Pagini

Politica privind datele cu caracter personal:

SONDAJ: Preferaţi viaţa la ţară sau pe cea la oraş ?



Doamne din anul 1907
“ Potrivit unui sondaj de opinie realizat de www.deieri-deazi.blogspot.ro majoritatea românilor ar prefera să trâiască intr-un oras mare. Conform acestui studiu 37% dintre repondenţi ar opta, dacă ar avea posibilitatea, să locuiască în mediul rural, 16% ar alege sa traiasca intr-un oras mic si 45% preferă să locuiască într-un oras mare.

Aşa ar arăta o ştire din ziua de azi despre rezultatele unui sondaj de opinie cu tema “Preferaţi viaţa la ţară sau cea de la oraş şi de ce ?” (rezultatele trecute de mine sunt, deocamdată, absolut aleatoare). Şi probabil că rezultatele unui astfel de sondaj ar reflecta realitatea cu o marjă de eroare de 2-3 %. În 1907 însă, sociologia era încă abia la începuturile ei. Ştiinţa realizării sondajelor de opinie încă nu se născuse. Dar forma în care jurnalele vremii încercau să afle preferinţele cititorilor avea farmecul ei. Iar răspunsurile cititorilor cu pseudonime drăgute îşi găseau locul lor în paginile revistelor, asemeni comentariilor de azi de pe paginile reţelelor de socializare.

În timp ce selectam pentru voi răspunsurile cititorilor din anul 1907 ai  revistei “Moda nouă ilustrată” la întrebarea de la rubrica “Anchetele noastre” mi-a venit ideea să pun aceiaşi întrebare cititorilor de azi ai blogului. Şi să amestec eventualele răspunsuri de azi cu cele de la începutul secolului XX. E un joc, dar nouă ne place jocul, nu-i aşa?

Aşa s-a născut şi sondajul de azi de pe pagina blogului (stânga sus) – la care o să vă rog sa răspundeţi. Motivarea răspunsului îşi are loc foarte bine printre comentarii – pe care pe măsura ce o să le faceţi o să le “amestec” printre cele ale repondenţilor din anul 1907. Să vedem ce o să iasă...
Până atunci, să citim primele răspunsuri:

OPINII DIN 1907


Păsărica paradisului, Ploeşti, are mare plăcere de viaţa de la oraş din cauză că “e mai zgomotoasă şi te face să uiţi de toate suferinţele sufletului, pe când cea de la ţară e prea monotonă”. Totuşi, adaogă Păsărica paradisului “ai putea fi şi acolo fericit când ai avea pe lângă tine pe acel pe care îl iubeşti cu dor şi pentru care trăeşti.”

Le fe Mignon, Buzău, înclină între amândouă felurile de vieţi. La ţară îi place numai vara, căci acolo “găseşti liniştea de care eşti lipsită la oraş. Viaţa la ţară te îndeamnă mai mult la melancolie, pe când cea la oraş la mai multă ştrengărie. Amândouă felurile de viaţă au farmecul şi plăcerile lor.”


D-şoara Hortense Decis, Brăniştari (Vlaşca):

Toalete din 19o7
Dulce-i viaţa de la ţară, unde natura cu peisagiile sale pitoreşti pare că te chiamă la o viaţa nouă şi plină de fericire. Aci totul este încântător, armonios, patetic, sublim. Chiar şi mândrul “Cupidon” aci aruncă cu mai multă putere şi succes săgeţile-i amoroase, pentru că la ţară, mai mult ca oriunde, găseşti adevăratul amor: curat şi sincer. La ţară şi în timpul iernei este frumos, căci ce poate fi mai plăcut decât să vezi mici sănioare trase de cai sirepi, spintecând văzduhul în sunetul zurgăliilor atârnaţi de gâtul lor. În favoarea mea vorbesc şi doi mari poeţi ai noştri, V. Alecsandri şi Depărăţeanu: primul în pastelurile sale neîntrecute până acum şi cel de al doilea în poezia sa intitulată “Viaţa la ţară”. Unde se oglindeşte tot farmecul vieţei de la ţară.
Departe de mine oraşele cu viaţa lor zgomotoasă, dupa cum zice şi poetul:
“Şi dulce este viaţa ce curge lin, departe,
De’al omenirii zgomot, de-a ei fumuri deşarte !”



Copilul Suferinţei, Craiova, dimpotrivă, are plăcere de viaţa de la oraş, din pricina distracţiilor ce le oferă.


