi la faţa locului, după catastrofă, făcuseră cerc în jurul omului ce se fălia că fusese în trenul morţii...

- Şi cum a fost?- întrebă cineva.

Omul îşi drese glasul şi începu:

- Eu pot să spun că am văzut moartea cu ochii. Nu la figurat. Am văzut Moartea. Eram la fereastra vagonului, în acceleratul care venia de la Constanţa. Ştiam că în staţia Seceleanu ne vom încrucişa cu acceleratul, care trecea de la Bucureşti spre Constanţa, şi care ne aştepta în gară. Când am intrat în staţia Seceleanu, am văzut imediat că ni s’a dat drumul pe linia pe care ne aştepta trenul celălat. O scurtă sguduitură, mi-a confirmat această bănuială: am înţeles că mecanicul încearcă să franeze. Era însă prea tarziu. Am intrat în staţie cu 50 km. pe oră. M’am aplecat cât am putut pe fereastră, afară, ca să văd pe ce linie suntem. Locomotiva trenului care ne aştepta, se afla în faţa noastră, pe aceeaş linie, ca un monstru de fier. Am avut, în acea clipă de tragică certitudine, un fel de pană a minţii. Râdeam - scuturat de nervi. În faţa mea, botul maşinii de care aveam să ne sfărâmăm, luase aspectul unei figuri de monstru, farurile erau ochii monstrului de fier iar grătarul era o gură rânjită, neagră. Am închis ochii. Ceea ce a vrut destinul, s’a întâmplat!... De asemeni, cei ce stăteau la ferestrele trenului stopat, au „văzut moartea cu ochii”, deoarece au ştiut cu câteva momente înainte de catastrofă că acceleratul ce venia de la Constanţa, a fost îndrumat pe aceeaşi linie! Clipe de supremă groază.

Vagon contorsionat în urma accidentului feroviar

Un pasager din trenul ce aştepta în staţie ne spune:

- Eu am văzut moartea sub forma unor cifre !

- !?....

Credeam că groaza a înebunit pe acest interlocutor bizar.

- În momentul când mi-am dat seama că trenul de la Constanţa a apucat pe linia noastră, mi s’a întipărit atât de unic în minte numărul locomotivei, gravat pe botul ei, încât îl ţin minte şi acum: 230.092... Vă închipuiţi groaza acestor oameni, cari au văzut „moartea cu ochii”. Unii, aveau alături în compartiment, copii şi soţie. Cum să le spună ce avea ce se întâmplă? Şi mecanicii celor două locomotive, au văzut că trenurile se vor ciocni. Mecanicul trenului de Constanţa a şi încercat să frâneze. Dar viteza era prea mare. După ce a frânat, a sărit jos de pe locomotivă. Era prea târziu. În aceiaşi clipă s’a produs formidabila ciocnire şi mecanicul fu ucis. Locomotivele săriră de pe linie, complet deteriorate. Un vagon de siguranţă înghiţi unul de clasa III-a, ca pe o cutie de chibrituri, în teaca sa de lemn. Un vagon fu turtit ca o armonică şi se prefăcu în ţăndări. Pe o distanţă de 500 metri s’au împrăştiat sfărâmăturile vagoanelor. Cadavrele zac printre valize sparte. Un braţ izolat, cu osul frânt... Un cadavru are abdomenul rupt, ca o gaură haotică, în fundul căreia se zăreşte un os plat, inundat în sânge... E oribil...

Un tren de ajutor. Vagonul-macara intră îndată în funcţiune pentru deblocarea liniei. Macaraua-elevator, ca un cioc imens de cocostârc, prinde vagoanele sparte, le ridică prin aer şi le depune peste linii. Cineva porunceşte:

- Daţi zor!... Până diseară linia trebue curăţită ca’n palmă: diseară trece Regele spre Serbările Marinei de la Constanţa...”.

Imagini de la locul catastrofei

O să va mai spun că în perioada interbelică acest accident feroviar nu a fost unul singular. Doar în anul 1930 s-au mai produs alte câteva:

 

- accidentul din halta Mânărade (între Copșa Mică și Blaj) în care un tren a ciocnit un autocamion pe un pasaj de nivel; accidentul s-a soldat cu 2 morți;

- accidentul de la Vânători (în apropiere de Sighișoara) – un tren a spulberat o căruță – tot pe un pasaj de nivel;

- accidentul de la Găgeni: un tren de marfă plecat din stația Slănic a spulberat un autobuz care circula pe șoseaua Ploiești-Brașov; între fiarele contorsionate ale autobuzului și-au găsit moartea 26 de oameni;

- accidentul de la Zoița (pe linia dintre Buzău și Râmnicul Sărat): un accelerat s-a ciocnit violent cu un tren de marfă; în accident a murit un om și alți câțiva au fost grav răniți.

Surse:

- articolul “Trenul morții” - semnat “I.Z.” - publicat în revista “Realitatea Ilustrată” – numărul din 28 august 1930;

- Radu Belu – “Sabotaje și catastrofe feroviare din România”