Veselul student, Băileşti, cumpăneşte foloasele celor două vieţi:

“… Sunt student şi’mi place patria studenţilor. Viaţa liberă şi cumpătată, traiul vesel şi chefliu, apoi oraşul cu zgomotele şi animaţia continuă, distracţia şi mediul, atăt de necesare pentru formarea de caractere mă fac să iubesc oraşul… Îmi place, mă atrage şi când sunt departe îl doresc.Dar ca preferinţă… viaşa de ţară mă atrage mai mult, fiindcă înalţă şi-mi înobilează sufletul şi găndul.
Viata la oraş e frumoasă, agitată şi utilă.
Viaţa la ţară e liniştită, idilică, sublimă.

Căci, cum a cântat Depărăţeanu:

“Acolo e fericirea
Şi iubirea
Timpului patriarchal
Viaţa ce aci s’ascunde,
Curge’unde.
Curge’n unde de cristal.”


Doamna in rochie
de toal alb
Violeta de Parma, Ploeşti, se pronunţă categoric pentru oraş:

Prefer viaţa de la oraş, pentru că aci poate cineva fi în contact cu persoane culte, după cum îi convine; pe când la ţară lucrul ăsta se schimbă: acolo nu prea are cineva de unde alege, sau dacă se găsesc persoane cu oarecare cultură, apoi nu se poate să nu găsească mai în aceiaşi măsura şi invidia, care-ţi produce cu atât mai multe dureri cu cât te învârteşti într’un loc strâmt şi’ţi e în neputinţă a găsi un mediu unde să nu dai de ochi care te privesc duşmănos.”

Bruna Aurica, Focşani, găseşte că nimic nu-i mai fermecător decât a trăi la ţară, căci:

Cu toate că te privezi, ce e drept, de a vedea lumea şi a gusta toate distracţiile ce le oferă oraşul, ce sunt acestea fără o singură seară petrecută la ţară; un apus de soare, apoi liniştea complectă influenţează atât de mult asupra spiritului încât te laşi într’o dulce uitare de sine însuţi şi ai vrea ca noaptea să continue şi să  tot stai s’asculşi concertul nesfârşit al greerilor şi lăcustelor acompaniat de cântecul din fluer al băeţilor, care îţi place mai mult decât concertul celui mai distins maestru.
Viaţa la ţară numai cel ce a petrecut-o o poate aprecia.
Să fii departe de zgomot, clevetiri şi să n-ai înainte’ţi decât câmpul frumos care-ţi farmeca vederea, liniştea desăvârşită, nu ştiu ce poate fi mai dumnezeesc.


Doamna in
rochie de postav
Nenorocita arhiducesă, Piteşti, găseşte mulţumire “departe de sgomotul asurzitor al oraşului, la ţară, unde aerul e cu mult mai curat, unde florile câmpului te îmbată cu mirosul lor şi unde păsările cântă cu mult mai frumos. Ah ! cât de mult aş dori să-mi petrec viaţa în acel colţ de rai !”


Adoratoarea mănăstirilor, Bucureşti, preferă locul unde se află acum, mănăstirea, nefiind nici la ţară nici la oraş. “Aci (la mănăstire) e tocmai bine de trăit şi mă simt cea mai fericită. De aceea mi-am ales un pseudonim conform cu cerinţele mele sufleteşti.


Două urzici din Călăraşi îşi dau cu părerea că:

Mai de preferat e viaţa la ţară, căci “decât coadă în oraş, mai bine fruntea la ţară, şi, deşi suntem orăşence, nu ne place oraşul.Aci e lux, invidie, şi, afară de asta, cheltueli mari. Noi cari ţinem la economie şi, deşi tinere, totuşi dorim a strânge bani, mai bine am dori să ne legăm viaţa cu o persoană de la ţară, tânăr cult şi cu puţini bani.”


Genio din Iaşi concluzioneză în versuri:

La ţară vreau să stau, la ţară…
Acolo văd tot rostul firii,
Şi uit că viaţa e amară
Mă’mbăt de farmecul iubirii
La ţară vreau să stau, la ţară !”



OPINII DIN 2014



Daniela Mihaela Drenea
Daniela Mihaela Drenea, Toscana: Printre prietenii mei cei mai buni era un nuc bătrân ,răcoros cu iz de poveste ,unde mă cocoțam des pt a-mi făuri vise.M-am născut la țară ,am clorofila în sânge ...Locuiesc În Italia ,într-un oraș măricel. Când simt că mă usuc, așa ca frunza toamna,dau fuga în pădure ,prind puteri și mai merg înainte o bucată de vreme. 
"Mai e puțin ,mai e un piiic "și mă voi întoarce la nucul meu bătrân ,să ne mai povestim despre viață.


EVE A Green

EVE A Green, RomaniaTânjesc după viața la țară, dar mai mult după idea de ”țară”! Adică sentimentul acela de liniște și de curgere molcomă a timpului, cu firescul ei, cu toate lucrurile plăcute pe care ni le-am închipuit, noi, orășenii de fapt! În realitate prefer un oraș boem, cu toată vâltoarea lui...




Denisa Vasile
Denisa Vasile, Argeş: eu prefer viaţa de la ţară, deoarece e mai sănătos din punct de vedere poluare şi mâncare şi e mult mai liniştită decât viaţa de la oraş.


Mădălina Radu, Bucureşti: am încercat viaţa la ţară, e grea dar frumoasă; tânjesc uneori...


Poveştile mele, Bucureşti: la ţară !!! cu ceva confort, o librărie şi un cinematograf la distanţă de vreo oră-două !

Greta Ravas


Greta Ravas, Roma: la ţară !


Dany Aura: La ţară dar cu condiţii de oraş…




Anonim: Cred că locul unde preferi să trăieşti e legat şi de temperamentul şi de aspiraţiile fiecăruia. Aşa ca şi plantele, fiecare POATE trăii în mediul caracteristic speciei. Le schimbi locul – se veştejesc. E frumoasă o vacanţă la ţară, dar nu în România, ci în ţări civilizate unde nu poţi deosebi satele de micile orăşele. Curăţenie de farmacie, şosele impecabile, şi tot confortul sec. XXI. Plus ambianţa umană – CIVILIZAŢIA în îmbrăcăminte şi relaţii sociale. Contează enorm. Nu după câteva zile să ştie toată suflarea satului cine eşti, de unde vii, ce faci, ce ai făcut, ce mănânci că… o fi romantic (in teorie) “să stai seara la portiţa, ca să-l vezi pe-al tău bădiţă”, dar nu femeile îngäăate, cu basmale negre în cap, care clevetesc permanent – că ăsta-i nivelul lor intelectual. Şi bărbaţi venind acasă pe 7 cărări şi înjurând. Şi acum, MAJORITATEA satelor din Ro este ca acum 100 de ani… poate chiar mai rău: Când te duci pe drumul mare, La plimbare, Este praf de nu te vezi. Trec, mişcând domol din coadă, Spre livadă, Ale satului cirezi. Şi te poartă sub escortă, O cohortă. De ţânţari subţiri în glas...(...) D-aia zic eu, prin urmare, Vorbă mare: Că de-acuma, să mă tai, Nu-mi mai trebuie-altă cură, În natură, Să mă duceţi cu alai !



Buga Leon
Buga Leon: Prefer viata de la tara dar asociata cu conditiile de trai zilnice de la oras, cele normale nu extreme. Linistea mormantala din mijlocul zilei calduroase de vara unde doar glasul unor pasarele, gainilor si cocosilor din gospodariile taranesti le mai auzi din când in când iti aduce remediu total din stresul cotidian de la oras, iubesc viata la tara si cred ca este mult mai morala si mai evlavioasa ca cea de la oras.



Gaby Schuster
Gabi Schuster : Oamenii doresc adesea ceea ce nu au. Orăşenii îşi doresc un sat, sătenii îşi doresc un oraş. Avem o nemulţumire adâncă. Şi este bine aşa. Ne fereşte de anchilozare.Eu nu prefer, eu locuiesc la sat la marginea pădurii şi a cerului. Dar mă bucură uriaş orice ieşire la oraş. Instinctele de vânător se trezesc, caut freamătul, diversitatea, cultura, oamenii, vâltoarea, zgomotul ... mă umplu, mă las răsfăţată, îmi pun deoparte materialul din care se fac amintiri, apoi obosesc ...
Şi mă întorc acasă mulţumită, cu un mic sentiment de vinovăţie ca după un flirt paşnic, îmi reiau liniştea şi singurătatea, întru înapoi în mănuşile care nu au apucat să se răcească. Şi zic din nou că este bine aşa ...




Dor de femeie
Dor de femeie: Eu aş prefera să locuiesc undeva la ţară pentru o mulţime de  motive, dar în primul rând pentru un mod de viaţă mai sănătos şi mai liber.



Anca: Eu aş prefera să locuiesc undeva la ţară pentru o mulţime de motive, dar în primul rând pentru un mod de viaţă mai sănătos şi mai liber.



Crina Pop

Crina Pop, Cluj Napoca: Noi ne dorim in general ce nu avem, natura umana. Daca traim la oras ne mai dorim si momente de relaxare ,visam la o casuta cu flori , verdeata, dar cat mai privat , nu neaparat intr-un sat cred eu. Ideal ar fi sa le ai pe amandoua si orasul si oaza de liniste pentru echilibrul tau.

Jurnalul unei mame: Sunt nevoita sa locuiesc in oras, insa ma visez la tara, intr-o zi frumoasa de primavara-vara, in mijlocul unei gradini de flori inmiresmate, sub o bolta de trandafiri, intr-un balansoar ori hamac, cu o carte in mana...





Sursa : numerele din 15 iulie, 25 iulie şi 5 august 1907 ale revistei “Moda nouă ilustrată” citite în Biblioteca Digitală a Bucureştilor

13 comentarii:

  1. Cred cä locul unde preferi sä träiesti e legat si de temperamentul si de aspiratziile fiecäruia.
    Asa ca si plantele, fiecare POATE träii in mediul caracteristic speciei. Le schimbi locul – se vestejesc. E frumoasä o vacantzä la tzarä, dar nu in România, ci in tzäri civilizate unde nu potzi deosebi satele de micile oräsele. Curätzenie de farmacie, sosele impecabile, si tot confortul sec. XXI. Plus ambiantza umanä – CIVILIZATZIA in imbräcäminte si relatzii sociale. Conteazä enorm. Nu dupä câteva zile sä stie toatä suflarea satului cine esti, de unde vii, ce faci, ce ai fäcut, ce mänânci cä… o fi romantic (in teorie) “sä stai seara la portitzä, ca sä-l vezi pe-al täu bäditzä”, dar nu femeile ingälate, cu basmale negre in cap, care clevetesc permanent – cä ästa-i nivelul lor intelectual. Si bärbatzi venind acasä pe 7 cäräri si injurând. Si acum, MAJORITATEA satelor din Ro este ca acum 100 de ani… poate chiar mai räu: Cand te duci pe drumul mare, La plimbare, Este praf de nu te vezi. Trec, miscand domol din coadä, Spre livadä, Ale satului cirezi. Si te poartä sub escortä, O cohortä. De tantari subtiri in glas...(...) D-aia zic eu, prin urmare, Vorba mare: Cä de-acuma, sä mä tai, Nu-mi mai trebuie-altä curä, In naturä, Sä mä duceti cu alai!

    RăspundețiȘtergere
  2. Eram si eu tentat sa citez la sfarsitul articolului, in antiteza, poezia lui Alexandru deparateanu "Viata la tara" si parodia lui George Toparceanu pe aceiasi tema. Asa ca ma bucur ca ai citat tu din versurile lui Toparceanu.
    Cat despre "cleveteala" - ai vazut ca aceiasi "problema' o aveau si cei care nu agreau viata la tara in 1907. Nici o schimbare asadar... Dar se pare ca nici la oras nu stau lucrurile total diferit - vezi comentariul celor Doua Urzici din Calarasi. Oare astazi o fi cu totul altfel ?

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu as prefera sa locuiesc undeva la tara pentru o multime de motive, dar in primul rand pentru un mod de viata mai sanatos si mai liber.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu ai prefera o alternativa - posibila astazi mai mult decat in 1907: sa traiesti la oras si sa ai o casuta la tara pentru weekend?

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu visez la "satul" meu din centrul orasului, cu o gradina generoasa si o casuta modesta, ramanand totusi in miezul agitatie cotidiene.

    RăspundețiȘtergere
  6. Si micile sanioare trase de sirepi, apusurile de soare, cantecul pasarelelor, susurul izvoarelor cui le lasi ? Dar nu le putem avea chiar pe toate, nu-i asa? :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Tânjesc după viața la țară, dar mai mult după idea de ”țară”! Adică sentimentul acela de liniște și de curgere molcomă a timpului, cu firescul ei, cu toate lucrurile plăcute pe care ni le-am închipuit, noi, orășenii de fapt! În realitate prefer un oraș boem, cu toată vâltoarea lui...

    RăspundețiȘtergere
  8. EVE, oscilezi ca noi toti intre cele doua optiuni. Comentariul tau a ajuns direct... in articol. Multumesc si te mai astept pe blog !

    RăspundețiȘtergere
  9. Sunt nevoita sa locuiesc in oras, insa ma visez la tara, intr-o zi frumoasa de primavara-vara, in mijlocul unei gradini de flori inmiresmate, sub o bolta de trandafiri, intr-un balansoar ori hamac, cu o carte in mana...

    RăspundețiȘtergere
  10. Uneori visele se implinesc. Daca ne dorim cu adevarat...

    RăspundețiȘtergere
  11. Printre prietenii mei cei mai buni era un nuc bătrân ,răcoros cu iz de poveste ,unde mă cocoțam des pt a-mi făuri vise .M-am născut la țară ,am clorofila în sânge ...Locuiesc În Italia ,într-un oraș măricel .Când simt că mă usuc, așa ca frunza toamna,dau fuga în pădure ,prind puteri și mai merg înainte o bucată de vreme.
    "Mai e puțin ,mai e un piiic "și mă voi întoarce la nucul meu bătrân ,să ne mai povestim despre viață.

    RăspundețiȘtergere
  12. Fiecare dintre noi are... cate un nuc batran prieten. Si fiecare dintre noi ne cautam uneori prietenul parasit de prea multe ori.

    RăspundețiȘtergere